27 martie 2010

ce este critica literară?

situaţiunea
pe marginea unui top al romanelor româneşti ale deceniului, top apărut recent în adevărul literar şi artistic -
1. orbitor de mircea cărtărescu - 23 de puncte (sic!)
2. asediul vienei de horia ursu - 17 puncte (sic!)
3. teodosie cel mic, de răzvan rădulescu - 16 puncte (sic!)
4. pupa russa de gheorghe crăciun - 15 puncte (sic!)
5. povestea marelui brigand de petru cimpoeşu - 10 puncte (sic!)
- am ajuns la întrebarea ce criteriu comun al respondenţilor a fost urmărit? valoarea (care anume)? esteticul? viziunea? inovarea? răzvrătirea?

ei bine, această apreciere cantitativă de tipul "dacă 5 critici au zis că X e o carte bună, atunci e o carte bună" mi se pare tare nocivă pentru un domeniu care ţine de gust. dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat pe bloguri, aprecierea era ignorată, ba chiar ridiculizată, dar în cazul de faţă, dacă ea coţine nume ca dan c mihăilescu, ion bogdan lefter, alex. ştefănescu, marius chivu sau paul cernat, atunci ea e permisă (mă miră lipsa lui manolescu).

problema
sesizând viciul, scriitorul mircea cărtărescu n-a sărit în sus de bucurie că romanul lui a "ieşit" primul, ba chiar a luat poziţie:
astfel de anchete sunt zona de „little talk", de bârfă şi de jocuri de societate a actului critic. interesante, pentru că uneori, ca în cazul de faţă, spun ceva despre starea criticii (mai curând decât despre starea literaturii) la un moment dat, despre felul în care e configurat spaţiul literar, despre idiosincraziile şi bursa zvonurilor din lumea literară. dar în niciun caz demne de a fi luate în serios ca diagnoză literară.

nu discut despre celelalte opinii ale scriitorului, faţă de anumiţi critici - pe care-i numeşte şi categoriseşte făţiş, cum nu prea se-ntâmplă pe la noi - de mulţi doar am auzit, făr-a citi ceva.
ci mă întreb: în condiţiile de astăzi, când presa culturală e-n moarte clinică, când îşi vor reconsidera criticii literari discursurile, altele decât cele prăfuite învăţate-n facultate, multe dintre ele, aşa cum spune şi cărtărescu, resentimentare şi ne-etice?

un exemplu este lipsa în acest top a romanului oameni şi umbre, glasuri, tăceri a lui alexandru george - un roman proustian cum nu s-a scris la noi, o capodoperă cu tot ce-i trebuie. n-am prea auzit discutându-se despre, pe când la franţuji sau engleji ar fi primit repede vreun goncour sau booker.


criteriul
n-am nimic cu criticii (literari), mulţi îmi par simpatici, uneori le îmbrăţişez opiniile. dar în ceea ce-i priveşte, am aşteptări mari, pe urmele neprăfuitului baudelaire care spunea:

ca să fie dreaptă, ca să-şi aibă adică propria ei raţiune de a fi, critica trebuie să fie părtinitoare, pasionată, politică, cu alte cuvinte făcută de pe o poziţie exclusivistă, dar o poziţie care să deschidă cela mai largi orizonturi. (s.m.)*

sau tot baudelaire povesteşte că Balzac, nimerindu-se o dată în faţa unui tablou frumos, un peisaj de iarnă plin de melancolie şi de chiciură, prefirat cu case de ţară şi ţărani pirpirii - după ce a privit îndelung o căsuţă din care ieşea un firicel de fum, a exclamat: "ce frumos! dar ce-or fi făcând oamenii în casa aceea? la ce s-or fi gândind ei, ce necazuri or avea?" recolta o fi fost bună? cu siguranţă că au de plătiti datorii." **

îi vedem pe criticii noştri cugetând astfel?
_______________________
*charles budelaire, curiozităţi estetice, editura meridiane, 1971, p.11
**idem, p.79

38 de comentarii:

  1. frumos !

    lirica !? sugestiva..
    "putere a cuvintului" !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ziceti la un moment dat "mă miră lipsa lui Manolescu". Cine stie, poate omul n-a vrut sa gireze, prin participare, o noua gugumanie "culturala", caci cum altfel as putea sa numesc genul asta de clasamente?

