„gigolo de ocazie“ de john turturo

am primit invitație la avanpremiera filmului „gigolo de ocazie“ (fading gigolo - tradus probabil un „un gigolo ofilit“).

un film drăguț, a cărui idee - după mine - este aceea că, singurătățile noastre se pot întâlni prin magia sexului, și chiar pe bani. iar dacă te îndrăgostești, dai de durere: ubi amor, ibi dolor (ghiciți ce i se-ntâmplă!).

john turturo e un burlac florar cam trecut devine gigolo, iar un woody allen - același woody allen - îi devine pește. așa că, la costum și dichisit, florarul le oferă plăcere damelor singure, stăpânind perfect arta seducției - știe nu doar ceva spaniolă, latină și franceză, dar chiar tango.

le dă femeilor ceea ce ele așteaptă de la el. încetând să mai fie el însuși. mi se pare o meserie destul de grea - dar probabil de aia e plătită așa de bine.

desigur că piperul filmului îl dă woody, cu replicile sale miștocărești, aplicate chiar evreilor ortodocși care se gândesc să-l judece pentru păcatul codoșlâcului.

ce mi-a rămas din film e regalul de muzică: la violetera & le torrent (dalida), reflejo de luna (aracan), sway (dean martin), tu si na cosa grande (vanessa paradis) sau de jazz - neph (trombone shorty), close your eyes & blue ammons (gene ammons).

un film de văzut sâmbătă seara, în pereche.

„educație europeană“ de romain gary

romain gary

groapa bunei speranțe

(éducation européenne)

editura univers, buc 1974

traducere de geo dumitrescu

263 pagini broșate

coperta ioana dragomirescu

romain gary este un mare scriitor. unul nu foarte preocupați de stil, ci de a lovi cu mesaje direct în sensibilitatea descoperită a cititorului. „stilul“ său nu stă în cuvinte, ci în poveste. începe să povestească, povestește și zbang! te lovește cu măciuca, amintindu-ți de umanitate, de sentimente, de emoții - dar mai ales că sunt lucruri importante în viață pe care le uităm cu toții.
iar romain gary este aici să ți le amintească și să gândești asupra lor.

„educație europeană“ - tradus la noi groapa bunei speranțe - este primul său roman, apărut în 1945, pentru care a primit premiul criticii franceze. scriitorul l-a scris în război, ca aviator combatant, în anglia. jean-paul sartre a fost entuziasmat de roman și l-a numit romanul rezistenței.

se petrece în polonia, în pădurea wilno (vilnius este orașul natal al scriitorului), unde se ascunde rezistența poloneză. aici poposește tânărul janek twardowski (14 ani), adoptat de oamenii care-i sabotează pe naziști. este 1942 și începe bătălia de la stalingrad. câteva tipuri umane sunt unite în pădurea aceasta sub singurul țel de a rezista. în buncăre subpământene, în miez de iarnă, hrăniți doar cu cartofi - tânărul janek îl întâlnește pe povestitorul student dobranski, o întâlnește pe zosia, prostituata minoră care smulge informații de la nemți și pe un neamț bătrân pianist. poezie, muzică și dragoste - iată educația pe care o primește în pădure, printre frig și moarte.

Universitățile europene au fost leagănul civilizației! Dar mai există și o altă educație europeană, aceea pe care o primim acum: plutoanele de execuție, sclavia, tortura, violul - distrugerea a tot ceea ce face viața frumoasă. (p.77)

Educație europeană, pentru el, sunt bombele, masacrele, ostatecii împușcați, oamenii siliți să trăiască în gropi,ca animalele... Eu însă, eu primesc provocarea. Poate să-mi spună cine vrea și cât vrea că libertatea, demnitatea, onoarea de a fi om, în fine, toate astea nu sunt decât povești pentru copii, un basm pentru care oamenii se lasă uciși. Adevărul e că există clipe în istorie, clipe ca astea pe care le trăim, în care tot ceea ce îl împiedică pe om să dispere, tot ceea ce îi îngăduie să mai creadă și să continue a trăi, are nevoie de-o ascunzătoare, de-un refugiu. Acest refugiu, e, câteodată, un simplu cântec, un poem, o muzică, o carte. (p.66)

În Europa avem cele mai vechi catedrale, cele mai vechi și mai celebre universități, cele mai mari librării și, aici, în Europa, se poate căpăta cea mai bună educație - din toate colțurile lumii, se pare, vin oameni să învețe în Europa. Dar, la urma urmei, tot ce te învață această faimoasă educație europeană este cum să găsești curajul și bunele argumente, foarte valabile, foarte curate, care să ucizi un om care nu ți-a făcut nimic. (p.254)

mesajul lui gary este unul singur - că suntem oameni prin câteva lucruri simple: idealurile și speranța.
iar acestea le spune frumos, într-un roman frumos, moral, crud și optimist. ca și celelalte pe care i le-am citit: ai toată viața înainte și prima dragoste, ultima dragoste (promisiunea zorilor).

centenar romain gary

francezii îl sărbătoresc anul acesta pe romain gary, scriitor francez câștigător de două ori (singurul!) al premiului goncourt, cel mai important premiu literar francez.

și pentru că este unul dintre scriitorii mei favoriți - cu ai toată viața înainte (primul goncourt) și prima dragoste, ultima dragoste - îl omagiez citindu-i primul roman, educația europeană (tradus la noi cu groapa bunei speranțe).

romanele lui romain gary traduse în românește

***

la barcelona, în excursia de anul trecut, am căutat - și găsit - LLETRAFERIT (iubitorul de literatură), barul bibliotecă al fiului său, alexander diego gary, de pe strada joaquín costa. am intrat și am făcu și câteva poze:

„zaraza“ de andrei ruse

cârcoteli livreşti:

nu ştiu dacă atâtea ştiri despre proaspăt-dispăruta NINA CASSIAN o să-i determine pe cei vizaţi să se îngrămădească să-i citească poeziile. altfel, fără să-i citim poeziile, nu facem decât să evocăm o bătrânică oarecare.

GABRIEL GARCIA MARQUEZ era de câţiva ani buni absent din viaţa literară. nu ştiu ce atâtea lacrimi pentru un om care, cel puţin din punct de vedere politic, n-a fost chiar uşă de biserică. cât despre romane, asta e altă discuţie - ele vor rămâne cu siguranţă. cel puţin două dintre.

ZIUA MONDIALĂ A CĂRŢII: maratoane de lectură, cărţi leşinate pe trotuare, împărţeală de cărţi ca la mort - nu pricep de ce nu o campanie cu "celor care citiţi mai deloc, citiţi măcar azi câteva pagini" sau "editurilor, aduceţi-vă aminte să vă plătiţi autorii"!

sursa

 

 

gabriel garcia marquez a murit

gabriel garcia marquez a murit la 87 de ani, conform associated press.
deși nu mi-a fost un scriitor favorit, m-a încântat cu un veac de singurătate, dar mai ales cu dragostea în vremea holerei.
mi-a plăcut chiar și povestea târfelor mele triste.
să odihnească în pace, că ne-a dat cărți frumoase.