17 februarie 2012

povestea cu traducătorii români

mai demult, doamna antoaneta ralian, traducătoare de elită din limba engleză, a rămas surprinsă când un trust editorial românia îi oferea pentru o traducere un onorariu de 10 ori mai mare decât cel cu care o plăteau alte edituri, de ani buni. ceea ce denotă o modestie fără seamăn - aproape naivă - din partea unui mare traducător obişnuit să muncească cu litera din pasiune şi mai puţin pentru bani.
dar tinerii se pare că au început să gândească altfel. din contactele mele cu lumea literară, ştiu că o pagină de carte tradusă costă 2 euro, indiferent că e un best seller american de kaka sau critica raţiunii pure. traducătorii acceptă, mai ales în vreme de criză. aşa că sunt nevoiţi să scadă calitatea de dragul cantităţii, după principiul cu cât mai multe contracte, cu atât un trai mai bun.

însă se poate întâmpla ca editurile - chiar şi cele mari, de pildă rao sau editura univers, cea condusă de sergiu crupenshi - să nu plătească deloc traducătorii, deşi cartea se publică şi se vinde copios. ce face atunci un traducător? îşi angajează un avocat prin relaţii sau unul ieftinache şi dă editura în judecată. aceasta, cu o mai mare putere financiară, are un avocat versat care apelează la călcâiul lui ahile al judecătorilor - procedurile. procesul e câştigat pentru editură, peierdut pentru traducător. e cazul doamnei laura frunză descris pe blogul dumneaei. degeaba protestează traducătorul, munca lui va fi apreciată (sau nu) de cititori, banii vor ajunge în siguranţă în buzunarul editorului şi al librarului (dacă e vorba de cărtureşti).

ei bine, am o soluţie: o asociaţie a traducătorilor - un fel de sindicat - care să-şi aleagă reprezentanţi cu talent de negociatori şi avocaţi pricepuţi şi buni. un mic procent pentru asociaţie este mult mai puţin decât un proces pierdut şi un onorariu neplătit. probabil că există aşa ceva, însă mai mult pe hârtie, nicidecum de facto. o asemenea asociaţie ar putea negocia cu editorii onorarii mai mari - eu personal aş plăti mai mult pentru o carte tradusă bine decât pentru una tradusă prost - şi şi-ar reprezenta mai bine drepturile în contractele semnate sau, în caz de litigiu, în instanţă.

problema nu este la edituri în genere. pe o piaţă liberă, ele pot alege onorariul în favoarea lor, iar acesta poate fi acceptat sau nu. de asemenea, în orice ţară cu drept civil, unele contracte sunt încălcate iar lucrurile se rezolvă fie amiabil fie prin instanţă. depinde de partea vătămată să fie reprezentată mai bine sau mai prost. problema este la traducători. nu ştiu să negocieze şi să se reprezinte, însă sunt destul de orgolioşi sau comozi să se asocieze şi să plătească pe cineva care să negocieze şi să îi reprezinte. cu atât mai mult cu cât toate se petrec în românia, ţară vestită pentru justiţia ei impotentă.

până atunci, vom asista la victime singulare care, deşi cu pregătire universitară şi - teoretic - cu mintea deschisă, vor să se bată cu morile de vânt, într-o luptă "nobilă" şi "purificatoare".

later edit: un prim pas al breslei este iniţiativa de pe facebook grupul traducătorilor literari din românia - "în încercarea de a afla unii de alţii, mai întâi, şi de a reuşi să ne adunăm forţele pentru înfiinţarea unei asociaţii, mai apoi. aştept să se înscrie cît mai mulţi membrii şi mai vedem" - spune traducătoarea din italiană cerasela barbone.

25 de comentarii:

  1. Ai mare dreptate și ideea este foarte bună, cu adăugirea că în asociația asta ar trebui să fie acceptați toți cei care au de-a face cu editurile, fiindcă nu numai traducătorii o pățesc, ci chiar și autorii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce m-a surprins (ce surprins, stupefiat direct) e ca editura in cauza e RAO. Auzisem zvonuri si inainte, dar nu prea credeam. Ma bucur ca cineva a avut curajul sa spuna ce se intampla de fapt, si ca s-a luptat pentru drepturile sale. Pentru ca avem prea des tendinta de a renunta din teama instinctiva de procese, complicatii, batai de cap. Ideea unei asociatii a traducatorilor este excelenta si mai mult decat necesara, sa vedem daca ia si viata.

    Si ca nota de final - daca RAO, adica o editura cu o istorie si un nume, un brand pana la urma, procedeaza in felul asta, ce sa te mai astepti de la vreo editura fantoma, dintr-o garsoniera mizera? Mi-e si teama sa-mi imaginez.

    RăspundețiȘtergere
  3. Traducătorii ştiu că editurile plătesc prost, târziu sau chiar deloc; că nu se poate trăi numai din banii primiţi pe traducerile de cărţi; că dacă ei refuză cei 2 EUR/pagină, vine o studentă la limbi străine care nu e aşa "pretenţioasă" şi primeşte contractul, chiar dacă nu are cunoştinţele, priceperea sau dăruirea necesare.