    Topurile literare (ca orice fel de topori, de altfel) se adreseaza, cred, tipului de sensibilitate al coafezelor. Pardon, mai nou le zice "hair stylist". Imi cer iertare pentru orice suparare pe care as fi putut-o pricinui practicantilor unei meserii de altfel respectabile.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Micawber: topurile literare (si nu numai literare), domnule Micawber, sunt o prostioara simpatica pe care nici un om cu mintea intreaga n-o ia in serios. o jucarie absolut normala - peste tot se face asa ceva, numai ca inversunari din astea gen "topul e cah" n-am vazut decat in ro. :) - pe care oamenii o folosesc drept punct de pornire pentru discutii mai mult sau mai putin serioase. sa crezi ca o carte e buna/proasta numai pentru ca e/nu e in cine stie ce top e, desigur, o naivitate (dar pana la urma si oamenii naivi trebuie sa citeasca si nu vad nimic rau in a se ghida dupa asa ceva :))). dar eu cred ca nici topurile, nici blogurile (zic de ele fiindca discutia asta cu topurile mi se pare ca seamana cu aia despre bloguri - care si ele sunt rele si cah) nu sunt Marele Rau. e o joaca. ce e asa rau in a te juca?

    @ dragos: sunt curioasa: tu cand citesti o carte citesti ce s-a scris despre ea prin presa culturala? de la noi sau de aiurea? fiindca uneori am impresia ca felul in care caracterizezi tu "discursul critic" nu seamana cu ce se vede prin reviste. uneori, zic :)

    RăspundețiȘtergere
  4. zum ce naiba esti asa defensiva mai :)

    topurile nu's o "joaca". sunt - exact cum ai zis - un punct de plecare. thats a lot.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ strelnikov: :)))
    (sigur ca that's a lot. si hai ca uneori e si o joaca - hai sa facem un top cu... sa vedem ce ne iese. nu e musai sa porneasca si o discutie dupa aia - poate chiar se incheie acolo :). da' e frumos si-asa.)

    RăspundețiȘtergere
  6. k om care a construit o carte intreaga in jurul ideii/practicii de topuri/liste, simt nevoia sa le apar cu egala fervoare: este, cred, singurul gest logic & igienic in marea de maculatura & rebuturi cinematografice pe care le produc, neincetat, grafomania & grandomania unora (care, de fapt, n-au nimic de spus/aratat); k si in haosul provocat de bulimia fara autocenzura a publicului...
    da, topurile/listele pot parea unora niste 'jocuri' de salon, dar - dk sint facute in mod responsabil de oameni cu gust - pot deveni un indicator rezonabil al 'starii unei culturi' la un mom. dat.
    probl, deci, nu sint 'topurile/listele', ci cine le face!
    am fost surprins, marturisesc, sa-l vad pe mircea cartarescu incalcind 'pactul (nescris) de neagresiune' dintre scriitori & critici; am inteles k este vba dspr anumite cronici intempestiv 'personalizate', de citeva epitete regretabile etc, carora a simtit nevoia - & i s-a ivit prilejul - sa le dea o replica. m-a surprins ink si mai mult faptul k mircea nu a invocat numele ALTUI critic (ale carui gusturi sint a running joke printre literati; nu, nu este vba dspr iovanel!) k exemplu de 'asa nu', dar ma gindesc k acela, spre deosebire de iovanel, l-o fi laudat... am fost, in fine, mildly surprised sa vad k mircea isi lauda prietenii scriitori - unii, pe buna dreptate, altii (cum este t.o.bobe cu ilizibila sa compunere scolareasca de 200 pag. & cu un titlu simetric de lung), din ratiuni strict sentimentale. STIU k mircea este un om generos (prieteni comuni mi-au spus k ink vbeste cu bucurie dspr proze de-ale mele de-acum 25 de ani, pe care le apreciaza), dupa cum stiu k, la fel k orice artist mare, este capabil de entuziasme & enervari care n-au nicio leg. cu o critica propriu-zisa (adica neutra & responsabila), ci cu o 'critica de artist' (pasionala & auto-oglinditoare).

    una peste alta, 'furtuna intr-un pahar cu apa' de la adev. l&a nu a fost decit o zgindarire (jurnalistica) a unor idiosincrazii & resentimente.
    omenenesti, prea omenesti...

    in temeiul vekii mele prietenii cu mircea, sper k el sa nu se transforme totusi intr-un breban daneliucian (sau un daneliuc brebanian)!
    dar nici criticii in niste 'vinatori de cartarescu' din simplul motiv k este cel mai celebru (premiat, tradus etc) scriitor roman...

