29 ianuarie 2013

cățelul lui montale

în primii ani ședeam la etajul al treilea
și din capătul străzii dogarilor
cățelandrul galiffa mă vedea
și repezindu-se pe scara în spirală
mă-ntâmpina. nu-mi aduc aminte
la noi acasă de-a murit
sau când l-am îngropat și unde.
în amintire rămâne saltul doar și scâncetul
mai mult nu lasă-n urmă nici marile iubiri
când nu te duc la deznădejde sau la moarte.
dar n-a fost ăsta cazul corciturii
cu lungi urechi care purta un nume
ce i l-a născocit feciorul de poștaș
analfabet și de-o vârstă cu mine, viu
mai puțin decât câinele, ciudat, în insomnia mea.


eugenio montale, quaderno de quattro anni / caiet de patru ani, editura univers, buc, 1981, traducere de florin chirițescu, p.29



nei miei primi anni abitavo al terzo piano
e dal fondo del viale di pitòsfori
il cagnetto Galiffa mi vedeva 
e a grandi salti dalla scala a chiocciola
mi raggiungeva. Ora non ricordo
se morì in casa nostra e se fu seppellito
e dove e quando. Nella memoria resta
solo quel balzo e quel guaito né
molto di più rimane dei grandi amori
quando non siano disperazione e morte.
ma questo non fu il caso del bastardino
di lunghe orecchie che portava un nome
inventato dal figlio del fattore
mio coetaneo e analfabeta, vivo
meno del cane, e strano, nella mia insonnia.

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...