13 aprilie 2011

roman despre afganistan


literatura e singura care are conştiinţă, e singura care poate arăta experienţa directă a cataclismelor. marile drame ale omenirii (de pidă, războiul) nu vor rămâne prin cărţile de istorie sau prin documente, ci prin literatură. aşa spunea scriitoarea croată, dubravka ugrešić, trecută prin războiul iugoslav, la ediţia de anul trecut a festivalului de literatură. iar despre dramele afganistanului, lumea a aflat şi prin vânătorii de zmeie.
 
- vedeţi, sahib general, tatăl meu s-a culcat cu nevasta servitorului său. i-a dăruit un fiu, pe nume hassan. hassan a murit. băiatul care doarme pe canapea e fiul lui hassan. e nepotul meu. asta să le spuneţi oamenilor când o să vă-ntrebe. 
după o copilărie îmbuibată şi laşă, un tânăr afganistanez, amir, încearcă să o răscumpere, salvându-şi nepotul răpit pentru prostituţie de către un taliban pofticios psihopat.

ideea pe care e brodată cartea e, după părerea mea, aceeaşi cu cea din câteva din romanele lui michael haneke - că adevărata viaţă e cea a copilăriei, atunci ard flăcările; maturitatea nu reprezintă decât o umbră la lumina ei. 

conflicte între talibani şi ruşi. conflicte între paştuni (cu piele albă) şi hazari (cu piele neagră). conflicte între talibani şi tradiţionalişti. conflicte între datorie şi egoism. conflicte între poftă şi reputaţie.  - tensionează intriga cărţii şi face să n-o laşi. 
orice femeie are nevoie de un bărbat, chiar dacă acesta ucide cântecul din ea. (p.196)

un băiat care nu se apără singur devine un bărbat care nu poate apăra nimic. (p.242)

în opinia lui baba, israelul era o insulă de "bărbaţi adevăraţi" într-o mare de arabi care erau prea ocupaţi să se îngraşe din petrol ca să le mai pese de ai lor. "israelul face asta, israelul drege aia" - zicea baba, imitând în bătaie de joc accentul arabilor. "păi faceţi ceva! luaţi atitudine! dacă sunteţi arabi, ajutaţi-i pe palestinieni atunci!" (p.140)
nu-i un roman cu teză, ci cu bun simţ şi cu multă dragoste faţă de o ţară oropsită. un roman scris bine, cu aromă de şcoală de scris americană. 

khaled hosseini, vânătorii de zmeie (the kite runner), editura niculescu, bucureşti, 2008, traducere de mihaela s. oprea-anton, 405 pagini
coperta neprecizată

saitul autorului aici şi a fost ecranizat în 2007 (imdb).

au mai scris despre carte tomata, arana, ionuca, lenebarbie, bookblog, diana (căreia nu i-a plăcut).

2 comentarii:

  1. am scris si eu despre ea la superlativ; iar a doua lui carte, A Thousand Splendid Suns, este si mai buna

    RăspundețiȘtergere
  2. am uitat sa-ti dau linkul, e pe blogul vechi
    http://capricornk13.weblog.ro/2009/01/25/breathtaking/

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...