sunt un ins inutil

... zise bruno cu resemnare. nu sunt în stare să cresc porci. habar n-am cum se fac cârnații, furculițele sau telefoanele mobile. toate obiectele astea din jurul meu pe care le folosesc sau pe care le mănânc, sunt incapabil să le produc; nu sunt în stare nici măcar să înțeleg care este procesul lor de fabricare. dacă industria și-ar înceta activitatea, dacă inginerii și tehnicienii specializați ar dispărea, aș fi incapabil să iau totul de la-nceput. scos în afara complexului economico-industrial, n-aș fi în stare nici să-mi asigur supraviețuirea: nu aș ști cum să mă hrănesc, să mă îmbrac, să mă adăpostesc de intemperii; competențele mele tehnice sunt mult mai inferioare celor ale omului de neanderthal. total dependent de societatea care mă înconjoară, eu îi sunt ei aproape inutil; nu știu decât să produc comentarii îndoielnice pe marginea unor obiecte culturale desuete. totuși, primesc un salariu, și încă unul bun, cu mult peste medie. majoritatea oamenilor din jurul meu sunt în aceeași situație. în fond, singura persoană utilă pe care o cunosc e fratele meu. 

- și el ce face așa de grozav? 

bruno se gândi, un timp își învârti bucata de brânză în farfurie, căutând un răspuns cât mai impresionant. 

- a creat noi soiuri de vaci. 

michel houellebecq, particulele elementare, editura nemira, bucurești, 2001, traducere de emanoil marcu, pp. 191-192

că tot vine în weekend la bookfest :)

ajutor

cercetare - valorile românilor

dacă sunteți din zona moldovei - crescut(ă) și educat(ă) acolo - vă rog să completați chestionarul de aici.

el va fi folosit în continuarea cercetării despre români, concretizată în această carte. nu vrem să ne oprim aici, așa că cercetăm valorile românilor.

vă rog să mă ajutați, implicându-vă!

vă mulțumesc! deadline-ul este sâmbăta viitoare.  îl veți trimite la adresa dragosbutuzea@yahoo.com

filmul ca educație

david gilmour
clubul de film

 (the film club)

 editura humanitas, bucurești, 2012

 242 de pagini broșate

traducere (bună) de vali florescu

 coperta (neinspirată) de ioana nedelcu

dacă n-aș fi auzit de carte, n-aș fi cumpărat-o neam după copertă (inspirată prost de una americană). nu mai zic de prezentarea de sub titlu, atât de aberantă, că poate constitui ușor prilej de glumă între prieteni - carte remarcată de... și selectată în topul celor mai bune memoir-uri ale anului (care?).

deși cartea e scrisă prost - asta ca să termin cu punctele slabe - se citește ușor și are suspans. un critic de film (scriitorul însuși, căci e o carte de memorii) își "educă" fiul de 15 ani care renunță la școală (ce tată spune fiului său, nu-ți mai place la școală? ok, nu te mai duce!) cu filmele sale preferate.

• mi-am făcut eu însumi o listă cu filmele nevăzute sau pe care ar trebui să le revăd, filme pe care în carte tatăl și fiul le savurează împreună -  și le înțeleg diferit. (primul este cele 400 de lovituri).

• mi-au plăcut inabilitățile și neputințele tatălui în fața eșecurilor și suferințelor amoroase adolescentine ale fiului.

chiar dacă nu ești cinefil - și după carte e posibil să devii cinefil -, cartea oferă un posibil mod de educație intelectuală, mult mai adecvat unei vieți fericite decât cel academic, atât de învechit.

iată-i pe cei doi protagoniști reali:

de ce aș împușca bucuros o bunicuță?

• pentru că și-a început domnia cu uciderea lui nicolae ceaușescu fără proces corect.
• pentru că a înlocuit un regim politic comunist cu o oligarhie neo-comunistă crescută malign pe capitalul orânduirii comuniste.  
• pentru că a inventat noțiunea inexistentă de teroriști, pentru a-și acoperi destabilizarea pe care el însuși, mai apoi, a "stabilizat-o".
• pentru că a chemat minerii ca garant al ordinii civile. 
• pentru că a pus în fruntea țării ipochimeni ca nicolae văcăroiu și adrian năstase.
• pentru că nu a spus cu adevărat nimic, niciodată, în spatele limbajului de lemn duhnind de aroganță.
• pentru că a crescut un regim politic mafiot și discreționar, la vârful piramidei birocratice eficiente a FSN (din care a apărut, de altfel, și traian băsescu)
• pentru că e încă eminența cenușie care "girează" bunul plac politic și matrapazlâcurile judiciare.
• pentru că victor ponta, ce vrea să-și scape nașul (pe bombonel) e urmașul său demn.  

 

• pentru că în românia ion iliescu a distrus ideea de justiție ce stă de fapt la baza statului de drept și a democrației.
• pentru că în românia de după ion iliescu, unii sunt deasupra legii, și nu vor plăti niciodată pentru faptele împotriva celorlalți.   

desen de petry

câinele din noapte de lângă cuibul de cuci

ken kesey

zbor deasupra unui cuib de cuci 

(one flew over the cuckoo's nest)

editura polirom, iași, 2008 

390 de pagini legate

 traducere de marcel corniș-pope

 coperta de radu răileanu

există la unii scriitori momente de grație, în care iese la iveală Scriitorul acela care-ți schimbă viața, momente pentru care îi mulțumești că i-ai luat cartea în mână.

există în romanul lui ken kesey un mic fragment, în care povestitorul, personajul șeful bromden, într-o noapte, se-așează la fereastra balamucului în care e închis și, scăpat de supraveghetori, se uită la un câine.

în întunericul nopții și lumina lunii, câinele se zbenguie printre găuri de veverițe râmătoare:

galopând de la o galerie interesantă la alta, deveni atât de absorbit de ce i se întâmpla - cu luna colo sus, cu noaptea adâncă și boarea de vânt atât de plină de miresmele care-l pot îmbăta pe orice cățelandru -, că simți nevoia să se trântească pe spate și să se tăvălească în iarbă. se zbătu și se zvârcoli ca un pește, cu spinarea arcuită și burta-n sus și, când se ridică iar în picioare și se scutură, o bură de apă i se desprinse din blană, sticlind ca niște solzi argintii în bătaia lunii. (p.204)

apoi se uită după un stol de gâște, după care ia drumul străzii apropiate.

numai într-un spital de nebuni poți admira jocul unui câine. eu însumi mi-aduc aminte că, în timpul unui planton din armată - tot un soi de ospiciu -, m-am jucat toată noaptea cu o cățea. însă, în contextul cărții, în care personajul, un indian gonit din rezervație, se preface surdo-mut pentru a observa mai bine viața dimprejur, luarea aminte la jocul instinctual al unui dobitoc mi-a dat seama de impotența comunicării între noi, oamenii de azi. și de nevoia recurgerii la alte "comunicări" mai autentice.

fragmentul lui ken kesey m-a învățat mai mult decât cursurile de comunicare, în care mi se spune să ascult și să observ. mi-a pus că pot "comunica" mai mult prin jocul unui animal, că instinctual, ceea ce văd la un dobitoc îmi va ajuta, cumva, mai târziu. așa cum îl va ajuta și pe personajul romanului, la sfârșit. câinile i-a arătat direcția.

închiderea la falsa comunicare și deschiderea tăcută spre rădăcinile instinctuale e lecția importantă pe care ken kesey mi-a dat-o, prin câteva pagini. și i-am iertat unele scene plicticoase din carte.