am găsit un model!

surpriza începutului de an

acum, când la începutul lui 2011, vestea unirii pnl cu pc mi-a provocat noi stări de vomă, simţindu-mă realmente la fundul societăţii civile româneşti, iată că o carte albastră mi-a pus sub ochi un model de urmat, pe autorul eu care-a venit să-mi ofere Speranţa. un jurnalist din generaţia mea. un jurnalist din online, care scrie pe hotnews.ro, sait pe care-l mai citesc, dar în care nu-l aflasem încă. iată ce spune dan tăpălagă:

intrată în nato şi ue, în românia se respiră mai suportabil. pucioasa mineriadelor s-a stins demult, iar morţii întinşi pe caldarâm acum 20 de ani au intrat în poveste. trăim totuşi în libertate, cea mai dulce mireasmă din pachetul cu visuri, iar în libertate orice lume poate deveni, cândva, posibilă. (p.220)

gândirea liberă, critică, expertiza autentică şi coerenţa argumentaţiei au plecat de la televizor. s-au refugiat pe bloguri, forumuri şi în postări. adevărata societate civilă s-a mutat pe net. (p.144)

ce e cu cartea asta?

este de fapt o colecţie a articolelor publicate/postate pe saitul hotnews.ro de-a lungul a 3 ani, multe dintre ele din anul ce tocmai a trecut. nemaifiind conectat de 4 ani la teve, n-am putut decât să-l cred pe autor cînd spune că mineriadele din 90 au continuat pe sticlă sub conducerea celor 3 moguli mediatici - voiculescu, vântu şi patriciu - cu unicul scop de a înlătura regimul băsescu care le ameninţă penal libertatea. prin argumentele pe care le aduce, conluzionăm că ceea ce a trebuit să fie câinele de pază al democraţiei - presa - este de fapt cel mai mare duşman. 

după mine, cireaşa de pe tort a cărţii este descrierea mecanismului mafiot al justiţiei româneşti, statul-reţea, aservit şobolăneşte clasei politice incompetente şi patibulare. articolele sunt aici şi aici, iar - ceea ce mi se pare cu adevărat revoluţionar pentru presa noastră - aici sunt şi câteva soluţii:

- protestul magistraţilor integri

- un nou csm

- trecerea poziţie judiciare de la poliţie la parchet

- scurtarea duratei proceselor

- publicarea soluţiilor pe internet (ceea ce s-a început)

- reformarea modului de recrutare la curtea supremă

- consolidarea şi apărarea rolului dna

- reformarea serviciilor secrete.

interesant mi s-a părut primul articol din carte, romania: modernizare forţată sau stat nefuncţional? - poate fi citit aici - un rechizitoriu dureros al culturii (ne)democraţiei la români, nicidecum furibund ca la cioran, ci unul dureros-lucid:

românii, născuţi cu un handicap istoric şi geografic, au învăţat, ca şi moldovenii, bulgarii sau grecii, să mimeze la pefecţie valorile occidentului şi regulile capitalismului. o fac dintr-un fel de fudulie balcanică, din mândria specifică ţărilor periferice. sunt naţiile de barbari moderni camuflaţi într-un decor capitalist, cu multinaţionale şi alte ecosisteme care întreţin iluzia progresului.

românii, bulgarii sau grecii conduc mercedes, bmw sau audi, îşi fac cumpărăturile la carrefour, metro, si mall-uri, dar tot barbari au rămas în raport cu civilizaţia apuseană. în jurul acestor aparente insule de capitalism occidental, altfel adaptat rapid la spaţiul levantin, înoată rechinii capitalismului autohton. (p. 14)

alte sintagme:

- dacă îi dezbraci de băsescu, dacă le scoţi numele lui din vocabular, politicienilor români nu le rămâne nimic. (p.208)

- badea şi ciutacu scuipă în capul poporului muncitor că doarme în papuci în loc să facă revoluţie, mineriade, lovituri de stat ca să răstoarne dictatura băsesciană. (p.27)

- în străfundul inimii lor, cei mai mulţi gazetari, intelectuali şi politicieni ai româniei europene au rămas, într-un fel, mineri. (p.28)

- pdl, la fel ca pnl sau psd, este captiv reţelelor financiare construite în timp şi nu mai poate oferi soluţii administrative rezonabile. (p72)

- opoziţia din românia a renunţat la construcţie. distruge şi blochează orice tentativă de reformă, desfiinţează, în numele unui populism radical, tot ce propune guvernul boc şi traian băsescu, legimit sau nu. în vreumuri de criză, acţiunea iraţională a opoziţiei egalează incompetenţele guvernului boc. (p.76)