    RăspundețiȘtergere
  7. off-topic :

    aaa.. ti-ai schimbat pozeta la profil ?! ma bucur !
    e in ordine asa ! :)

    cvasi on-topic :

    o stiai pe aia cu .. ?

    marcel proust si criticul sau inversunat ..?

    criticul : mai marcele , mai draga .. de cite ori sa-ti zic ca tu nu sti? sa scri? literaturi si d-astea ?

    marcel : mai draga , mai monshericu .. dar nici tu ! :)

    in continuare a zis ..
    pai .. hai sa ne prefacem ca la rindul nostru facem exact aia la care credem noi ca ne pricepem si sa vedem rezultatele :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, bună ziua dumneavoastră şi invitaţilor dumneavoastră şi, scuze!, dar mă bag şi eu în vorbă. Vă urmăresc cu interes blogurile, ascultându-vă, iacătă, opiniile. Însă acum nu pot să mă abţin, cum de multe ori o fac stând în banca mea cuminte, şi zic:
    Chestia asta cu alcătuirea de topuri funcţionează - fie-mi cu iertare încă o dată! - pe principiul "cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai culţi". Iar faptul că, deh, această trebuşoară merge din plin şi pe alte meleaguri, mai de soare şi veselie pline (şi evident mai civilizate şi mai devreme acasă), nu o face mai puţin discutabilă, ca să nu zic îndoielnică de-a dreptul.
    Fiindcă problema cea mai enervantă este aceea că arta, deci şi literatura, nu sunt deloc democratice. Mulţi simt chemarea, dar puţini sunt cei aleşi să fie - vorba şobolanlui ăluia de Firmin, personajul lui Sam Savage - scriitori cu S. Valoarea unei lucrări de artă ori literare nu se stabileşte prin plebiscit naţional, dar nici în parlamentul scrobit al vreunei elite atoproclamate, prin votul cu bile, la vedere sau nu.
    Până la urmă, fenomenul topurilor are consistenţă reală doar sub aspect sociologic şi, la fel de adevărat, sub cel al marketingului. Privit din punctul de vedere al sociologiei topul are cu atât mai multă relevanţă cu cât e mai larg, înglobând cât mai mulţi repondenţi de calitate. Un top alcătuit pe baza răspunsurilor câtorva oameni, fie ei şi unii de valoare în domeniul adus în discuţie, nu dă altceva decât o orientare extrem de generală şi de o subiectivitate inerentă. Faptul că zece dintre dintre cei mai buni critici literari din România - dar cine stabileşte un clasament al criticilor? - e doar un prilej de joacă, nu unul care ar reprezenta, măcar statistic, o acţiune serioasă. Numai gânditu-te că au fost, poate, alţi cinci critici de calibru (50% din "masa testată") care n-au participat la acest sondaj şi care ar fi putut avea alte opinii, şi ne dăm seama că tot acest clasament ar fi putut arăta cu totul şi cu totul altfel.
    În plus, mai există un aspect care aş spune că merită subliniat şi la care ar fi bine să se reflecteze. Orice asemenea sondaj are o valoare punctuală, de moment. El are o anumită valoare când e făcut cu regularitate în ideea de a oferi o viziune asupra evoluţiei reflectării de către critică a literaturii contemporane. Ar fi poate de meditat, mai apoi, cum a fost primită o carte la începuturile ei şi cum şi-a urmat după aceea drumul spre canonizare sau întru plasarea acesteia pe un raft din ce în ce mai dosnic.
    Concluzionând, declar cu mâna pe inimă că nu sunt nici încrâncenat, nici nu mi se pare că topul ar fi neapărat "câh". Cred însă că topul de care am vorbit, cu caracterul său întâmplător şi destul de restrâns, a fost doar o jucărie şi o găselniţă în a spori tirajul sau importanţa unei reviste - iniţiativă lăudabilă fiindcă trezeşte astfel atenţia publicului şi asupra culturii. Însă, aşa cum am încercat să arăt, ar putea suscita un oarecare, dar de folos, interes pentru istoria literară, asta dacă ar fi exersat cu regularitate şi un profesionalism sporit.
    Atâta doar că învolburarea unora şi pasiunea prea din calea afară a altora mi se par, cel puţin deocamdată, cam fără rost, agitând apele din păhăruţul literaturii române contemporane. Cel din care, oricât de amărât, de hulit cu grobianism sau de ironizat cu superioritate, sorbim cu toţii, câţi om mai fi fiind...

