 |
michel houellebecq
supunere
(soumission)
ed. humanitas fiction, bucurești, 2015
traducere de daniel nicolescu
296 pag. broșate
coperta de angela rotaru
|
un roman ce i-a dat lui michel houellebecq însuși palpitații, când a auzit de asasinatele „charlie hebdo“, dar care, din păcate, nu dă palpitații unui cititor-admirator de particule elementare. nu mai spun de minunata lume nouă sau 1984, cu care emmanuel carrère compară cartea - acestea sunt două dinamite comparate cu un vânt parfumat.
paradoxal, juisarea-mi livrească nu a fost în fața ideii lui houellebecq - ia să ne imaginăm ce se întâmplă cu o franță în care câștigă alegerile islamiștii? nici măcar în fața scenelor porno (destul de puține față-n alte romane).
ci mi-a dat fiori de plăcere faptul că personajul principal e un filolog expert în karl-joris huysmans, scriitorul decadent, inventator al modernismului literar, tatăl lui jean des esseintes.
și, luându-și-l pe huysmans ca reper, personajul lui houellbecq (houellebecq însuși) caută calea.
islamul, o soluție?
ce faci când n-ai pentru ce să trăiești: când nu ai familie, când nu ai dragoste, ci doar sex, când cariera vine întâmplător, iar religia (catolică) nu-ți oferă nimic (căci nu ai chemare)? și când nu ești nici măcar estet, cum era huysmans / des esseintes?
devii oportunist. iar asta devine personajul lui houellebecq, când oportunismul se cheamă profesiunea de credință a islamului.
căci franța devine islamică, în viitorul lui michel houellebecq. în fața „emancipării“ occidentale și a degringoladei politice stânga-dreapta și-n care s-au dus dracului doctrinele cu totul, iată că apare ca o luminiță la capătul tunelului soluția salvatoare a islamului, cu doctrina lui, cum o fi ea, dar doctrină.
islamul lui houellebecq
scriitorul pictează în stilul său simplu un islamism francez moderat. bărbații se convertesc și au multe neveste și cam atât. banii și puterea rămâne aceleași. poate și mai multă ordine, dar și ceva mizerie. anti-catolicimul are miros de nietzsche și guenon. iar din punct de vedere politic, michel mai adaugă la ciorba lui distributismul, o doctrină care împarte sarcinile organizațiilor mari celor mici, până la cele familiale. ca sare, mai adaugă preocuparea islamului pentru demografie și educație. în rest, aceeași franță.
concluzie: când începi să prinzi viziunea houellebecqiană despre o franță islamică, te pomenești tot cu un manifest anti-occident, occidentul alienant și nevrotic. ca în romanele celelalte ale scriitorului francez. mult mai bune decât acesta.
o altă impresie (mai entuziastă) la răzvan firescu.
foto autor de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu