Să învăţăm de la cehi - maestrul Hašek

Dac-aţi citit Peripeţiile bravului soldat Švejk în războiul mondial când eraţi copii, aţi făcut un bullshit. Cartea nu-i pentru copii. Copiilor n-ar putea decât să le stârnească hohote, ceea ce de altfel li se-ntâmplă şi adulţilor. Eu cartea am găsit-o foarte serioasă, în sensul că bisturiul umorului lui Hašek taie în cartea putredă a imperiului cezaro-crăiesc, a kakaniei lui Musil (că tot s-a reeditat), e o oglindă întoarsă a vremurilor de azi. Aşa că dacă n-aţi fost împreună cu Švejk la vârsta adultă, căutaţi-l.

După mine, ceea ce e important în această carte este că Švejk (dimpreună cu Hašek) ne oferă o salvare în faţa inepţiilor lumii.

- Una ar fi caracterul, să modelezi lumea după tine, nu tu după ea, dar numai idioţii mai au azi caracter, şi-n plus, pentru-acest caracter, Švejk pătimeşte-al dracului.

- Cealaltă este creaţia. În sens nietzschean. Adică, în faţa realităţii crude, soluţia de supravieţuire a acestui idiot grăsun şi bonom constă în fărâme creatoare - scurte poveşti heteroclite. Fiecare întâmplare e întâmpinată de Švejk cu-o scurtă anecdotă, de cele mai multe ori teribilă. Ea singură îndulceşte amarul vieţii.

Dar ce să mai zic eu mai multe despre această carte? Că e cel mai bun remediu pentru depresii, igrasii, toamne ploioase şi singurătăţi...

PS Dacă vă sperie recitirea unui aşa tom gros, recitiţi măcar cartea întâi, În spatele frontului - e cea mai amuzantă, după mine.

PPS Au făcut şi ruşii varianta lor, Viaţa şi neobişnuitele aventuri ale soldatului Ivan Cionkin de Vladimir Voinovici, apărută la noi la Paralela 45.

Jaroslav Hašek, Peripeţiile bravului soldat Švejk în războiul mondial, 2 vol., Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983, ediţia a V-a tradusă de Jean Grosu 
 (carte reeditată de Corint)

Îmi place, nu-mi place

Am o leapşă de la Mayuma:

Îmi plac: libertatea, cărţile bune, cartonate şi-n format normal, zăpada, ploaia, apusurile, oamenii de calitate şi conversaţiile cu ei, frumuseţea femeilor, oamenii educaţi, sacourile, pantofii care nu mă bat, transportul în comun, camerele de hotel, Brahms - mai ales concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră, Bach - concertele pentru vioară, filmele care mă lasă lat la final, întâlnirile cu părinţii, sinceritatea copiilor, plimbările-n neştire, colindatul librăriilor, cititul în cadă, teatrul radiofonic, îngheţata cu ciocolată şi toate prăjiturile din lume, navigatul pe net, muzica continuă, mângâierile, zâmbetul, glumele/bancurile bune, umorul, teatrul, cinematograful, condusul...

Nu-mi plac: mârlănia, minciuna, călcarea cuvântului, prostia, aroganţa, încălcarea libertăţii, gunoaiele, mizeria, răutatea gratuită, suferinţa celorlalţi, politicienii, oamenii fără principii, avariţia, meschinăria, venalitatea, mirosurile tari (mai ales cele pestilenţiale), aglomeraţia, aruncatul pe jos a gunoaielor (cred că intră la mârlănie), prejudecăţile, bârfa, scenele, încăpăţânarea, prostiile care-mi consumă timpul, plafonarea, timpul pierdut, manelele, castelele ţigăneşti, cuiele din beton şi sticlă din Bucureşti...

