scrie pe blogul tău despre o carte din literatura engleză

BookMag încurajează în continuare creativitatea literară a bloggerilor şi îi premiază pe cei mai buni!

după cărţile de dragoste, de aventuri şi româneşti, a venit acum rândul cărţii de literatură engleză! aşadar, dacă ţi-a plăcut o carte de literatură engleză - nu americană - (poezie, proză, eseu, contemporană sau clasică), scrie despre ea pe blogul tău (sau pe al unui amic)! cea mai bună impresie de lectură va fi postată pe BookMag şi va fi premiată cu cărţi la alegere în valoare de 150 de lei!

regulile concursului nostru sunt următoarele: a) scrieţi recenzia pe blogul vostru, având grijă să precizaţi undeva că este participantă la concursul nostru, b) înscrieţi BookMag în blogroll, c) postaţi linkul recenziei voastre în secţiunea de comentarii a anunţului de concurs.

concursul este valabil în perioada 17 ianuarie – 27 ianuarie, iar câştigătorul va fi anunţat pe data de 30 ianuarie. recenzia câştigătoare va apărea pe BookMag în ziua anunţului. materialele voastre vor fi jurizate de virginia costeschi (director editorial BookMag & elefant.ro), alexandra rusu (publisher booktopia) şi dragoş c. butuzea (blogger chestii livreşti).

chiar dacă nu câştigaţi de la prima participare, cititorii blogului vostru vor câştiga din experienţa voastră de cititor!

eminescu, mon amour. de 15 ianuarie

cea mai fericită zi a lui eminescu

ziua de 4/16 fevr. 876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. au am ţinut pe veronica în braţe, şi am strâns-o la piept, am sărutat-o. ea mi-a dăruit flori albastre ep care le voi ţinea toată viaţa mea. draga mamei. ce frumoasă e, ce dulce-i gura ei cea moale şi fină, obrazul ei atât de...

în 1875 vara s-a întâmplat în locuinţa* femeii lui***, după aceasta a mai avut relaţii cu... precum singură a mărturisit. ce vită ai fost (nefiind decât manta de vreme rea). iată unde conduce idealismul!!! (1880 iulie)

performanţele erotice ale lui eminescu

n-am vrut să pun pe paginile sfinte îndoielile mele. fost-a ea mulţămită de mine? avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrăţişare... copila mea cea sperioasă? să am această siguranţă numai - atunci aş fi fericit... sigur este însă că ea nu e dintre acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului şi din măduva lui... ea e pudică, timidă în acest punct, şi cu toate astea dacă aş fi putu satisface... ea mi-a spus că a fost satisfăcută de trei ori... o, de-aş şti aceasta numai!

la 24 de ani

când ai vârsta de 24 de ani şi priveşti înapoi propria-ţi viaţă trecută, începând cu anii copilăriei, ţi se pare că ai trăit un secol. cât de însorit (senin) se desfăşoară totul - această lume ce pare nesfârşită şi care se pierde etern în tinereţe, pentru că nu se prevede un sfârşit al timpului. copilul e un geniu. asemeni acestuia mai are încă în perspectivă o lume a ideilor - privirea clară, isteaţă, lipsa de conştienţă a caracterului trecător al tuturor fantasmelor au întărit această idee în jurul său. lumea copiilor e minunată. la aceasta (servesc) direct glumele sale şi basmele actualizate şi prietenii sãi. [ Wenn man 75r 24 Jahre alt ist und auf sein eigen vergangenes Leben zurük blickt, von den Kindjahren an, so scheint es enem ein Jahrhundert gelebt zu haben. Wie sonnig gestaltet sich das alles — diese unendlich scheinende Welt u[nd] die in der Jugend ewig schwi[n]dend' weil noch auf kein Ende albgesehene Zeit. Das Kind ist ein Genie — gleich dieser hat er noch eine Welt der Ideen vor sich — der klare, kluge Blick, das Unbewusste der Vergänglichkeit aller Erscheinungen, erstarte um ihn diese Erscheinung. Die Welt der Kinder ist wunderschön. Dazu sind seine Scherzen u[nd] Sagen gegenwärtige u[nd] seine Freunde unmittelbar.]

cugetări

nu există oameni mai neînduplecaţi şi mai duri decât cei preocupaţi într-una de nefericirea lor.

*

contrazi-te singur şi vei găsi pace.

*

ocazia e iute la fugă şi leneşă la întors.

*

mulţi lucrează, dar puţini gândesc.

*

cine preferă fete femeilor e ca acel ce preferă pe ucenici maestrului.

*

om de spirit e acela care-n fundul inimii lui râde de toţi şi de toate. om de geniu e cel ce râde de el însuşi.

*

a iubi? a avea vreme de pierdut. cine n-are vreme nu iubeşte.

*

ce bine că oamenii sunt atât de proşti.

mihai eminescu, opere, vol.xv, (fragmentarium. addenda), editura academiei române, bucureşti, 1993, p. 22, pp.1054 - 1058

ce ne pregătesc editurile pentru începutul lui 2012

după gaudeamus şi sărbători, unele edituri s-au liniştit. cine ştie, poate până la bookfest. altele continuă apariţiile. iată ce mi-a atras atenţia:

 

editura leda

- pregăteşte capodopera lui roberto bolaño, detectivii sălbatici

editura polirom

- continuă seria orhan pamuk cu romancierul naiv si sentimental

- publică revelaţia autorului israelian david grosmann, romanul pînă la capatul pamântului

- aştept de anul trecut romanul anunţat de sofi oksanen, purificare

- reeditează dicţionarul de artă, coordonat de mircea popescu (cel apărut iniţial în 2 volume la editura meridiane)

editura humanitas (fiction)

- după seria de autor t.s. eliot (din care au apărut - bilingv, cum ar trebui să apară toate volumele de poezie - operele poetice), se mai deschide seria de autor james joyce, deschisă de oameni din dublin în traducerea nouă a lui radu paraschivescu (după cea a fridei papadache) .

editura rao

- romanul premiat al autoarei germane katharina hacker, suflete pustii

editura adevărul

- aduce o traducere nouă a mizerabililor de victor hugo, realizată de "traducătorul lui maigret", nicolae constantinescu

editura herg benet
- un volum cu poezii interesante de cosmin dodoc, autoportret gol-pusca (poeme despre ciute nebune).

casa de editură max blecher
- traduce poeziile autorului american john berryman, cântece vis

bucuria cărţilor

nu m-am putut abţine să nu-l pun pe blog:

a k

să învăţăm de la fizicieni

o altă carte a unui laureat cu nobel pentru fizică, de astă dată francez, alfred kastler. cartea mi se pare o destul de bună introducere în istoria descoperirii particulelor elementare. spun destul de bună şi nu foarte bună întrucât e parazitată de formule matematice opace cititorului nefamiliarizat cu ele, deşi la liceu (în 1990 - 1994), am parcurs cu grijă unele dintre aceste formule.

am rămas cu câteva idei fundamentale pentru o înţelegere ştiinţifică a lucrurilor, nicidecum una umanist-grobiană, mult întâlnită din păcate, şi în mediul academic.

1. materia, la scară atomică, se comportă corpuscular-ondulatoriu (onduscular), de neânţeles pentru organele noastre de simţ şi pentru limbajul nostru. (p.116)
2. este imposibil pentru omul care observă să cunoască desfăşurarea "realităţii obiective". (p.143) 
3. fiecare intervenţie a observatorului modifică desfăşurarea realităţii. (p.142)
4. principiul conservării energiei - este imposibil să se creeze energie. nu se poate decât schimba forma sa. (p.142)
5. nu există în natură vreun principiu al finalităţii sau al cauzalităţii, acestea sunt concepte metafizice create de mintea umană şi suprapuse naturii înconjurătoare. în microfozică, legea cauzalităţii este înlocuită de cea probabilistică. (p.240)

nu spun mai multe, ca să nu înnebunim cu toţii, lucrurile sunt mai complexe decât credem noi.

