23 iulie 2010

"speţa" curtea veche

evident, e trist când o firmă care produce cultură are probleme ce-o ameninţă cu dispariţia.
e trist când o firmă are probleme. pe care trebuie să le rezolve. sau nu.
este o lege a capitalismului, în virtutea căreia există firma.

raţional
nu ştiu care sunt condiţiile sub care "curtea veche" a încheiat contractul de închiriere. nu ştiu care sunt hotărârile instanţei referitoare la imobil. oricum ar fi, trebuie să lăsăm instituţiile care trebuie să rezolve să rezolve.

emoţional
cert este că empatizez cu o editură când se confruntă cu necazuri, în loc să tipărească cărţi. cum nu am empatizat cu o editură când nu s-a comportat profesionist faţă de un autor.

acţiuni
poate ar trebui să facem un miting în faţa poliţiei sau a judecătoriei care nu şi-au făcut treaba. atunci am avea obligaţia să le cerem ceva, în schimbul banilor pe care îi scoatem din buzunarul nostru în buzunarul lor.

despre ce s-a întâmplat ieri aici.

5 comentarii:

  1. Cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului nu mă pronunţ nici eu, că nu am date clare. Am impresia că nu e în regulă dar nu am o cerittidine.
    Ce sunt sigură că nu e în regulă este să se sechestreze pratic patrimoniul editurii: acte, computere, manuscrise asupra cărora cel care a intrat în clădire NU are niciun drept, chiar dacă ar fi devenit prin sentinţă judecătorească definitivă proprietarul imobilului.
    Şi da, ar trebui să împartă cărţi nu pe trotuarul din faţa editurii ci în faţa poliţiei sau a primăriei de care ţine imobilul, în faţa tribunalului. Să ia autorizaţie, să facă miting, să facă agitaţie pe bloguri ca să vină lumea. Dar astea trebuie să le facă editura care, mi se pare mie, nu a reuşit să depăşească încă faza de şoc.
    Şi mi se pare şocant că restul editurilor nu suflă o vorbă. Chiar şi concurenţă fiind, atâta lipsă de solidaritate mi se pare tristă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Restul editurilor nu vor avea reactie, si asta este explicabil prin atitudinea lor generala, in sensul in care multe dintre ele s-ar bucura de falimentul Curtea Veche.
    Ceea ce am descoperit, avand legaturi cu mediul intelectual, este ca ei intre ei se urasc de moarte din cele mai tampe motive iar atunci cand unul are o problema, ori este abandonat ori este ajutat doar pentru ca pe viitor sa existe un castig din asta.
    Nu cred ca Liiceanu sau Comanescu, sau Nicolau si lista poate continua nu au undeva ascunsi in ei un zambet gandindu-se ca un "concurent" ar putea disparea de pe piata.
    Referitor la ceea ce spunea Dragos cu privire la problema Ciubotaru, prefer sa nu intru in aceasta discutie si consider ca acel episod - nefericit doar pentru editura nu si pentru Ciubotaru - ar trebui sa nu fie amintit in povestea actuala.

    RăspundețiȘtergere
  3. parerea mea este k probl este abordata mult prea emotional...
    in principiu (pt k nu cunosc toate datele & 'dedesubturile' kestiunii), eu apar dreptul de proprietate

    RăspundețiȘtergere
  4. @ als
    Chestia e că aici e un soi de ciocnire a două drepturi de proprietate: eventualul drept al celui care revendică imobilul asupra clădirii(nu îi zic proprietar atâta timp cât încă nu îmi e clar ce şi cum) şi dreptul editurii asupra propriului ei patrimoniu, rămas pe dinăuntru.
    Şi da, probabil Curtea Veche - şi noi, prin contagiune - abordăm problema emoţional. Dar nici să pui lanţ la poartă şi să nu laşi oamenii să-şi recupereze actele firmei şi obiectele personale nu e chiar o atitudine rezonabilă, aş zice.
    Dar, în fine, eu admit că e posibil să greşesc. Deocamdată, de la mine aşa se vede.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am o propunere pt tine
    http://www.axyy-filme.com
    in dreapta am acolo o categorie : BLOGURI INTERESANTE
    te-ar interesa sa ajungi acolo ?
    Add id messenger happy_dar

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...