    RăspundețiȘtergere
  9. in lumea operelor de arta plastica, valoarea este stabilita de un grup (elitar, fireste) de experti ('connaisseuri') al caror verdict influenteaza piata de arta - cu ramificatii pina la sotheby's, christie's etc.
    asta e situatia fireasca.

    dc nu se-ntimpla la fel in zona literaturii romane imi scapa...
    ori expertii nu au autoritate, ori publicul nu e suficient de educat.

    RăspundețiȘtergere
  10. @zum - evident, ca mai caut ce se spune despre o carte, dar numai daca e buna sau nu / merita sau nu. dar articolele in care se intra in amanunte filologice si critice - gen "x scrie in genul lui", "scriitorul z are urmatoarele nereusite..." - in care de copaci nu se mai vede nu doar padurea, dar nici aerul - le abandonez repede, dezamagit.
    cum bine zici, discutiile se opresc la top.

    @Marin Anton - curat jucărie şi găselniţă. adica neserios. cat despre pasiuni, alea da.

    @als - sa nu comparam arta plastica cu arta literara.

    RăspundețiȘtergere
  11. @dragos butuzea
    Romanul lui Alexandru George (pe care si eu il consider o capodopera: cred ca am si scris asta intr-o cronica de prin 2003) nu putea intra in topul cu pricina pentru simplul motiv ca prima editia a aparut in 1996. Poate gasesti alt exemplu :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @ dragos: deci tu deschizi o recenzie dintr-o revista culturala si cauti concluzia - e buna sau nu cartea?! uhhh, pai nu ma mira ca ti se pare ca e plin de critici prosti. de fapt, pardon, ma mira. fiindca sa te uiti doar la verdict inseamna sa ai incredere totala in al de scrie. si doamne fereste ce iese din asta :)

    drept sa-ti spun, nu stiu unde citesti tu articolele alea in care nu se vede padurea. mie mi se pare ca se scrie destul de frumos si lejer, fara cuvinte din alea pompoase si prafuite de care te temi tu. dar, sigur, nu cum scrii tu (sau eu, sau oricine altcineva) pe blog. tocmai aia-i smecheria, sa mai citesti si ce spun niste oameni care au notiuni teoretice solide (chiar nu te intereseaza "amanuntele filologice", cum le zici tu? ce te intereseaza, atunci?). mai inveti lucruri, te ajuta sa te bucuri tu mai mult de cartile pe care le citesti, in loc sa dai pur si simplu verdicte bun / prost. nu e musai sa fii 100% de acord cu ce spune un critic sau altul, nu e musai sa-ti placa 100%, dar eu cred ca-i util sa-i citesti (sa-i citesti critic, mai exact :)). sigur, mai trebuie si sa fii dispus sa te apropii de literatura cu drag si interes, sa fii dispus sa te bucuri de o carte care nu e o capodopera, dar are parti minunate, sa treci de bun / prost si sa vrei sa vezi nuantele.
    deci eu zic sa nu-i mai bombanim pe critici ca scriu asa si pe dincolo si ca au ochelari de cal, ci sa ne dam noi jos ochelarii aia si sa incercam sa-i citim. chiar dac-o dau in bara uneori, de multe ori sa stii ca spun lucruri destepte.

    RăspundețiȘtergere
  13. @mihai iovanel - pai io vorbeam de oameni si umbre, glasuri, taceri, din 2003 (polirom) si nu de romanul oameni si umbre, editia prescurtata din 1996. dar in fine, astea sunt fineturi...

