3 aprilie 2011

modele româneşti

mircea eliade, 19 ani (1926)

continuam să dorm patru, cel mult cinci ore pe noapte, şi poate m-aş fi mulţumit să rămân aici dacă n-aş fi citit undeva că alexander von humboldt nu avea nevoi decât de două ceasuri de somn. asta mi-a dat de gândit. de câţiva ani, de când citisem educaţia voinţei, eram convins că omul face orice, cu condiţia să vrea şi să ştie cum să-şi controleze voinţa. de mult mă învîţasem să-mi domin dezgustul, izbutind să mănânc, pe rând, pastă de dinţi, săpun, cărăbuşi, muşte, omizi. când vedeam că pot înghiţi şi mastica o insectă sau o larvă, fără să mai simt repulsia normală în stomac sau în gâtlej, treceam la un exerciţiu şi mai îndrăzneţ. îmi spuneam că o asemenea stăpânire de sine deschide drumul către libertatea absolută. lupta contra somnului, ca şi lupta contra comportamentelor normale, însemna, pentru mine, o încercare eroică de a depăşi condiţia umană. pe atunci, nu ştiam că acesta este punctul de plecare al tehnicilor yoga. dar e foarte posibil ca interesul pentru yoga, care, trei ani mai târziu, avea să mă ducă în india, ilustra şi prelungea credinţa mea în posibilităţile ilimitate ale omului. 

dar poate mai era şi altceva, de care nu aveam să-mi dau seama decât mult mai târziu. libertatea pe care credeam că o pot dobândi făcând contrariul decât era "normal" să fac însemna depăşirea condiţie mele istorice, sociale, culturale. într-un fel, nu mai eram condiţionat că mă născusem român, deşi integrat unei culturi provinciale, cu o anumită tradiţie, în care se amestecau elemente latine, greceşti, slave şi, recent, occidentale. deveneam disponibil pentru orice aventură, într-un univers spiritual străin şi chiar exotic.

n-am izbutit să reduc la jumătate orele de somn. am observat că, dacă, bând multe cafele, reuşeam să rămân perfect treaz 22 de ceasuri, ochii îmi oboseau destul de repede şi-mi lăcrimau destul de abundent, încât trebuia să-i odihnesc îndelung sub batiste ude. miopia se agravase din nou în ultimul timp, şi, din experienţa lui papini, aflasem că există riscul să-mi pierd vederea. astfel că m-am mulţumit să-mi continuu programul pe care mi-l fixasem în liceu: lucru până la 3-4 dimineaţa şi deşteptarea între 7 şi 8.

mircea eliade, memorii, editura humanitas, bucureşti, 1997, p.115-116

9 comentarii:

  1. N-am cautat niciodata guru sau model si nici nu ma fascineaza generatia stralucita a furiosilor interbelici.

    Daca e totusi sa-si caute cineva in anul de gratie 2011 un model, nu cred ca cel mai indicat ar fi cel al lui Mircea Eliade. Sigur ca e foarte cumintel si 'safe' sa gasim un ins ambitios, cu dotare intelectuala exceptionala si putere de munca pe masura si sa-l punem pe piedestal drept model, insa Eliade are atatea pacate incat e bine sa fie tratat cu mai multa circumspectie cand e vorba sa-l imite cineva.

    De ce nu G. Emil Palade, daca tot vrem modele cu orice pret?

    RăspundețiȘtergere
  2. mitzaabiciclista4 aprilie 2011, 22:49

    Cred că e minunat faptul că încerci să portretizezi un pic altfel oameni care au reuşit să lase ceva în urma lor. În fond şi la urma urmei nu trebuie să ne facem idoli din ei, dar putem observa şi putem alege ce şi cum şi de unde.
    Mi se pare ciudat să văd cu câtă uşurinţă cineva îşi poate permite păcatul de a încerca să demonitizeze o personalitate cu adevărat originală, incredibilă, inedită şi inimitabilă.
    Aş pune pariu că presupunând o situaţie inimaginabilă, domnul de mai sus pus faţă în faţă cu MARELE ELIADE ar înghiţi în sec şi şi-ar căuta şireturile de la pantofi, nemaigăsindu-şi cuvintele care să-l facă să pară cât de cât semnificativ

    RăspundețiȘtergere
  3. ...Domnul de mai sus, domnul de mi jos... de ce nu pot oare oamenii sa-si spuna cuminti parerile lor si sa nu se mai lege de ale altora ?!
    Si eu sunt de parere ca romanii ar putea avea modele mai demne de urmat decat cel al lui Mircea Eliade, care a fost ceva special si chiar un excentric pana la urma.
    De ce nu o femeie de mare succes, cum a fost Ana Aslan ?

    RăspundețiȘtergere
  4. da, producatoarea gerovitalului.

    sau dna monica tatoiu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dar ce are Eliade, de ce sa nu fie un model (cultural)? Bun, opiniile sale politice au fost dezastruoase, insa acestea nu pot sterge niste realizari intelectuale extraordinare. Pentru mine, Eliade este unul dintre marile modele inteligenta si vointa din cultura romaneasca.
    Astept cu nerabdare episoadele urmatoare.

    RăspundețiȘtergere
  6. ce se uşor se trece, observ, pe lângă evenimentul rar al adăugării unui nou cuvânt lexicului limbii române - "a demonitiza"...! şi ne mai mirăm că...

    RăspundețiȘtergere
  7. mitzaabiciclista6 aprilie 2011, 00:23

    @ Alex Moldovan
    Îmi asum greşeala de redactare, este vorba de "demonetizare" şi am folosit special acest termen extraordinar de plastic tocmai pentru a sugera trivialismul acţiunii în sine. Cred că intenţia mea a fost clară, dacă totuşi greşeala mea v-a împiedicat să vedeţi mesajul problema stă la dumneavoastră, nu la mine. Dar dacă tot sunteţi responsabil cu eratele, treceţi şi pe la doamna Zina că şi dumneaei are ceva "mâncat" din grabă.
    @ Murdoc
    Simpatic foc comentul şi plin de umor, dar hmm, Doamne fereşte :D
    @ Bricabrac
    Subscriu!

    RăspundețiȘtergere
  8. @mitzaabiciclista
    Îmi permit să vă atrag respectuos atenţia că în limba română nu există cuvântul "trivialism". Sigur, el nu există deocamdată, dar cum limba română este şi ea un organism viu, deschizătorii de drumuri ca dumneavoastră, cu vădite preocupări culturale, pot impune noi şi noi cuvinte.
    Ca atare, vă doresc pe plan lingvistic multe "succesuri"!

    RăspundețiȘtergere
  9. @mitzaabiciclista - eu cred sincer că demonitizare e un cuvânt extraordinar de plastic şi voi încerca să-l folosesc de-acum înainte... :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...