9 noiembrie 2010

fragmentul pentru care b.p. hasdeu a fost dat în judecată la curtea criminală

"contra bunelor moravuri şi nepretensibil după cap. 50 din legea presei" (1863) - cei care s-au sesizat au fost oameni de presă iar contra lui s-a poziţionat şi kogălniceanu, pe care anterior hasdeu îl susţinuse politic:

sunt acum patru ani, domnilor, de când gustai, pentru prima oară, din arborul ştiinţei binelui ş-al răului. o mamă avea o fată. şi mama şi fata şedeau într-o casă de lângă a tătâni-meu. le vizitam. amorul platonic cu fata merse prea departe. "pe la miezul nopţii, zise ea, vino prin fereastră în odaia mea." cine mai ştie cum s-a întâmplat, că mama, pândindu-ne, a auzit cuvintele fetei. la ceasul hotărât, găsesc fereastra deschisă, sar în odaie, întreb: "tu eşti aice, Emilio?" îmi răspunde o şoaptă: "vino încetişor!" ne culcăm. rezultatul vă este cunsocut, domnilor, dar ceea nu ştiţi, e mirarea mea, când Emilia mă dăscălea: "nu aşa... ia aşa..." etc. după trei oare, petrecute într-un extaz nedescris, profesoara mea mă congediază, tot pe fereastră, de frică "să nu se scoale neneaca." a doua zi revăd pe adevărata Emilie. închipuiţi-vă împetrirea mea, când o aud scuzându-se că n-a putut să mă aştepte: "neneaca mă închisese în iatacul său şi singură se culcase nu ştiu unde." atunci numai am înţeles cine a fost dăscăliţa mea: mama înlocuise pe fată... ştiţi, oare, domnilor, ce vrâstă putea să aibe curajoasa mamă? cincizeci şi şapte de ani, trei luni şi opt zile! am făcut acest calcul pe baza metricei originale! 

bogdan petriceicu hasdeu, duduca mamuca (din memoriile unui studinte), în opere, vol. 3, editura minerva, bucureşti, 1998, ediţie de stancu ilin şi i. oprişan, pag. 35 - 36

concluzie? şi pe-atunci ţara era plină de Idioţi!

11 comentarii:

  1. Vrăjeală penibilă. Cum să nu-ţi dai seama că te frigi cu una de 57, bre?

    RăspundețiȘtergere
  2. apai cred ca era "infometat" rau.
    poate Raduleasca sa aibe ceva sanse ca la 57 sa arate ca la 15-17, dar cam greu

    RăspundețiȘtergere
  3. intamplarea era o anecdota povestita la un pahar... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pai eu cred ca s-a prins dar fiind baiat finut s-a gandit sa-i faca si mamaicai o bucurie... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Poate nu a prestat cum trebuie și aia avea niște ”relații” :)). Oricum, penibil să fii pus sub acuzare pentru asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. ca sa vezi ce firi gingase si usor ultragiabile erau pe-atunci. te si miri, zau asa.

    RăspundețiȘtergere
  7. ulterior hasdeu a scos si varianta mai 'soft' a povestirii asteia, "micuta", dar desigur si mai neinteresanta :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu-i singurul scriitor roman care a trecut printr-un proces de soiul asta: ganditi-va la Bogza, Eliade si Bonciu! Acuzatorul acestora a fost , daca nu ma inseala memoria, Nicolae Iorga.

    RăspundețiȘtergere
  9. Genial scris! Şi câtă savoare dă trecutul, cu normele şi simplitatea oamenilor, oricărei anecdote!

    RăspundețiȘtergere
  10. @bogdan :)
    @Thursday's child - pai si-acum e cam la fel.
    @voroncas - da, tuturor li se pare mai slaba "micuta".
    @bricabrac - nu stiam de bonciu :( chiar asa cretin sa fi fost iorga?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...