    RăspundețiȘtergere
  14. @zum - iti dau dreptate, si eu ma multumesc cu ce e, ca diletant ce sunt. dar asta nu ma impiedica sa am asteptari mai mari de la niste oameni care se pretind profesionisti. care deseori se pare ca citesc nu din placere, ci sa includa cartea in vreo categorie sau sa caute nod in papura, dupa simpatii personale sau de grup (chiar si unii scriitori sunt la fel).
    in fine, in apararea mea ar trebui sa iau o astfel de cronica si s-o "disec", dar n-ar avea nici un scop practic. am amintit ceva mai demult.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mai bine zis editia din 2003 este o editie revazuta si adaugita: ceea ce totusi nu o califica drept o carte noua. Cine e familiarizat cu scrisul lui Alexandru George stie ca are acest obicei de a-si augmenta romanele. "Oameni si umbre" are 3 editii (ultima la ICR, in 2009)din ce in ce mai intinse: si inca editia completa, conform lui Alexandru George, nu a fost publicata...
    La fel s-a intamplat cu romanul "Seara tarziu", publicat intial in comunism, republicat ne varietur dupa 89 si adaugit sensibil abia la o a III-a editie, cea publicata la Muzeul literaturii acum ~3 ani. Asta ar insemna, dupa tine, ca editia a III din Seara tarziu e o carte noua?

    RăspundețiȘtergere
  16. Mai bine zis editia din 2003 este o editie revazuta si adaugita: ceea ce totusi nu o califica drept o carte noua. Cine e familiarizat cu scrisul lui Alexandru George stie ca are acest obicei de a-si augmenta romanele. "Oameni si umbre" are 3 editii (ultima la ICR, in 2009)din ce in ce mai intinse: si inca editia completa, conform lui Alexandru George, nu a fost publicata...
    La fel s-a intamplat cu romanul "Seara tarziu", publicat intial in comunism, republicat ne varietur dupa 89 si adaugit sensibil abia la o a III-a editie, cea publicata la Muzeul literaturii acum ~3 ani. Asta ar insemna, dupa tine, ca editia a III din Seara tarziu e o carte noua?

    RăspundețiȘtergere
  17. @ dragos:
    1. dupa cum ziceam, uneori criticii o dau in bara. e normal, nu? tie nu ti se-ntampla? si in plus, nu toti criticii de pe lume sunt buni. exista si uscaturi. dar n-ar trebui sa se generalizeze.
    2. e usor sa ai "asteptari mai mari". adica ce asteptari mai mari? na, toti avem tot timpul asteptari mai mari, de la noi si de la toti ceilalti (haaa!) :)
    apropo, citesti si critica de pe la altii, sau doar romaneasca?
    3. da' e normal sa disece cartea si sa-i caute nodurile in papura, ca doar treaba lor e sa ne lumineze cat de cat pe noi astilalti, sa ne ajute sa ne miscam prin diverse carti si curente :)
    deci clar ca meseria lor e sa caute si nodurile din papura, nu sa faca publicitate. asta inseamna "critic", sa vezi si sa analizezi bunele si relele.
    4. de unde stii tu ca nu citesc din placere? fiindca nu scriu "vaaai, ce mi-a placut / vaaai, ce nu mi-a placut" la gazeta?
    5. tu nu te-ai plictisit de atitudinea asta generala cum ca vai, criticii sunt niste scortosi iar cititorii normali (ce-o fi aia?) sunt aia care spun adevarul? si crezi ca-i chiar asa?

    RăspundețiȘtergere
  18. @mihai iovanel - de dragul romanului si in pofida manierei autorului de a-si augmenta cartile, eu as fi optat pentru amintire, incalcand limitarea autorilor sonfajului. dar e o optiune personala. :)

    @zum - din pacate, citesc critica de pe la altii cam rar.
    si da, m-am plictisit de atitudinea de care spui, desi nu cred in scortosenia criticilor, ci in cea a discursului lor. poate sunt si critici care deschid orizonturi, care depasesc incadrari si categorisiri, dar eu nu i-am citit. uite, eu sunt dispus sa-mi revizuiesc total opiniile, daca m-ar putea indruma cineva.