- iliescu are prin preajmă nostradamuşii lui, cel puţin doi: pe lorin fortuna, profetul şerpilienilor şi balaurienilor, şi pe gelu voican voiculescu, fascinat de ezoterism şi de aspectele iniţiatice ale societăţilor secrete. oameni mai vechi din psd ăşi amintesc că iliescu a avut consilieri la cotroceni cu sarcina de a-l proteja energetic. (p.59)

- natura are oroare de vid. când [intelectualii integri] tac, alţii vorbesc în locul lor. locul lăsat gol de ei se umple imediat de falşi intelectuali, cu false repere, cu falsuri în general. spre deosebire de intelectualii autentici, impostorii nu obosesc niciodată. ticăloşia e mereu vigilentă, mereu prezentă şi disponibilă. (p.39)

sunt sigur, clienţii televiziunilor şi a oligarhilor vor spune despre dan tăpălagă că e omul lui băsescu, al monicăi macovei (căreia i-a fost purtător de cuvânt), însă eu voi şti că, indiferent că de opţiunile sale politice, un om care se pune în slujba valorilor şi a principiilor va reprezenta pentru mine un model în care voi crede cu tărie. o dovadă că sunt singur, deşi ei sunt legiune.

poate că există o românie semnificativă plutind într-o continuă aşteptare, vie şi onestă. cine va clădi pe osul sănătos al naţiunii? pe cei de bună-credinţă, meseriaşii oneşti - marea tăcută -, pe ei cine-i va reprezenta? cine-i va scoate pe i la suprafaţă? când şi cum va ajunge vocea lor să facă, totuşi, masă critică? (p.70)

dan tăpălagă, bulversarea valorilor, scrieri dintr-un timp buimac, editura humanitas & hotnews.ro, bucureşti, 2010, 234 pagini

coperta de angela rotaru

booktrailerul cărţii aici.

un satan mizericordios

lumea reală a lui mihail bulgakov - indiferent că e cea sovietică a anilor '20 -  e o lume pierdută, e însăşi infernul. oamenii se beţivesc, se încurcă cu femei, profitând de poziţia pe care o au, toată ziua nu fac nimic şi nici nu pot face, pentru că habar n-au, nu se pricep defel la treaba care le-a fost încredinţată. şi-i duc cu preşul pe şefi. (p.92) este şi imaginea româniei de azi (poate dintotdeauna), însă în această lume - şi acesta este meritul cărţii lui bulgakov - poate fi căutată (şi găsită) salvarea individuală. este, de fapt, şi mesajul neotestamentar, însă aici cel care propovăduieşte oamenilor este diavolul: totul va fi drept, aşa e construită lumea. (p.422)

probabil că scena biblică - al cărei realism socialist e justificat prin argumentul operei unui maestru nebun, al unui poet nebun şi al unui diavol asemenea - a fost cea care i-a încântat pe admiratorii romanului, însă, după părerea mea, e mult sub cea dostoievskiană din karamazov, chiar sub cea aitmatoviană (ca să mă opresc doar la ruşi). însă necesară literar pentru sugerarea sacrului. căci acel sacru de sorginte malefică - drăciile diavolului şi a cohortei sale - trebuia să aibă o contrapondere. de care, ca să mă leg iar de un rus, geniul lui gogol n-a avut nevoie.

satana îi spune lui levi matei:

ce s-ar fi făcut binele tău, dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul dacă l-ar fi părăsit umbrele? că doar obiectele şi oamenii dau naştere umbrelor... nu ai vrea cumva să jumuleşti globul pământesc, măturând de pe faţa lui toţi copacii şi tot ce este viu, numai dintr-un capriciu al tău, din dorinţa de a te desfăta xu lumina nudă? eşti un nătâng. (p.400)

ritmul drăcesc al cărţii te ia, ca cititor, repede ca o cascadă şi nu-ţi dai seama de prea multe. nu insist asupra corpusului simbolurilor anticristice sau cristice care vor fi făcut deliciul împătimiţilor livreşti - a se vedea postfaţa lui ion vartic, spre exemplu, care merge până acolo şi interpretează romanul prin viaţa scriitorului, nepermis în secolul 21. ci aş vrea să spun câteva lucruri despre margareta/margarita, personajul cel mai interesant al romanului.

pentru dânsa - demnă urmaşă a reginei navarrei (care, apropo, e margherita) - dragostea înseamnă totul, (ea însăşi iubind afirmă sibilinic "am văzut totul, ştiu totul" p.415). ea este varianta feminină a lui faust, şi, neinteresată de viaţa casnică cu soţul ei, preferă să facă pactul cu diavolul ca să-l poată reîntâlni pe bărbatul iubit. însă pactul ei e unul conjunctural, de vrăjitoare zburătoare şi amfitrioană de bal demonic. lucru ce va fi răsplătit (şi aici generozitatea satanei este una care completează justiţiarismul pe care îl face printre oamenii răi) cu îndeplinirea unei dorinţe. iar margareta, de-abia după ce alege mizericordios salvarea altcuiva - o păcătoasă sub blestem - şi la insistenţele diavolului îşi va cere fericirea, întoarcerea la ceea ce a fost, la ceea ce trăise cu iubitul ei - creaţia şi savoarea lecturii în subsolul unei case amărâte. şi liniştea. pe un limb  de odihnă, între 2 lumi.
spre deosebire de cei care se salvează "religios" - pilat, bezdomnîi (poate), maestrul, margareta se salvează prin dragoste. e soarta ei.

nu am înţeles prezenţa câtorva capitole în roman, şi desfid împătimiţii romanului, care, din blogosferă sunt destul de mulţi, să-mi spună ce părere au despre unele personaje care mie mi s-au părut superflue, prezente doar să facă aluzie la vreun personaj contemporan cu scriitorul şi de care acesta a vrut cu tot dinadins să facă mişto.

despre romanele anti-sovietice, cum îl caracterizează occidentalii, maestrului şi margaretei îl prefer de departe pe cevengur. cât despre bulgakov, voi insista mai degrabă pe diavoliada şi roman teatral.

mihail bulgakov, maestrul şi margareta (mа́стер и mаргари́та), editura univers, bucureşti, 1996,  traducere de natalia radovici, 473 pagini

coperta de vasile socoliuc








 
poza face parte din expoziţia fotografică a lui jean-daniel lorieux închinată romanului, cu favorita mea, isabelle adjani, interpretă şi a reginei navarrei margot - de pe blogul romanului, aici.

dreapta intelectualilor

ce-i uneşte pe intelectualii români ce se declară de dreapta?
apropo de un volum de cristian pătrăşconiu

1. ura faţă de comunism, luat ca regim politic dictatorial, şi condamnarea acestuia în bloc, fără vreo nuanţare doctrinară - deşi puterea politică românească stă (încă) în mâinile unei plutocraţii neo-comuniste.

2. opoziţia şi aversiunea faţă de regimul politic neo-comunist al lui ion iliescu şi simpatia (declarată sau nu) faţă de traian băsescu la alegerile din 2004.

3. cultivarea valorilor umaniste occidentale.

4. atracţia faţă de polul de putere alcătuit de intelectuali notorii legitimaţi social (civil) ca andrei pleşu, horia-roman patapievici, vladimir tismăneanu, gabriel liiceanu - autodeclaraţi ca dreapta -, dintre care doar gabriel liiceanu deţine o firmă privată, ceilalţi având legături oficiale cu plutocraţia neo-comunistă.

dar ce mai înseamnă de fapt, de dreapta? 

imaginea de aici.

săptămâna sabatică

poate că remuşcarea mea că nu am făcut mare lucru în această scurtă zăbavă de 8 zile - nici măcar un sfert din ce mi-am propus: de pildă, n-am terminat maestrul şi margareta de numai 400 de pagini - e complet nefondată, însă pot scrie aici ce am făcut:

m-am desprins de grijile de la serviciu (pe care le-am lămurit, din fericire, înainte), de grijile casnice (plata chiriei şi a dărilor lumeşti), de târguiala shopping-ului - de pildă, am luat  bradul la primul preţ cerut -, de organizarea vreunui eveniment, de pregătirea vreunei călătorii, de vreun "hai să" din partea cuiva.

n-am ieşit din casă vreo 5 zile, am trântorit în pijama şi bărbos, n-am respectat vreo oră de somn sau de ospăţ, mi-am neglijat prietenii (doar nu credeţi că semeseurile înseamnă mare sinchiseală), mi-am neglijat lecturile, până şi calculatorul a stat mut o zi întreagă.  

linişte. odihnă. repaus. ceva teve (nu credeam că mă poate distra atâta halul de talcioc care-a devenit teveul), un bulgakov subţire, şuete cu părinţii (nu înţeleg cum îi plictisesc pe unii părinţii), o promenadă geroasă într-o constanţă pustie, un film bun torrentat, chiar spălatul vaselor pentru că nu trebuie (oh, cât am uitat cuvântul trebuie!) - totul fost o ieşire din timpul rutinat cu care mă lupt zi de zi (şi cu care mai câştig uneori lupte).

j'ai pris les choses à la légère.

asta cred că însemnă sărbătoare şi pace. până la urmă, şi Dumnezeu s-a odihnit în ultima zi, după toate lucrările pe care le-a făcut -

la multi ani!