5 octombrie 2011

dalia neagră

dalia neagră a existat în realitate. o chema elizabeth short, era o divă hollywoodiană de categoria a doua şi, după ce a fost ciopârţită de un criminal (sau de mai mulţi), a rămas una dintre enigmele celebre ale criminalistice americane (mai multe despre crimă puteţi găsi aici, ba chiar de pe saitul închinat ei.

acesta este însă doar pre-textul unei cărţi noir devenită celebră a unui autor la fel de celebru. romanul este scris la persoana întâi, de către un tânăr boxer devenit poliţist. evident, acesta participă la "descoperirea" daliei şi, deşi nu vrea, este implicat până-n gât în mlaştinile cazului. nu v-aşteptaţi deci la panseuri proustiene, ci la un limbaj frust, simplu, presărat cu ceva slang de ani '40. plus un menaj à trois într-o americă puritană şi bolnavă. 

ce mi-a plăcut?
evident, suspansul - să nu uităm, scopul oricărui roman poliţist / noir. acţiunea se ramifică fractalic de multe ori fără ieşire.
dar mai ales personajele. ele nu sunt bune sau rele, căci individualismul fiecăreia le motivează să treacă peste "cadavre". însuşi personajul principal, poliţistul nu respectă legea, căsnicia, prietenia.
legea nu ajută nicidecum adevărului, e un loc comun, dar uneori chiar chiar îl ascunde.


ellroy
james ellroy este un scriitor cam diliu, dar cunoscut şi apreciat în lumea întreagă, mai puţin în românia. să fie poate din cauza inapetenţei cititorului român pentru romanul poliţist / noir? deşi cărţile sale - cel puţin prezenta - sunt studiate de filologi cu aceeaşi aceeaşi măsură ca melville. pe lângă stilul său "telegrafic" pe care se spune că l-a inventat (propoziţii stacatto, fără elemente de legătură între cuvinte), însăşi viaţa scriitorului e intrată în legendă. evenimentul vieţii sale, sublimat în toate romanele, este violarea, apoi uciderea mamei sale, pe când el are 10 ani, fără ca ucigaşul să fi fost prins vreodată. poate de aceea tema daliei negre. poate de aceea beţiile, drogurile (benzedrină), studiile neterminate, pârnaia. poate de aceea scrisul, cimitir de depresii. sub crucea artei. dar mai multe despre acest autor uimitor, aici.
 

james ellroy, dulcele sărut al daliei (the black dahlia), editura polirom, iaşi, 2008, traducere (foarte bună) de viorica boitor, 456 de pagini, broşată
coperta (imitaţie după afişul filmului) de carmen parii

romanul a fost ecranizat - cică prost - de brian de palma (imdb), ca şi (romanul citit recent, rugul deşertăciunilor) în 2006 cu scarlett johansson, josh hartnett şi aaron eckhart.



cartea poate fi cumpărată de pe aici.
mai jos un film despre los angeles cu scriitorul.



am găsit pe net puţine impresii despre carte, una negativă la adina, una dezlânată la zombie.

3 comentarii:

  1. Am urat din suflet cartea asta :) Si din cauza ei l-am evitat o vreme pe Chandler, pentru ca unii si altii spuneau ca Ellroy scrie ca el. De fapt nu prea au deloc legatura.

    Si intre timp am capatat o oarecare aversiune si pentru scriitorii care insista pe ideea personajelor gri, nici bune si nici rele; asa e in viata, e adevarat, dar multi dintre ei abuzeaza de grotesc si de improbabil pentru a crea doar personaje gri si pentru a ii baga foarte bine in cap cititorului ca acele personaje chiar sunt gri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place , prin asta ti-ai mai castigat un cititor, mult succes si la cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...