unul dintre cele mai dure filme pe care le-am văzut, mai dur chiar decât scafandrul şi fluturele. şi cred că, pentru demnitatea lor, unor oameni ar trebui să li se permită să moară. într-o societate laică, adaug.
un film bun, cu viziune, cu poezie, cu talent artistic. ca şi primul film de amenábar, agora. nu vreau să spun mai mult, decât că e de văzut de către orice om. câtă vreme e viu. eu am plâns, deci sunt viu.
şi-am aflat că pentru un părinte, un singur lucru e mai greu decât moartea unui fiu: ca fiul să vrea să moară.
20 martie 2010
Tell me why this world is a mess I thought you always tried your best Tell me what I’m ought to do Maybe you should do it too
Tell me why they’re sleeping alone No house no where to call a home Tell me what I’m meant to see Won’t you stop preaching at me
And I wanna see what it’s all about And I wanna live, wanna give something back Don’t tell me that it’s over It’s only just begun Don’t tell me that it’s over Or that this song is sung The song is sung
All the money in the world Would never slit all the wrongs to right All the fire in the world Would never set my heart alive
I dream of a day when it’s all gone away And the sun is shining bright I dream of a day when it’s all gone away But dreams are for night
And I wanna see what it’s all about And I wanna live, wanna give something back Don’t tell me that it’s over It’s only just begun Don’t tell me that it’s over Or that this song is sung The song is sung
Don’t tell that it’s over Please I’m on my knees I’m beggin you to stop It’s over please I’m on my knees I’m beggin you to stop
And I wanna see what it’s all about And I wanna live, wanna give something back Don’t tell me that it’s over It’s only just begun Don’t tell me that it’s over Or that this song is sung The song ïs sung
când l-am întâlnit pe stoian g. bogdan, nu l-am crezut când mi-a spus confidenţial despre poeziile lui că sunt cele mai bune.
cum nu sunt un cititor de poezie, nu l-am crezut, nu aveam termen de comparaţie, aşa c-am zis ia să văd. şi imediat am descoperit că volumul nu se găseşte prin librării, ba chiar că e deja discutat, premiat şi răspremiat. ups!
deci:
cu cerneli de puşcărie şi de bagabonţeli lumeşti, stoian g. bogdan trage lozu'. fante de comăneşti din soiul lui gorică de curtea veche, poetul ne ţine-n jbilţ nu numai cu daru' povestirii, dar şi cu talentu' de a fi pe fază cu metafora, înstelând cu ea peisajul:
- o femeie îşi izbeşte capul de geamurile unei şaormerii "de parcă-n locul pieptului de pui/ s-ar fi perpelit un înger."
- un şobolan devine motiv de supravieţuire numai ca să nu-i poată frânge inime vreo şoricioaică mai fluşturatică.
- în faţa unui avort, "un sentiment ca o găină decapitată/ mi se zbătea prin întreg trupul".
- la telefon, cuvintele bunicii "îi sună tot mai mult ca ultimele".
- "trag de zile ca de carnea unei zebre"
- "am de la strămoşii mei români patima/ băuturii, talent literar şi-un loc la cimitir".
- "realitatea are bile sub prepuţ"
- "duhnesc ca un om al dragostei la ieşirea din trup".
etc.
dar luaţi d-aci o poezie: sanatoriu
înaintez pe culoare întunecoase şi reci. cât un copil lepădat mi s-a făcut inima. aici între ziduri ca-ntr-o bulă de linişte zac cei care-au trecut prin zidurile realităţii psihopaţii paranoicii oligofrenii mama
aici totul e verde zidurile uşile aerul nebunia înaintez pe culoare
e ca şi cum aş pluti decojit de trup atras de ecoul cuvintelor mamei undeva în scrumul timpului când în casa noastră luceau bucuria şi ochii
o găsesc strânsă-n cămaşă de forţă cum se clatină ca o pendulă stricată din lumea mea în lumea ei
m-ar împăca acum şi-o bătaie un blestem o înjurătură un scuipat fiindcă îmi e atât de dor atât de dor de mama (p.42)
aş plânge, chit că fut finalul.
stoian g. bogdan, chipurile, editura cartea românească, bucureşti, 2009, 72 pagini