    RăspundețiȘtergere
  19. @dragos butuzea
    Ai folosit aceasta "optiune personala" ca unic exemplu (respectiv ca "demonstratie") pentru o afirmatie destul de transanta ("presa culturală e-n moarte clinică"): cred ca despre asta era vorba :)

    RăspundețiȘtergere
  20. @ dragos: hm, pai nu stiu cum vrei tu sa fii indrumat. eu una citesc, de exemplu, recenziile de prin revistele mai importante, alea pe care le gasesc pe net. as citi si dilemateca sau noua literatura, dar n-am cum. citesc cronici tot timpul, fiindca sunt curioasa ce carti apar, ce se spune despre ele, sigur ca atunci cand citesc eu o carte sunt curioasa si ce au scris criticii despre ea si tot asa. nu pot sa-ti dau nume, eu ii citesc pe toti, unii imi plac mai mult, altii mai putin, dar asta tine si de tine, de gusturi si interese :) si, mai ales, nu poti sa citesti o data si apoi sa pui etichete. deci clar nu ma bag sa te indrum, pe mine nu m-a indrumat nimeni, am citit tot ce-am prins, mi-am dat seama cine-i demn de luat in seama si cine nu prea si tot asa (si chiar si pe aia care nu-mi plac ii citesc uneori, e foarte amuzant :)). pana la urma nu sunt sute de reviste literare in romania, poti sa citesti cele cateva cronici saptamanale fara nici o problema. daca imi vine ceva in cap iti dau exemple, dar ar trebui sa fie despre carti pe care le-ai citit, asa ca deocamdata nu stiu.

    a, si nu e vorba de deschis orizonturi, ci "doar" de inteles mai bine literatura. da' cine stie, poate tu n-ai nevoie de asa ceva. eu am :)

    RăspundețiȘtergere
  21. @mihai iovanel - sigur m-am exprimat gresit exemplul meu se referea la topuri, nu la afirmatia ca "presa culturală e-n moarte clinică". aceasta cred ca nu mai trebuie dovedita - revistele literare dispar una cate una sau se muta pe net. nu am date cate exemplare din romania literara se cumpara, insa eu le vad ingalbenindu-se-n chioscuri, la fel cu observatorul cultural. chiar dilema veche. constat desfiintarea chiar a revistelor glossy, multe cu rubrici livresti.
    eu, ca cititor comun, nefilolog, astept de la critici (profesionisti) cam ce astepta odinioara si baudelaire, perspective noi, ceva din care sa invat. or, oi fi eu orb. daca-i asa, retrag cele spuse si-mi cer iertare.

    dar nimeni nu sare sa-mi dovedeasca ca nu am dreptate, doar imi declara in fata. cat as vrea sa n-am dreptate! sa citesc ceva de un critic care sa ma-nvete cum ii invata pe altii harold bloom sau antoine compagnon... PERSPECTIVE NOI SI CREATIVITATE.

    RăspundețiȘtergere
  22. @ dragos: pai, dragos, citeste! citeste si o sa vezi ca-nveti :)))) desi s-ar putea sa gresesc amarnic, tu deja esti pe aceleasi pozitii ca baudelaire. ceea ce inseamna ca eu mai bine taceam, acu' mi-e si rusine :P

    RăspundețiȘtergere
  23. @zum - pai asa o sa fac! daca vei considera ca asteptarile lui baudelaire se refereau la criticii de arta plastica iar eu la cei literari, poti spui ca ma aflu pe aceeasi pozitie (amandoi diletanti, dar iubitori).

    RăspundețiȘtergere
  24. @dragos
    Ai, via Baudelaire, pretentii destul de maximaliste si de greu de definit (aduca f usor de redefinit in functie de moment/context). "o poziţie care să deschidă cela mai largi orizonturi" - iata o propozitie cat se poate de relativa care de fapt nu spune nimic. Coelho deschide cele mai largi orizonturi unei intinse categorii de public, dar asta nu-l face un scriitor bun. Un popularizator deschide si el cele mai largi orizonturi, dar asta nu-l face un ganditor autentic. Bloom (Harold, desi si Allan...) este acum mai degraba un critic reactionar decat unul deschizator de orizonturi (desi a avut si el momentul in care a...).
    In schimb, cred ca este mult mai usor de cazut de acord asupra unor pretentii ceva mai modeste in fata unui critic: sa cunoasca rezonabil contextul mai larg al cartilor despre care scrie, sa scrie macar corect daca nu elegant, sa scrie clar, sa-si defineasca bine conceptele, sa-si defineasca publicul caruia i se adreseaza, sa fie de buna credinta, sa nu evite judecatile de valoare si nici sa nu le adapteze unor interese personale, sa argumenteze cat mai bine, sa fie deschis la dialogul cu ceilalti critici, sa aiba idei dar sa nu reduca totul la aceste idei s.a.m.d.
    OK: daca vom cadea de acord asupra unor pretentii modeste precum acestea, nu cred ca va fi imposibil sa gasim nume de critici buni chiar si pe-aici, prin Romania.

