când deschizi cele două porți ale unei cărți noi și intri curios în
lumea pe care o atribui autorului dăruit cu imaginație și stil, nu știi
că vei descoperi de fapt doar o oglindă nouă care-ți va arăta sufletul
tău așa cum este în clipa lecturii. iar orice re-lectură a aceleiași
cărți nu este de fapt o altă oglindă, ca un diamant cu multe fețe, ci e
tot prima oglindă, doar că sufletul pe care ți-l arată este altul.
aceeași oglindă, de fiecare dată alt suflet. sufletul tău, ca un râu
heraclitinian, își scaldă de fiecare dată cu ape diferite apele identice
ale unei singure oglinzi. ale unei singure cărți.
Frumos spus ! Profund și adevărat !
RăspundețiȘtergere„râu heraclitinian”
RăspundețiȘtergereFrumos spus ! Profund și adevărat !
Mă întreb dacă Heraclit (Obscurul, fie și Retorul) a descoperit râul sau dacă nu invers!