„orașul și stelele“ de arthur c. clarke (cu video)

arhur c. clarke 
 orașul și stelele 
 (the city and the stars)
ed. multistar, piatra neamț, 1992
 traducere dan mihai pavelescu 
 267 de pagini broșate 
 coperta de cătălin maxim

un sefe clasic

aș pune pe locul doi, după sfârșitul copilăriei acest roman al lui clarke (randezvous cu rama nu mi-a plăcut prea mult).

are cam de toate: imaginarea unui oraș carapace, hiper computerizat și hiper securizat, în ineriorul căruia 10 milioane de oameni au tot ce vor și trăiesc reîncarnați milioane de ani, într-un dolce far niente. din când în când, câte unii mai rup „armonia“, să iasă din plictis. în țarcul lor, și-au făcut lumea ideală. afară, e doar deșertul și pericolul.

dar tânărul alvin, eroul romanului, trebuie să schimbe lucrurile. să fugă și să descopere lumea - planeta, galaxia, universul. cum anume, cine-i sunt prietenii și cine dușmanii, va trebui să citiți cartea.

evident că roamnul are bucle - explicațiile tehnologice ale orașului diaspar, descrierea planetelor către care pronește alvin, finalul descris în amănunt, care nu lasă loc de nici o interpretare -, doar a fost scris după o povestire.

totuși, mi-au plăcut câteva probleme pe care le pune arthur clarke: ce riscuri poate avea o viață îndelungată și comodă? ce înseamnă o lume fără copii? ce se întâmplă dacă ne dăm pe mâna roboților? de ce alegem extremele: fie tehnologia, fie psihologia? de ce este importantă credința în orice civilizație? etc.

nu știu de ce mi-a plăcut atât? poate că n-am mai citit demult un clasic sefe?

alte păreri despre roman la  george b. moga și keeper's (care-a citit-o în același timp cu mine).

prima mea impresie livrească video
cu erată: autorul e britanic