    RăspundețiȘtergere
  25. @mihai iovanel - total d'acord cu aceste criterii. daca sunt si puse in practica, atunci voi citi mai multa critica romaneasca.

    RăspundețiȘtergere
  26. In ce priveste moartea clinica a revistelor literare, lucrurile sunt de asemenea relative.
    Daca o raportam la o fantasma ideala, sigur, situatia e proasta.
    Dar daca o raportam la anii 90? Observator cultural nu exista, nu exista nici Suplimentul de cultura, Dilema era subventionata de stat, Romania literara traia de azi pe maine. In plus, nu existau nici siteurile de acum ale revistelor culturale, nici portaluri (ca RomaniaCulturala), nici bloguri. Deci...

    RăspundețiȘtergere
  27. @mihai iovanel - daca ma raportez la 2012, observator cultural va fi doar online, suplimentul de cultura e deja doar online (n-am vazut pan-acum aceasta revista la cineva in mana), dilema veche e citita tot online, romania literara, e posibil sa nu mai fie deloc -cei care o citesc vor fi murit intre timp... m-as bucura sa fie mai multe portaluri ca romania culturala.
    cat despre bloguri, la cum apar si dispar, vor contine recenzii despre ultimul roman al lui dan brown, codul secretului simbolic :)) deci...

    oricum, mersi de interventii, ca "reprezentant al breslei", m-au bucurat.

    RăspundețiȘtergere
  28. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  29. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  31. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  32. speculatiile tale legate de soarta prezenta si viitoarea a presei culturale si despre adecvarea criticilor literari la subiect lasa deschisa poarta catre dorintele tale, nu catre realitate. tu nu ai aflat ca, daca ii innegresti pe altii, nu te albesti pe tine? urmand logica ta, toate revistele culturale sunt practic inexistente,iar celelalte bloguri put. peste toate straluceste insa blogul marelui dragos. sa piara toti, sa raman numai eu, in lumea mea de autist! apropo, postarea despre Eu cand vreau sa fluier... e de tot rahatul, ca sa vorbesc pe limba ta. iti doresti sa pari relaxat, dezinvolt, dar esti doar vulgar.

    RăspundețiȘtergere
  33. nu ti se pare ciudat sa-ti placa site-ul romania culturala,care strange la un loc articole din presa culturala, dar sa nu dai doi bani pe presa culturala in sine?????

    RăspundețiȘtergere
  34. @d. - mersi frumos pt feedback, chiar si negativ. ma mai trezeste!
    @elena - romania culturala selecteaza felurite articole, unele mai bune sau mai rele. insa vorbind de presa culturala, ea trebuie sa contina reviste culturale cu un program fiecare, cu un scop comun, cu o selectie a articolelor potrivit autorilor si creatorilor, nu o adunatura de articole cum se intampla, si unde, ai dreptate, acum, unele article pot fi foarte bune. nu discut ca unii scriu bine, ci ca revistele in care apar au o problema.

    RăspundețiȘtergere
  35. atunci hai sa nu mai generalizam! si poate facem si un exercitiu de apreciere (chit ca naiv si poate scolaresc), concret, pe o revista culturala. eu citesc, de regula, observator cultural si romania literara. ti-as putea oferi un feedback la un comentariu pe text, cum se spune. alege tu boabele de neghina din cele mai recente numere ale celor doua reviste, sau din una singura. Ce spui?

    RăspundețiȘtergere
  36. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  37. Acest top care seamănă cu pescuitul într-un acvariu de lux este o mişcare deşteaptă de marketing a unor băieţi deştepţi. Îmi puteţi spune ce şansă are un roman foarte bun dacă autorul nu face parte dintr-o gaşcă literară de succes? Puteţi să-mi numiţi un critic onest care să se poată bucura de apariţia unei producţii excelente?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...