    Cei care acceptă condiţiile proaste ale editurilor o fac "de amorul artei". Sunt oameni care iubesc traducerea de carte şi ar face-o chiar şi pentru sumele astea mizere. Dar faptul că nici măcar alea nu le sunt plătite este o lipsă de respect faţă de oamenii care şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale. Lăsând deoparte atitudinea arogantă a editurilor sau comunicarea defectuoasă din timpul colaborării, asta este şi o gravă eroare managerială. Se tot înmulţesc cazurile de traducători neplătiţi (şi da, cu toate astea sunt încă unii care nu s-au învăţat minte şi se expun în continuare aceluiaşi risc) şi poveştile lor împânzesc internetul (şi nu numai) şi afectează imaginea editurilor.

    Poate că efectele nu se văd imediat, dar pe termen lung, traducătorii de calitate, cu experienţă, nu vor mai accepta acest tratament, iar traducerile proaste, unele chiar nerevizuite (se pare că pe alocuri nici redactorii nu sunt prea bine trataţi), vor aduce pierderi editurilor.

    Sunt de acord că e mai păgubos să aştepţi ca toate astea să se întâmple de la sine şi că mai logic şi mai util ar fi să existe reprezentare competentă la nivelul traducătorilor. Poate că după atâtea cazuri, povestea asta este picătura care a umplut paharul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu cred ca studentii ieftini sunt un pericol. poate pentru inceput accepta preturi mici, dar daca sunt buni, nu vor accepta nici ei sume derizorii. daca nu sunt buni, vor iesi in pierdere si editurile. cred ca blogurile de literatura vor penaliza traducerile proaste.

      regretul meu tine de literaturile exotice cu traducatori putini - bulgara, sarba, finlandeza, norvegiana, vietnameza etc. - nimeni nu se incumeta sa traduca asa ceva pe asemenea bani, ce sa zic de editiii critice si opere de cultura mondiala, filozofie. piata editoriala e atat de stricata...

      Ștergere
  4. @ Cinabru:
    O asociaţie a traducătorilor există (ATR), dar nu ştiu dacă are un punct de vedere oficial în această problemă sau dacă ar fi dispusă să se implice.

    RăspundețiȘtergere
  5. Aveti perfecta dreptate in privinta onorariilor traducatorilor - din surse independente stiu si eu ca in cele mai multe cazuri acestea sunt de 2-3 euro/pagina, indiferent de carte.

    N-am sa pricep in viata mea cum accepta cineva sa lucreze pentru asa plata de mizerie. Pentru banii astia nici nu m-as ridica din pat, vorba unuia din complicii primarului de Cluj. Probabil sunt eu prea cinic sau lipsit de mari entuziasme artistice.

    Din traducere se pot castiga bani foarte frumosi, insa din traduceri tehnice, nu artistice. Asta e o cu totul alta poveste, insa e una din cheile situatiei de la Asociatia Traducatorilor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Micawber, raspunsul la mirarea ta se afla intr-un comentariu de mai sus: de "amorul artei" se accepta astfel de preturi. pentru spirit. chiar imi face placere, simt nevoia sa aduc un autor nou si interesant compatriotilor meu. gasesc o editura si ma bucur ca cineva accepta sa il publice pe autorul respectiv. e o satisfactie. nu am talent sa scriu un roman, dar pot sa il rescriu, dintr-o alta limba. o mie de traduceri de certificate sau sentinte de judecata, bine platite, nu imi pot aduce nici macar un mic procent din aceasta satisfactie. da, e naiv, recunosc... dar cred ca lucrurile se vor schimba in cativa ani, sunt sigura de asta.

      Ștergere
    2. De fapt si raspunsul meu era continut in comentariul la care ati reactionat dvs.: sunt probabil prea cinic sau lipsit de entuziasme artistice.

      Ștergere
    3. @clarisa lima - este bine sa faci lucrurile din pasiune. dar oare e rau sa iei si ceva bani cinstiti din asta? si apropo de rescris, sa traduci e uneori mai greu decat sa scrii tu altceva. si eu sper ca lucrurile se vor indrepta.

      Ștergere
  6. un membru, doi membri, mai multi membri. aştept să se înscrie cît mai mulţi membri.

    RăspundețiȘtergere
  7. haideti sa nu mai cumparam carti de la RAO. Boicot.

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca ar fi sa nu mai cumparam carti de la editurile care nu-si platesc traducatorii sau intarzie cu plata ar insemna sa nu mai citim deloc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nici Humanitas nu prea se dădea în brânci să plătească traducătorii. Am mai avut de-a-face cu o altă editură românească recent și pur și simplu sunt șocat de lipsa de profesionalism. Nu-mi vine să cred că tu te rogi de cineva să te lase să le vinzi produsele (plătite în avans) și ei nu știu ce dracu de motive să mai inventeze să te refuze. Ah.. și până la urmă am cumpărat ceva de la ei, dar dacă luam din Anglia originalul distribuitorul de acolo ne-ar fi livrat mai repede decât le-a luat lor să ne spună că de fapt nu pot să ne livreze și că trebuie să mergem noi la ei. Absolut ridicol.

