17 martie 2011

frumoasa şi bestia

nu ştiu ce m-a făcut să scot din bibliotecă şi să recitesc colecţionarul, al doilea roman în preferinţele mele fowles (să vedem dacă ghiciţi care e primul), poate pentru că mi-am adus brusc aminte că "am ţinut" mai mult cu personajul negativ (bestia), decât cu cel pozitiv (frumoasa).

după 18 ani de apariţie a traducerii, m-aştept să ştiţi ce se-ntâmplă: îndrăgostit de o studentă la arte, un tânăr funcţionar o răpeşte şi-o ţine încuiată în subsolul unei case câteva luni, doar ca să fie în preajma ei. ea, ca un fluture prins în ac, după chin, moare. 

interesant mi se pare faptul că, paradoxal, mi s-a părut simpatic personajul masculin, răpitorul. dar nu pentru că şi eu sunt bărbat şi-mi place să fac femeile să sufere, nu. ci prin faptul că acesta alege captivitatea, cel mai greu mod de a avea aproape femeia iubită. şi mai e interesant faptul că, de fapt, cel robit e el - îi face femeii toate capriciile, îi dedică tot timpul, ba încearcă s-o-nţeleagă, deşi-i este inferior - şi nu ea. ea până la urmă moare - şi scapă - însă el trebuie s-o ia de la capăt. romanul e emoţionant şi prin faptul că ambele personaje sunt tineri, cu speranţe şi planuri, într-o anglie a anilor '60.

precum ştiţi, romanul e tăiat în două: jumătate e punctul lui de vedere, jumătate - şi cea mai pasionantă - al ei. iată câteva panseuri de-ale fetei captive, miranda:

noi, bărbaţii, continuăm mereu să ne îndrăgostim. devenim iar de douăzeci de ani şi suferim tot ca la douăzeci de ani. poate în clipa de faţă par foarte raţional, dar nu mă simt astfel. când ţi-am auzit vocea la telefon, eram gata să fac pe mine de emoţie. sunt un bătrân îndrăgostit. un personaj de comedie burlescă. foarte banal şi nici măcar amuzant. (p.276)

trebuie să trăieşti cu seriozitate. nu te duci la filme proaste chiar dacă te atrag, nu citeşti ziare de duzină, nu asculţi emisiuni stupide la radio sau la televiziune, nu-ţi iroseşti timpul pălăvrăgind despre lucruri neînsemnate. îţi foloseşti viaţa (p.180)

criticii îşi bat gura vorbind de virtuozitate tehnică. jargonul lor n-are absolut nici un sens. arta e crudă. poţi să ascunzi o crimă folosind cuvinte. dar pictura este ca o fereastră cu vederea directă până în străfundul inimii tale. tu nu ai făcut aici decât să construieşti o mulţime de ferestruici spre o inimă plină de tablourile altor pictori la modă. (p.200)

unii ar putea spune: "eşti o picătură într-un ocean; faptul că îţi încalci principiile este tot o minusculă picătură, n-ar avea nici o importanţă". dar tot răul din lume s-a adunat din minuscule picături. e o prostie să consideri picăturile lipsite de importanţă. micile picături sunt la fel de importante ca întregul ocean. (p.302)


lectură obligatorie!


john fowles, colecţionarul (the collector), editura univers, bucureşti, 1993, traducere de mariana chiţoran, 366 pagini
coperta de dan stanciu

romanul e reeditat la polirom şi a fost ecranizat în 1965 - imdb (vezi mai jos trailerul.)
alte păreri despre carte pe colţul colecţionarului, pe joc secund, iar alte fragmente alese pe agonia.




10 comentarii:

  1. Dragos, te-am mai rugat eu si repet rugamintea, fa un efort si abtine-te de la spoilere. Chiar daca cartea a aparut acum 18 ani - poate ca pe atunci unii dintre cititorii tai abia invatau alfabetul, nu toti sunt bosorogi peste 30 de ani ca noi. Cartea asta nu e totusi chiar atat de celebra si "obligatorie" ca toata lumea sa stie cum se sfarseste, chiar daca n-a citit-o, si de ce sa strici/inputinezi placerea oamenilor ? Poate nu e prea tarziu nici acum sa stergi sau marchezi ca spoiler pasajul ala...

    Eu nu pot spune ca am chiar "tinut" cu personajul masculin negativ sau ca mi s-a parut simpatic, dar l-am compatimit, am empatizat cu el, pt ca iubea atat de total si cu atata disperare (chiar daca egoist). Curios, am empatizat mai putin cu Miranda - poate pt ca prea era perfecta, pe cand el e un om slab, vulnerabil, un loser, care stie ca in viata normala nu are nici o sansa de a atrage atentia frumoasei Miranda.

    Poate e cazul sa precizezi ca in primul tau citat cel care vorbeste e un pictor matur, de care era indragostita Miranda si care apare frecvent in jurnalul ei, in care rememoreaza si viata ei libera, atata cat a fost, anul I de studentie.

    RăspundețiȘtergere
  2. magicianul a cata carte a scriitorului a fost?

    :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce idee minunata!! voi reciti si eu cartea, e una din preferatele mele!

    RăspundețiȘtergere
  4. The French Lieutenant’s Woman. e cel mai bun roman al sau. magiacianul e supraevalauata, Daniel Martin goes on forever, iar The Maggot nush, parca-i lipseste ceva.

    RăspundețiȘtergere
  5. si la subiect: oare putem vorbi de colectiobarul fara sa vb si despre Furtuna?

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu cred ca preferatul tau e Magicianul. Si atat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Şi preferata ta este Daniel Martin? Cu Magicianul era prea uşor de ghicit, e preferata tuturor :)

    Mă gândeam dacă aş mai citi şi eu a doua oară cartea. Mi-a plăcut mult punctul tău de vedere, eu am avut unul asemănător la vremea respectivă, dar nu l-am putut împărtăşi, pentru că lumea vede de obicei în roman cazul propriu zis de răpire, şi empatia faţă de frumoasă.

    frumos post :) PS: Nu sunt nici eu de acord cu spoilere, dar nu mi se pare o problemă în cazul de faţă, pentru că nu despre ce se întâmplă este vorba în carte, ci despre "de ce" şi "cum" evoluează.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună ziua ! Te invit pe blogul meu, unde te aşteaptă un interviu.
    http://www.lecturirecenzate.ro/2011/03/19/blogosfera-interviu-despre-blog/
    Aş fi foarte onorată dacă ai răspunde.Weekend plăcut ! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. @A Reader - in unele carti, povestea nu e importanta, sau cel putin, asa cum o prezint eu.
    Iti multumesc pentru precizarea citatului.

    @DoarEu - oare conteaza? :)

    @alina - spor!

    @Yuki - sa stii c-ai ghicit, iubita lt. mi-a placut cel mai mult, magicianul, nu. cat despre furtuna, vezi linkul de la coltul colectionarului.

    @Cristina V - din fericire, e iubita locotenentului fancez.

    @Monica Tarta - nu am citit daniel martin. si e cam gros sa m-apuc acum...

    @Zina - multumesc, urmeaza...

    RăspundețiȘtergere
  10. Am citit pe nerasuflate cartea, in 2 zile, iar ieri am vazut si filmul. Formidabile, ambele. Multumesc pt recenzia care m-a facut sa ma decid sa citesc cartea.
    De Fowles citisem inainte Copacul: e micuta si ti-o recomand, sunt tare curioasa ce parere vei avea despre ea. Pe mine m-a incantat.
    Acum am inceput Magicianul :-).

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...