filozof, matematician, istoric, critic, liberal, socialist, bertrand russell apare în această carte doar ca un om care se întreabă sincer dacă putem cuceri fericirea sau nu.
nefericirea
el porneşte de la ceea ce cu toţii cunoaştem - nefericirea. cu toţii putem spune că "nu prea" suntem fericiţi, deci suntem în majoritatea timpului nefericiţi. de ce? din cauza "unei viziuni greşite despre lume, a unei etici greşite, a unor deprinderi de viaţă greşite, care cu timpul nimicesc savoarea şi apetitul natural pentru lucruri posibile de care depinde în cele din urmă fericirea, atât la oameni, cât şi la animale." (p.16)
intelectul
la umbra psihologiei şi/sau psihanalizei, russell dă o mare importanţă inconştientului, a influenţei pe care acesta o are asupra vieţii prin "idealuri vechi", în absenţa unei etici raţionale.
poate cel mai mare rol pe care un anumit element îl joacă în fericire este intelectul, care să ştie să dea drumul trăirilor autentice, "benefice" - iubirea pasionată, afecţiunea părintească, prietenia, bunăvoinţa, devoţiunea faţă de ştiinţă şi de arte (p.97) - şi să le ţină în frâu pe cele nocive - desfrâul, beţia, chiar frica.
secretul fericirii
iar după ce trece prin câteva izvoare ale nefericirii contemporane - invidia, oboseala, competiţia -, bertrand russell scrie secretul fericirii:
să ai interese cât mai largi cu putinţă, iar reacţiile tale faţă de lucrurile şi persoanele care te interesează să fie, pe cât posibil, simpatetice, iar nun ostile. (p.139)
pofta de viaţă, afecţiunea formată din copilărie, familia, dar şi munca sau hobbyurile sunt izvoare ale fericirii, prilej cu care filozoful englez face incursiuni antropologice de mare fineţe.
iar dacă "omul fericit este acela a cărui personalitate nu este nici divizată lăuntric, nici pornită împotriva lumii. un astfel de om se simte cetăţean al universului, se delectează cu spectacolul oferit de acesta şi cu bucuriile pe care i le pune la îndemână." (p.220), atunci, după russell, EU pot spune că SUNT FERICIT.
deci o carte senină şi accesibilă, a unui înţelept (cât o mie de danpurici) care ştie ce spune.
bertrand russell, în căutarea fericirii (the conquest of happiness), editura humanitas, bucureşti, 2011, traducere de s.g. drăgan, 220 de pagini
coperta de angela rotaru
totusi comparatia chiar si cu o mie de danpurici il degradeaza.
RăspundețiȘtergereiar o mie de danpurici inseamna tot un dan puric. adica nevroza in masa.
RăspundețiȘtergerevezi c-ai zis la final [saint] bernard russell, haha.
Intamplarea face ca sunt doua carti cu acelasi titlu: una este a lui Bertrand Russell iar cealalta a lui Daniel Gilbert. Pe prima urmeaza sa o citesc, dar o recomand din plin si pe cea din urma.
RăspundețiȘtergereNu am cum sa stiu daca sunteti sau nu (ne)fericit in realitate, totusi, parca nu pe Russell l-as lua ca indreptar/sistem de referinta. Daca cititi ce scrie Paul Johnson in Intellectuals, va speriati. In fine, poate n-o fi chiar adevarat tot ce zice Johnson, dar ceva bube sunt. Vad ca ati aplicat principiul acela cu "sa faci ce zice popa".
RăspundețiȘtergereStiu că linkurile se pun la ultimul articol, dpdv cronologic, dar eu ți-am pus unul la acesta, fiindca m-a interesat și mi-a placut mult. Toți tânjim să știm ce este fericirea și să o găsim. Intuim răspunsurile, ni le mai dau și oamneii înțelepți, dar tot alergăm după cai verzi pe pereți...
RăspundețiȘtergere