alfred kastler, această stranie materie (cette étrange matière), editura politică, bucureşti, 1982, traducere de ligia ionescu, 252 de pagini broşate

coperta de valentina boroş

critica literară a murit

marius chivu, jurnalist, traducător şi editor, printre puţinii intelectuali tineri inactivi în online, dar destul de prezent în "mainstream", într-un articol, vorbeşte de moartea blogărului literar:

ei bine, 2011 a consemnat şi moartea bloggerului literar – şi ca individualitate, şi ca forţă de expunere! deja nu prea se mai vorbeşte în mainstream despre bloggosfera literară, redusă propriului circuit (ca şi criticii, bloggeri se citesc mai mult între ei), mult prea convenţională (n-au lansat dezbateri, teme, mode care să iasă din propriul mediu), extinsă dar devenită un fapt banal şi lipsită, după abandonul teroristei, de vedete care să creeze emulaţie şi/sau polemici, iar criticii literari nu se simt nici ei prea bine, rămaşi fără suplimente/reviste unde să scrie. în acest moment, criticii literari care scriem constant despre cărţi în publicaţii vizibile putem fi număraţi pe degetele unei singure mîini. o situaţie fără precedent în presa românească a ultimului secol! (marius chivu, bilanţ literar 2011, în dilema veche, nr.411)

în completare, cristina nemerovschi, absoventă de filozofie, scriitor şi editor, într-un articol foarte interesant, vorbeşte de moartea criticii literare din mainstream.

atâta timp cât nu poate impune valori reale, incontestabile, nume de autori ce vor confirma în viitor, critica îşi ratează cu brio menirea. Or, evident, nu critica aduce în prim plan în prezent un autor talentat, ci mai degrabă el este propulsat în mintea şi bibliotecile cititorului printr-un sistem mai complicat, ce reuneşte promovarea făcută de editura care l-a publicat, autopromovarea, recomandările celor care au citit, articole pe bloguri, în reviste ne-exclusiv literare şi multe altele. Cititorul de astăzi, în special cel tânăr şi dezinhibat, obișnuit să-și stabilească propriile criterii estetice, nu-i mai acordă aproape deloc credit criticului. Ba, de cele mai multe ori, elucubraţiile criticului şi limbajul preţios şi prăfuit al acestuia i se par chestiuni de tot râsul, menite mai degrabă să discrediteze o carte bună, decât s-o susţină. (irina cristina nemerovschi (morgothya), eşecul criticii literare româneşti actuale, în egofobia, #33)

aceasta după ce autoarea enumeră câteva dintre lucurile care lipsesc criticului literar actual - verticalitate, inteligenţă, cunoştinţe extra-literare (filozofie, sociologie), şi ajunge la 3 probleme ale "criticii" care-a mai rămas: i) inadecvarea la literatura contemporană, ii) simpatiile personale şi iii) pretenţia de infailibilitate a verdictului.

ce rezultă din cele 2 articole?

1) faptul că nu se mai poate vorbi despre critica literară de tip vechi, "mainstream" (gen călinescu / manolescu), ci doar de câţiva critici "număraţi pe degetele unei singure mîini" care mai ajung la public, nemaiîndeplindu-şi, astfel, menirea de "a ajuta la receptarea literaturii de către public, la separarea valorilor de non-valori".

2) faptul că, în condiţiile în care "nu critica aduce în prim plan în prezent un autor talentat", ci alte mijloace, printre care şi articolele pe bloguri, de la aceştia din urmă se aşteaptă "dezbateri, teme şi mode care să iasă în mainstream", cu alte cuvinte dinamism şi vizibilitate.

nu ştiu dacă cei împătimiţi de literatură şi care scriu despre aceasta - fie pe blogurile lor, fie pe ale altora - pot contribui la separarea valorilor de non-valori. cert este că ei nu au murit şi vreau să cred că nu vor muri niciodată. (dacă democratizarea "verdictelor" duce la calitate / valoare sau dacă relativizarea discursului este până la urmă un lucru bun este o altă discuţie).

ceea ce ştiu însă este că acum cititorii - cel puţin cei tineri şi dezinhibaţi - au unde găsi, dacă sunt interesaţi, un loc unde îşi pot stabili, prin dialog, şi nu de-a gata, din partea unor "critici" opaci şi sastisiţi, propriile criterii estetice.

câştigător concurs

cel mai rapid şi corect răspuns - supastaru - felicitări!
te rog să-mi trimiţi adresa şi numele pe care să fie trimisă cartea - istanbul de orhan pamuk la dragosbutuzea@yahoo.com. ori poate fi înmânată personal, la un ceai.

lo-lee-ta

nabokov despre hemingway

as to hemingway, I read him for the first time in the early ‘forties, something about bells, balls and bulls, and loathed it. (1972)

cât despre hemingway, l-am citit pentru prima oară la începutul anilor patruzeci, ceva cu clopote, boaşe şi tauri, şi m-a scârbit.