1 ianuarie 1919 - 27 ianuarie 2010

jerome david salinger.

despre două cărţi aici şi aici.

o lansare tipic românească

aseară am fost ivitat în club expirat la lansarea unei antologii de poezie românească contemporană (blogul cărţii aici) pentru uzul tinerilor - o iniţiativă excelentă a editurii vinea şi a lui andrei ruse. despre carte în curând, însă acum vreau să mă refer la eveniment, ce se-nscrie perfect în tipicul lansaărilor noastre provinciale.

în loc de locaţia complet nenimerită pentru o lansare, din cauza nu a fumului, ci a aspectului general de tavernă mohărâtă expirată, unde întunericul nu sporea misterul, ci îl pierdea de tot,
era nimerită o locaţie tinerească, luminoasă, colorată, vie - în acord cu coperta cărţii (care mie-mi place mult.)

în loc să stea la o masă ascunsă fie de coloanele groase ale clubului, fie de spectatorii dinpicioare, pe care ca s-o vezi trebuia să dai din coate sau s-aştepţi să plece cineva din faţă
era nimerit ca organizatorii să stea în picioare - ar fi căpătat vizibilitate şi mult mai multă atenţie.

în loc de permanenta improvizaţie de tip "hai, care autor mai vine să ne citească?" la un microfon fără amplificator sau "cine vrea să ne spună cel mai frumos vers dintr-o poezie de dragoste?" (n-a vrut nimeni) când se ştie reticenţa spectatorilor la expunere,
era nimerit să fi existat o ordine prealalbilă, în care să se ştie cine citeşte, ce citeşte; în care discursul să urmeze o structură pregătită dinainte. ar fi fat o notă de seriozitate şi, de ce nu, de profesionalism.

mărturisesc că aveam alte aşteptări de la lansarea unei cărţi de poezie - un gen dificil şi deja respins de cititorii români. aşteptam idei noi, multă imaginaţie şi multă luare în serios, mai ales că e vorba de tânăra generaţie, ce nu ar trebui să moştenească teribilismul opac de tipul vai, ce boemi şi neînţeleşi suntem noi, poeţii.
reuşita unui eveniment (proiect) depinde de satisfacţia celorlalţi, în folosul cărora acesta a fost creat.
să fim oare noi, spectatorii?

despre eveniment a mai scris vaxaly aici.

2 evenimente livreşti

azi merg la 7 seara în expirat la lansarea volumului colectiv de poezie iubirea e pe 14 februarie.

*

la chioşcurile de ziare a apărut volumul minuscul al lui mircea cărtărescu nostalgia (o ediţie cât o casetă audio - de tip vechi!- scoasă de humanitas cu gazeta sporturilor). costă 17 lei. bibliofilie! (dacă nu-mi luam visul (prima ediţie cenzurată a nostalgiei), o cumpăram sigur!)

critica de carte murdărită

n-ar fi trebuit să-mi pese că o recenzie onestă (a lui marius chivu) la o carte (de cristian tudor popescu) poate fi utilizată (conform blogului revistei cultura) de un jeg de ziar (românia mare) în scopuri murdare.

însă constat că nu poţi scăpa nici aici (când e vorba de literatură) de mareea de care vorbea flaubert:

j'ai toujours tâché de vivre dans une tour d'ivoire; mais une marée de merde en bat les murs, à la faire crouler... (am încercat mereu să trăiesc într-un turn de fildeş; dar o maree de căcat loveşte pereţii, ca să-l dea jos)

ştiaţi că...

am căutat sâmbătă la cărtureşti verona volumul lui cristian teodorescu, medgidia, oraşul de apoi (cartea românească, 2009) şi nu l-am mai găsit?

cauzele ar fi două:
- fie a fost un tiraj foarte mic
- fie este aşa de bun încât a rupt gura târgului (pentru că aflu că e destul de elogiat de critică)

aşa că mă gândesc să-l cumpăr, să văd şi eu ce şi cum... hm!

revolta maselor

luând ca punct de plecare secolul xix - secol al plenitudinii - ca impuls determinant pentru stadiul civilizaţiei umane actuale (1926 - 1930), filozoful spaniol ortega y gasset denunţă ivirea, ca simptom al creşterii alarmante a populaţiei europene - din 1800 până în 1914 de 2,5 ori - a "omului-masă".

el reprezintă concretizarea idealului de om pe care umanismul european şi l-a dorit, adică un om beneficiar a ceea ce autorul numeşte creşterea treptată, firească a nivelului istoric, adică a nivelului de viaţă. nivelul ridicat la care a ajuns astăzi prin democraţia liberală şi prin tehnică a avut însă şi repercusiuni negative asupra acestui om "modern", şi anume o auto-suficienţă, născută din satisfacţia mediocrităţii, lipsa oricărei exigenţe, ermetism şi nesupunere.

societatea umană este, după ortega y gasset, prin esenţa ei aristocratică, elitistă. iar această minoritate creatoare s-a lăsat acum substituită de către mulţime în preluarea frâielor valorice care au stat la temelia progresului; acum ansamblul posibilităţilor vitale care odinioară constituia apnajul minorităţii dominante aparţine acum omului mediu. dar acesta din urmă, din păcate, nu le fructifică, ci se răsfaţă pur şi simplu cu ele; în caz de nevoie, cheamă statul să-l ajute; are loc o "hiperdemocraţie" - masa ăşi impune, cu putere de lege, toate cerinţele prin intermediul presiunilor de orice fel, chiar prin violenţă.

deşi omul actual simte că viaţa sa este mai plină decât oricare alta din trecut sau, viceversa, că întregul trecut s-a îngustat în raport cu umanitatea actuală (p.64), el şi-a pierdut ţelurile, gratitudinile. trăim într-o vreme care se simte fantastic de capabilă să împlinească, dar nu ştie ce să împlinească (p.71). omul-masă trăieşte în inerţia unor valori pre-constituite, a unui statu-quo fără viitor, în derivă. - nu se construieşte nimic, cu toate că posibilităţile şi puterea sunt enorme. (p.76)

soluţia lui ortega y gasset este fără apel: occidentul trebuie iar să comande, ca şi până acum; şi cum a comanda presupune predominanţa unei opinii, a unui spirit (p.150), spaniolul propune ca opinie predominantă naţiunea europeană, idee ce va atrage cu sine o nouă morală, atâta vreme cât morala înseamnă un sentiment de supunere, conştiinţa de a slujişi de a avea o îndatorire.

eu zic că e nevoie de mai mult, dar în fine. trec la câteva citate:
- viaţa este în orice clipă şi înainte de orice conştiinţa a ceea ce ne este posibil (p.68)
- circumstanţa şi decizia sunt cele două elemente esenţiale din care se compune viaţa (p.74)
- omul-masă înseamnă:

• facilitate şi siguranţă economică
• confort şi ordine publică
• dispariţia barierelor sociale

- trăsăturile psihologice ale omului-masă:

• apetituri subiective
• libera expansiune a dorinţelor sale vitale
• ingratitudinea funciară faţă de tot ceea ce i-a făcut posibilă înlesnirea existenţei

- america - paradisul maselor (p.137)
- naţiunea - necesitatea funciară a unui program, a unui "viitor", a unei voinţe comune.

josé ortega y gasset, revolta maselor, editura humanitas, bucureşti, 1994, traducere de coman lupu, 245 pagini
coperta de ioana dragomirescu mardare