cartea este scrisă în 1977 de un laureat al premiului nobel pentru fizică, steven weinberg. a fost un bestseller al cărţii de ştiinţă, detronată abia în 1988 de "scurtă istorie a timpului" a lui stephen hawking.
practic, lucrarea iniţiază cititorul de sfârşit de secol xx în teoria big bang-ului, mai precis a celor 3 minute de după. asta după ce îl iniţiază în nişte concepte astronomice cum ar fi efectul dopler - conform căruia frecvenţa măsurată a undelor creşte atunci când sursa se apropie de receptor şi scade când sursa se depărtează de receptor - cu ajutorul căruia vedem că universul e în expansiune (astfel, majoritatea stelelor au spectrul luminii spre roşu, ceea ce arată că ele se depărtează de noi, în vreme ce acelea care se apropie îl au spre albastru.) sau cum ar fi descoperirea fondului de radiaţie cosmică de echilibru termic din domeniul microundelor, cu temperatura de 3°K.
ei bine, pe baza acestor două descoperiri, împreună cu mici digresiuni în fizica cuantică, weinberg descrie, cadru cu cadru, ce s-a întâmplat după momentul zero al creării universului (am mai găsit o descriere aici):
- temperatura este de 1011 °K, iar universul este dens, în stare de echilibru termic, cu o circumferinţă nici finită, nici infinită.
- microparticulele nu sunt adunate în atomi, însă rup treptat echilibru termic. apare câmpul gravitaţional alcătuit din energia neutrinilor şi antineutrinilor
- nucleosinteza. primii atomi de tritiu, heliu (element chimic descoperit în 1868 ca element al spectrului solar) şi hidrogen greu (deuteriu) + protonii liberi
- după 700 000 de ani, temperatura scade şi se formează primii atomi stabili
- în universul timpuriu, la temperaturi mai mari de 3000°K, nu există stele şi galaxii, ci o supă ionizată de materie şi radiaţie. (p.90)
- în prezent, nucleosinteza continuă să se realizeze în stele.
alte informaţii:
- centrul soarelui măsoară o temperatură de 15 milioane °K
- pentru orice fel de particulă, există în natură o "antiparticulă" corespunzătoare, cu aceeaşi masă şi acelaşi spin (stare de rotaţie), dar cu sarcină electrică opusă - excepţie făcând cele neutre (fotonul).
în fine, în condiţiile ultimelor decoperiri CERN de săptămâna trecută, cartea mi se pare o bună introducere în teoria big bang. evident, unele informaţii sunt caduce, însă sunt bine prezentate şi coerente chiar şi pentru mine, un simplu cititor.
m-a lovit o propoziţie de final a autorului: "cu cât universul pare mai cognoscibil cu atât pare mai lipsit de sens". (p.169) ce bine, ar spune constantin noica, putem să-i dăm noi unul!
ei bine, pe baza acestor două descoperiri, împreună cu mici digresiuni în fizica cuantică, weinberg descrie, cadru cu cadru, ce s-a întâmplat după momentul zero al creării universului (am mai găsit o descriere aici):
- temperatura este de 1011 °K, iar universul este dens, în stare de echilibru termic, cu o circumferinţă nici finită, nici infinită.
- microparticulele nu sunt adunate în atomi, însă rup treptat echilibru termic. apare câmpul gravitaţional alcătuit din energia neutrinilor şi antineutrinilor
- nucleosinteza. primii atomi de tritiu, heliu (element chimic descoperit în 1868 ca element al spectrului solar) şi hidrogen greu (deuteriu) + protonii liberi
- după 700 000 de ani, temperatura scade şi se formează primii atomi stabili
- în universul timpuriu, la temperaturi mai mari de 3000°K, nu există stele şi galaxii, ci o supă ionizată de materie şi radiaţie. (p.90)
- în prezent, nucleosinteza continuă să se realizeze în stele.
alte informaţii:
- centrul soarelui măsoară o temperatură de 15 milioane °K
- pentru orice fel de particulă, există în natură o "antiparticulă" corespunzătoare, cu aceeaşi masă şi acelaşi spin (stare de rotaţie), dar cu sarcină electrică opusă - excepţie făcând cele neutre (fotonul).
în fine, în condiţiile ultimelor decoperiri CERN de săptămâna trecută, cartea mi se pare o bună introducere în teoria big bang. evident, unele informaţii sunt caduce, însă sunt bine prezentate şi coerente chiar şi pentru mine, un simplu cititor.
m-a lovit o propoziţie de final a autorului: "cu cât universul pare mai cognoscibil cu atât pare mai lipsit de sens". (p.169) ce bine, ar spune constantin noica, putem să-i dăm noi unul!
steven weinberg, primele trei minute ale universului (the first three minutes), editura politică, bucureşti, 1984, traducere de gheorghe stratan, 214 pagini
coperta de valentina boroş
1 - doppler, cu doi de p :)
RăspundețiȘtergere2 - nucleosinteza continuna sa se realizeze peste tot (vezi radiatiile cosmice, supernovele, radioactivitatea - o gramada de elemente chimice se formeaza doar asa).
3 - unele dintre teoriile lui weinberg sunt destul de datate; una dintre cele mai mari probleme e ca datele experimentale mai recente indica ca universul trece printr-o expansiune accelerata care nu poate fi explicata prin modelele vechi. s-a trecut de multi ani deja la elaborarea unor alte modele - vezi tot ce tine de materia intunecata si de energia intunecata, pentru inceput.
4 - modele de care ziceam mai sus pot oferi solutii si pentru problema existentei unui plus de barioni (aka materia din care suntem facuti noi) fata de cantitatea de anti-barioni (aka antimateria corespunzatoare)
5 - exista numeroase teorii care incearca sa descrie originea universului; eu una prefer sa verific in ce masura e fiecare sustinuta de date experimentale inainte sa ma avant si sa cred in ceva.