blogărul saramago renunţă?

pe lângă că-i va apărea noul roman cain, al cărui trailer îl anunţă ataraxia, saramago anunţă că renunţă la blog.

apel pentru cei ce ştiu portugheză: este aşa, sau e doar o pauză, înţeleasă de mine greşit?

pictură livrescă

hanna sidorowicz, două personaje. de aici.

una veselă şi una tristă

(despre volumul anterior aici)
volumul acesta este dintre cele mai faine de pân-acum, mai întâi se deschide cu câteva snoave, dintre care mi-a plăcut una:

cele trei dorinţe
se spune că pentru arabii foarte credincioşi există noaptea putinţelor atotputerii, când aceştia primesc îndeplinite 3 dorinţe. într-o noapte de ramadan, un om, înainte să le primească. se sfătuieşte cu nevasta ce anume să ceară.

nevasta se gândeşte şi evident, cere o mătărângă "cu asupra de măsură". dar aceasta e, desigur un incovenient atât pentru nevastă care o ia la fugă înfricoşată de ce vede, cât şi pentru bărbat care "de da să se culce trebuia să se scoale, iar de da să se ridice trebuia să se culce."

aşa că a doua dorinţă este deci să se izbăvească de danie şi de acest necaz. dar deodată nu mai are nici urmă - povestea spune că o avea ca a unei fetiţe... nevasta iar sare şi-l ceartă că "a lipsit-o pe veci de bunul ei."

ca urmare, a treia şi ultima dorinţă este să fie ca la început. aşa că omul îşi iroseşte toate dorinţele din cauza nevestei şi a încălcării proverbului trebuie să te multumeşti cu ceea ce ai.

povestea lui khalif cel sărac
această poveste mi-a amintit unul dintre cele mai întristătoare texte pe care le-am citit, volumul doi din don quijote, mai precis cel în care bogaţii se distrează pe seama nebuniei sale.

aici, un om sărac, khalif cel sărac (sic!), are tot felul de ghinioane, spre amuzamentul celor cu huzmeturi şi huzururi, care se-ndură de el, ce-i drept, dar fac mişto cu toptanul. din pricina asta, a sărăciei şi a inocenţei, se-nfurie foarte des şi devine ridicol. nu-ţi e permis să râzi de cel sărac pentru că e inuman, zic eu, în răspăr cu şeherezada. care, chiar şi dacă în cele din urmă îi sorteşte noroc şi trai bun, nu şterge catarzisul.

oricât ai fi de bogat, nu eşti Allah să te joci cu viaţa oamenilor... dar politicienii cred altfel...

***, cartea celor o mie şi una de nopţi, vol. 8 (povestea floarei-de-granată şi a lui zâmbet-de-lună), ed. minerva, bpt, 1973, trad. h. grămescu, 412 p

povestea tatălui nebun dar învingător

dacă nu-mi era recomandată, după copertă sau după titlu, nu-mi cumpăram cartea în veci. dar acum, mă bucur c-am citit-o.

totul începe când un moş văduv se decide s-aducă din ucraina o femeie mai tânără cu care să se căsătorească pentru trupeşenia, dar mai ales pentru ţâţele ei siliconate. însă moşul are două fiice care există pentru a-l salva pe moş. şi motor! acţiunea începe.

scrisă cu telent şi mai ales cu umor (am râs deseori!). cu nostalgia trecutului. şi mai ales cu o scurtă istorie a tractoarelor.

ce se-ntâmplă cu moşul, ce păţeşte el de pe urma ucraineencei - bătăi, persecuţii ş.a. - cum se termină totul, e teribil!

iaca şi două fragmente (unul vesel, altul serios):

boită. căţea. târfă vulgară. femeia asta, care i-a luat locul mamei mele. îi întind mâna şi-mi dezvelesc dinţii într-un zâmbet.

- bună, valentina. mă bucur să te cunosc, în sfârşit.

mâna ei într-a mea e rece, inertă, fără reacţie. unghiile lungi îi sunt vopsite cu sidef roz-bej, în ton cu buzele. mă privesc prin ochii ei: mică, slabă, negricioasă, bust zero. nu-s o femeie adevărată. îi zâmbeşte lui mike - un zâmbet moale, viclean.

- place votca? (p.96)

nu-şi dă seama că timpul şi amintirea stăpânesc totul? nu-şi dă seama că odată ce o poveste a fost spusă într-un anume fel, ea nu mai poate fi repovestită altfel? nu-şi dă seama că unele lucruri trebuie ascunse şi îngropate, astfel încât faţa lor ruşinoasă să nu păteze generaţia următoare? nu - e tânără şi pentru ea totul e posibil. (p.350)

marina lewycka (foto), scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană, editura polirom, iaşi, traducere fraga cusin, 380 pag.
coperta de adriana rotaru

ps: cartea e la 10 lei la promotia polirom

omg, pulp fiction!

nu văzusem pulp fiction pân-acum. pentru că m-au plictisit primele cadre. pân-acum. căci m-am înarmat cu răbdare şi atenţie şi m-am tot dus... până la final.

nu-mi place de travolta nicicum. dar aici face un rol ge-ni-al. când conduce drogat sau când vorbeşte cu amanta bossului său prin interfon...

de reţinut:

friptură bloody as hell...

serialul fox force five...

"so... you're gonna go out there, you're gonna say goodnight and I've had a very lovely evening... walk out the door, get in the car.... go home, jerk off... and that's all you gonna do."

decorul alb-negru şi mişcător din spatele taxi-ului esmeraldei vila lobos: this is america, honey, our names don't mean shit.

dacă eşti killer, nu citeşti pe budă - oricât ai fi de travolta.

who's zed? zed's dead!

cine e fonzie???



nu vreau s-ajung vreodată în l.a....