cărți de prostituate :)

„cui i-e frică de virginia woolf?“ de edward albee

edward albee 

 cui i-e frică de virginia woolf?

who's afraid of virginia woolf?

 traducere de anda boldur

 în teatru american contemporan 

ed.pt. literatură universală, 1967

460 de pagini legate

piesă de piesă
„cui i-e frică de virginia woolf?“ este cea mai celebră piesă și capodopera dramaturgului american edward albee, pe care a scris-o la 34 de ani.

ecranizată cu elizabeth taylor și richard burton în roluri de zile mari, piesa surprinde viața de rahat din căsniciile intelectualilor middle class americane. aș da-o pe anti-capitalisme, însă n-o fac, pentru că ăsta de doar pretextul.

de fapt, tema piesei este plictiseala. unui profesor de istorie - george - dintr-o universitate americană îi place să se joace cu nevastă-sa - martha, fiica decanului - pe la petreceri. așa se-ntâmplă și acum, când „victimele“ sunt un profesor tânăr și frumos și cam tut cu soția sa și mai tută.

comic de situație, dialoguri spumoase, jocuri psihologice, dueluri verbale, dar și situații ușor tragice - creează o capodoperă dramaturgică, ce implică din partea actorilor principali întregul talent. edward albee introduce la momentul oportun câte-un element de surpriză care să te năucească.

MARTHA: ...George care e atât de bun cu mine și cu care eu mă port atât de urât; care mă înțelege și pe care-l resping; care povestește lucruri nostime, la auzul cărora de-a dracului mă stăpânesc să nu râd; care e în stare să mă țină o noapte întreagă în brațe ca să-mi fie cald, și pe care eu aș fi în stare să-l mușc până la sânge;care înțelege întotdeauna nu numai de ce vreau să joc un anumit joc, dar și de ce îi schimb pe parcurs regula; care mă poate face fericită, dar eu nu-l las, deși aș vrea atât de mult să fiu fericită! George și Martha: trist, trist, trist... (pp.431-432)

e de fapt drama intelectualului de secol 20, care ar vrea să fie fericit, dar face taman invers - un fel de diavol faustic inversat, care voia să facă rău, dar făcea numai bine. e plăcerea perversă a intelectualului de a-și folosi inteligența doar pentru jocuri pe seama altora întru distracție, în rest rămânând ratat. e drama cuplului care nu (mai) comunică, ci joacă doar roluri meschine și ipocrite.
TOATE ACESTEA SPUSE CU UMOR ȘI CU SCLIPIRI DE INTELIGENȚĂ.

ps. o piesă de teatru de citit și de văzut, de revăzut, și de rere-... ps: titlul vine de la cântecelul din cei trei purceluși ai lui disney, în care big bad woolf e înlocuit - glume intelectuale, ce vreți? - cu virginia woolf.

„equus“ de peter shaffer

cai orgasmici
ce se întâmplă dacă în locul unei icoane cu golgota, îi pui unui copil o poză cu un cal? oare copilul începe să adore calul? asta e principala ipoteză a autorului britanic peter shaffer (autorul amadeus-ului forman) în piesa equus, cu mii de reprezentații în america.

ideea surprinzătoare a piesei este aceasta: ce se întâmplă dacă în mintea unui tânăr de 17 ani se combină fervoarea religioasă cu pasiunea pentru cai? unul din răspunsuri e că intensitatea trăirilor - dincolo că înnebunesc - transformă viața în delir.

ce plăcere mai mare pentru un tânăr de 17 ani decât să aibă, gol, orgasm, în vreme ce călărește noaptea pe un cal la fel de gol? (avem în piesă chiar un homoerotism inocent) astfel că medicul psihiatru care începe să-l trateze pe adolescent începe să-i invidieze pasiunea erotică. mi s-a pus zăbală, zice medicul, pe care nu mai pot s-o scot. dacă nu există adorație, trăim degeaba, mai zice medicul, și inedita combinație dintre erotic și sacru face ca piesa să conteze în a te pune pe gânduri.

actorii
m-a entuziasmat jocul personajului principal, adolescentul, interpretat cu talent covârșitor de cătălin jugravu. chiar și când unele scene amenință neverosimilul, tânărul actor le joacă fără greșeală. modulațiile vocii, contorsiunile - exprimă clar personajul și oferă tensiune - singura tensiune, de altfel - a piesei.

am remarcat-o şi pe ecaterina bunduc, în rolul mamei bigote.

piesa e de văzut, iar tânăra regizoare geanina hergheligiu face specatcol. deși uneori e nevoie de ceva răbdare.   

nobelul pe 2013: alice munro

cu rezerva că orice premiu, fie și nobelul, poate fi nedrept, anul ăsta a câștigat autoarea de povestiri alice munro.

habar n-am de ce-și dorește lumea să ia premiul scriitori celebri. murakami, oz sau mai știu eu cine, deja citiți și răscitiți, cel mult onorează premiul, nu mai spun de merit.

în schimb, astfel de autori, cum e și alice munro - mai puțin cunoscuți publicului - pot avea o șansă să fie citiți nu doar într-un cerc de cunoscători.

altfel, nobelul e un criteriu doar pentru ne-cunoscători într-ale literaturii. 

iată câteva povestiri în engleză, ca să vă faceți o idee:

• “boys and girls”
• “gravel”
• “the bear came over the mountain”
• “fiction”

la noi a apărut doar un volum de povestiri, la editura litera - prea multă fericire.

eminescu e un idiot

dacă societatea de azi - nu numai cea românească - e de căcat, asta se datorează și lui eminescu. e o temă bună pentru un eseu de liceu, mai ales dacă s-ar intitula EMINESCU E UN IDIOT.

numai că ideea i-a venit unui elev bulgar, care a înlocuit eminescu cu hirsto botev, poetul național al bulgariei. doar că botev a fost și revoluționar și a murit în luptă. este tema filmulețului de deyan bararev, de nici 9 minute, ce va rula în cadrul festivalului de scurt metraj BALKAN BEYOND BORDERS de la clubul țăranului din 11-13 octombrie.

iată ce va trebui să facă un licean de azi, oriunde-n lumea occidentală. ceea ce evident, încă de la ferdydurke, oripilează pe orice director, ce preferă să lingă icoana lui eminescu/botev.

scurt metrajul  mai multe despre festival aici.

circumcizia mea

filmulețul CIRCUMCIZIA MEA de arne ahrens, ce va rula în cadrul festivalului de scurt metraj BALKAN BEYOND BORDERS de la clubul țăranului din 11-13 octombrie e o bijuterie a lumii copilăriei sfârșite.

puștiul ümit vine din germania în turcia, ca să fie circumcis împreună cu vărul său. cu coșmarurile de rigoare că poate rămâne fără cocoș, găsește o lume în care străinii, adică el, chiar și turc cum e, nu sunt chiar bineveniți. așa că ceva bătăi, niște fotbal întregesc sărbătoarea bărbăției.

totul se termină totuși cu bine, cei doi băieți rămân fără pielea puții, mai bărbați și mai musulmani.
eu m-am râs!

mai multe despre festival aici.