Daţi-vă cu părerea despre Eminescu

Silviu mi-a dat o idee: Să facem un blog despre Eminescu - poate cu numele Anti-Eminescu. Există deja unul, dar e de rahat şi nu e în genul în care m-am gândit eu; şi altul hagiografic. Adică aş vrea un blog în care să se discute:
- poeziile lui - le mai citeşte cineva, mai plac cuiva?
- omul Eminescu, ce se ştie şi ce nu? - să se şteargă praful prostiei cu care a fost acoperit omul acesta foarte normal
- despre tâmpeniile/prejudecăţile literaturii române.
Voi ce credeţi? Merită sau nu? Ar fi de interes? S-ar băga cineva? Sugestii?
Singura discuţie mai de bun simţ a fost publicată de Dilema (câteva articole aici), sub conducerea lui Cezar, pe vremea când nu exista interactivitate.
Mă gândesc c-ar stârni ceva scandal cultural - ceea ce-ar fi OK, nu?

Caricatura este de Jorge Rodriguez.

Update: Dacă Cezar nu se supără, am putea să-l intitulăm Eminescu, mon amour.

Editii de opere la Polirom

Am avut o surpriză plăcută aflând iniţiativa editorială a Poliromului de a scoate ediţii de opere (sper eu cât de cât critice) ale scriitorilor români contemporani (măcar în tradiţia editurii Minerva, să nu mai spun de alte edituri de-afară). Cartonate, cu un design frunos, vor apărea:

Gabriela Adameşteanu - Opere I - Dimineaţa pierdută

Gabriela Adameşteanu - Opere II - Gara de est. Întâlnirea

Ştefan Agopian - Opere I - Insemnari din Sodoma. Drumul. Republica pe esafod. Ziua miniei. Manualul intimplarilor. Tache de catifea

Ştefan Agopian - Opere II - Tobit. Sara. Fric - pe care mi-l voi cumpăra

Emil Brumaru - Opere I şi II - ?

Radu Cosaşu - Opere I - Maimutele personale. Povesti pentru a-mi imblinzi iubita. Alti doi ani pe un bloc de gheata

Se anunţă şi Zilele regelui de Filip Florian (pe ale cărui fragmente le-am citit în Dilemateca şi-au fost destul de "tari" în buna tradiţie a degeţelelor)

Mândrie şi prejudecată

Ieri am mai descoperit încă un lucru naşpa despre mine - am prejudecata că haina îl face pe om: În staţia de metrou Unirii am văzut un poet tânăr destul de cunoscut, despre care ştiu destul şi faţă de care pot spune că am o oarecare admiraţie - cred că-i o persoană în regulă. Mi-ar fi plăcut deci să mă prezint şi să intru-n vorbă.

Dar ceva m-a oprit - mândria de-a nu mă alătura unui om aşa îmbrăcat ca el: Deşucheat, cu hainele-aruncate direct din şifonier care-l făceau teribil de caraghios!

Fantasticul Del Toro

Dacă vă e dor de un film european bun, din genul thriller, vedeţi acest film: Orfelinatul (El orfanato). Veţi vedea cum, chiar şi în thriller, europenii dau clasă americanilor.

Mi-aduc aminte cum, acum câţiva ani, aproape c-am făcut pe mine de frică, noaptea, singur în casă, văzând filmul (tot cu copii) Spinarea diavolului (El espinazo del diablo), sau cum m-a impresionat Labirintul faunului (El laberinto del fauno). Toate aceste trei filme au treabă cu Guillermo del Toro - e fie regizor, fie producător.

Trebuie să spun că-mi place tare ideea lui cum că singuri copiii au acces la lumea fantastică, paralelă cu-a noastră. Iar moartea lor nu e altceva decât păşirea în acest fantastic. Ceea ce nouă ne produce groază, pentru copii e firesc. Şi m-am convins că autorul preferat al lui Del Toro este James Matthew Barrie.

Filmele pot fi văzute şi online, piratate adică, pe Youtube (pe bucăţi):

Spinarea diavolului , Orfelinatul si Labirintul faunului.