    Dar ca să nu divaghez prea mult... deși ideea ta Dragoș este una absolut normală, de bun simț și aplicată de sute de ani în tări civilizate, în România nu prea are șanse de reușită pentru că suntem prea primitivi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. despre ce editura vorbesti? polirom? curtea veche? corint? paralela45? hai sa dam cartile pe fata. lucrurile trebuie sa se indrepte si toti vom avea de castigat.
      eu am incredere ca lucrurile se vor indrepta, dar mai incet.

      Ștergere
  10. Am o preţuire enormă pentru traducătorii hărăziţi. Am mărturisit-o mai demult:

    http://www.bookblog.ro/altele/crima-olgai-arbelina/

    Da, merită o asociaţie. La polul opus, mă revoltă traducerile semidocte.

    RăspundețiȘtergere
  11. http://yistamate.wordpress.com/2011/10/27/primul-paragraf-din-povestea-familiei-familia-hei-della-haita-loredana-a-tarlei-lumpen/

    http://yistamate.wordpress.com/2011/10/20/goglaj-babelpeshtikanesque-by-loredana-a-familiei-lupu-feat-polirrom/

    RăspundețiȘtergere
  12. Din câte ştiu eu, neplata sau plata foarte proastă şi cu întârziere a traducătorilor este o practică generalizată şi, vorba cuiva de mai sus, ar trebui să boicotăm toate editurile, dar atunci ce mai citim?

    Oricum, cred că faptul că tot mai mulţi traducători sau iubitori de cărţi iau atitudine e un semn bun. Sper să nu fiu eu prea naivă şi că lucrurile se vor schimba curând în mai bine, de fapt, că vor ajunge la normalitate.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ca o ilustrare a modului cum NU trebuie trecut în limba română un autor important, a se vedea cazul Integralei prozei scurte a lui Cheever, de la Polirom. Am rezistat cu greu cale de 50 de pagini, confruntat la tot pasul cu formulări de nivel gimnazial. Traducătorul Ciprian Şiulea - altfel, nu chiar un neica nimeni - a dat un mare rasol, preocupat probabil să ia mai repede banii pe 700 şi ceva de pagini de traducere. Din cauza asta, întîlnirea cu Cheever este ratată (căci altă traducere integrală nici n'o să mai pupăm curînd).
    Şi, din păcate, nu e un accident ; Poliromul (o editură pe care, altfel, o iubesc) mai are astfel de 'scăpări' - sigur, inevitabile, la volumul mare de traduceri pe care le publică, nimic de zis. Problema e că, măcar pentru autorii importanţi, ar trebui arătată mai multă grijă ; mai ales cînd vii cu integrale şi alte ambiţii editoriale de soiul ăsta. V'aţi încumeta să citiţi, să zicem, "Împărăţia lumii acesteia" de Carpentier (că tot îşi aşteaptă încă intrarea în spaţiul românesc), tălmăcită de cine ştie ce corespondent al lui J. Giurgea pe zona spaniolă (poate scoasă chiar de RAO :p)? Eu, unul, nu.
    Ideal ar fi ca editurile mari să fie mai consecvente în a da traducerea anumitor (mari) autori doar pe mîinile anumitor (mari) traducători. Un plus de cost al traducerii ar fi nesemnificativ comparat cu plusul de 'imagine' datorat seriozităţii şi calităţii reconfirmate.

    PS. Pentru cei ce vor un Cheever tradus cu talent şi respect pentru meseria asta, le recomand selecţia făcută de Florin Pavlovici din povestiri (’Oraşul visurilor spulberate’, vechea col. Globus de la Univers). Nu ştiu cum stau lucrurile cu cealaltă antologie, ’Fidela Clarissa’. Poate ne spune Dragoş :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. interesant, ma bucur ca nu am cumparat antologia aceea. dar acuma toata lumea stie engleza, asa ca nu ar fi mare paguba. enfin, nu am remarca nimic gresit la "fidela clarissa", ceea ce inseamna ca a fost o traducere buna.

      sunt de acord cu tine, am reprosat si eu mai demult - pe la incepturile blogaritului, aici (care mi-a raspuns aici) polirom-ului ca nu vine cu editii mai bune, desi trebuie sa reconosc ca, tipografic, arata foarte bine - cartonate, supracoperta etc.

      Ștergere
  14. re ps: ar fi bine ca traducatoarea din italiana sa invete si limba romana

    RăspundețiȘtergere
  15. Later edit, mai exact după aproape 2 ani: am fost naivă când am comentat aici şi probabil sunt naivă şi acum, când sunt una dintre victimele singulare care se bat cu morile de vânt. Şi asta pentru că, din păcate, asociaţia cu pricina nu s-a mai constituit. Se pare că nu există ce trebuie pentru aşa ceva, că vorbim de voinţă, interes, timp sau curaj... nu există solidaritate şi e păcat, pentru că de situaţia asta vor profita tot editurile de genul lui RAO.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...