îmi place că, supărat, cum spuneam, pe acela care-i continuase aventurile volumului unu din don quijote, autorul cervantes vrea să câştige mai mult simpatia cititorilor, scutindu-i de amănunte plictisitoare, care, bunăoară pe balzac sau thomas mann îi încântă de să te urci pe pereţi.
aci zugrăveşte povestitorul toate amănuntele casei lui don diego, înfăţişându-ne astfel tot ce cuprinde conacul unui cavaler avut de la ţară; dar tălmăcitorul acestei povestiri a găsit cu cale să le treacă sub tăcere, aşa cum a făcut şi cu alte mărunţişuri, fiindcă nu aveau nici în clin, nici în mânec cu firul adevărat al poveştii, care-şi află tăria în adevăr, iar nu în ocolişuri lipsite de viaţă. (p.828 - 829)
şi îşi poate permite, căci de fapt el (cervantes) povesteşte, la mâna a doua, după cide hamete benengeli, care cu volumul său întâi are mare faimă în chiar realitatea volumului doi. şi toate astea înainte ca pierre menard să scrie un don quijote mai fain, "infinit mai bogat", în realitatea ficţională a lui borges. apoi să vin eu să scriu despre, în (i)realitatea blogului meu.
cervantes, don quijote de la mancha, editura pentru literatură universală, 1965, traducere de edgar papu, 1350 p
desenul este de pablo picasso.
alte quijotisme aici şi aici.
sincer .. nu credeam ca-l "jadori" asa de tare pe cervantes .
RăspundețiȘtergeremi se pare ca este un act de tradare la adresa lui proust . vezi ? uite ce stia el despre fetele in floare ..
s-ar putea sa fie vorba de florile alea frumoase care se deschid atat de lent ..
p.s. daca nu era o referinta la picasso - juram ca mizgalitura asta nu-i apartine !