în cuceritoarea sa carte, anatomistul – excelent tradusă de ileana scipione în 2003, la editura rao (2005) -, iată cum scriitorul spaniol federico andahazi imaginează descoperirea efectelor mădularului la onorabila văduvă doña inés de torremolinos, ce-l avea mai mare:
Mateo Columb n-a încetat să frământe înde degete cornul, de parcă ar fi frecat o creangă de o piatră pentru a scoate scântei. Fără veste, ca și cum, în sfârșit, ar fi reușit să aprindă scânteia unui rug, întreg boiul lui Inés s-a cutremurat într-o perpelire fără margini, ce i-a săltat și arcuit șoldurile, lăsând-o sprijinită doar în călcâie și ceafă. Picătură cu picătură, a dat să-și legene mijlocul în tactul ce ritmic bătea anatomistul cu degetele. Suflarea i s-a turbat; părea că inima îi galopa în piept, iar întregul ei boi a fulgerat sub sudoarea ce-a coperit-o întru totul, îngânând, strașnic plămădită de anatomist, toate rușinoasele simțiri ce pe Inés o făceau să tresalte pe întreg răgazul nopții. Dar, deși Inés se ținea tot cu simțirile pierdute, nu s-ar fi spus că grijirea ce-i da anatomistul i-ar fi făcut neplăcere. Pe chipul ei fără vlagă s-a-ntins o schimonoseală dezmățată: pe jumătate deschisă, gura a lăsat vederii limba ce se zbătea între colțurile buzelor. Bertino, învățăcelul, și-a făcut din nou cruce. Nu a răzbit să se dumirească dacă sub ochi avea un exorcism ori dacă, dimpotrivă, maestrul vârâse pe necuratul în boiul lui Inés. (pp.101-102)
postare apărută inițial pe blogul sex reader.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu