13 martie 2009

iar n-avem roman

în buna tradiţie românească, hai să ne aolim că n-avem roman.
eu zic c-avem, vorba unui personaj din Balanţa lui Băieşu, avem atâta cât ne trebuie.

dar dacă e vorba de romanul cu recunoaştere internaţională, altfel stă treaba.
şi sunt de-acord cu mircea mihăieşul dintr-un articol din românia literară, unde zice că n-avem un roman românesc care „să străpungă plafonul de nori al recunoaşterii internaţionale depline şi indiscutabile”.

de asemenea, şi eu vreau ca şi el
poveşti bine scrise. Nu contează subiectul: poate fi o naraţiune de dragoste, o cronică istorică, un roman-eseu, o proză de "notaţie intimistă". Mă interesează doar ca story-ul să fie bine articulat, fraza expresivă şi adevărul revelat să nu-mi dea impresia unei "lipituri" artificiale, născute din simţul estetic sau parti-pris-ul ideologic al autorului.
iar când se referă la Italo Calvino – Palomar e socotit de americani un fel de Biblie postmodernă – zicând că nu e decât o „făcătură ultra-inteligentă şi ultra-sofisticată, un joc de-a literatura evident inteligent, dar mort, mort ca o pisică neagră în mjlocul unei autostrăzi” – atunci torc de-a dreptul de plăcere.

da, şi eu ştiu că nu prea curând un roman românesc va stârni un „turbion de laude şi contestări ce însoţesc consacrarea”, nu prea curând se vor organiza în jurul lor „simpozioane internaţionale şi, vai!, nu prea curând se va vinde nici măcar la nivelul sofisticat-stupidului Calvino”.

de ce? păi să ne gândim.

16 comentarii:

  1. Din articol se iveste suparator o contradictie grasa: Mircea Mihaies il considera pe Proust "varf al literaturii" dar nimic nu-l irita mai mult "decât interminabilele ocolişuri stilistice şi preţiozităţile tehnice ale scriitorului cu pretenţii". Imi aduce aminte de reactia vizavi de "A la recherche.." a unui editor care spunea ca nu intelege si pace cum poate cineva sa descrie in 50 de pagini foiala de pe o parte pe alta inainte de a adormi.

    Sunt de acord ca o mare parte a literaturii moderne este o apa de ploaie frumos vanduta; desi filiatia mea este in vana lui Dostoievski, Flaubert, Tolstoi, Gogol s.a sunt totusi mai circumspect decat MM si refuz sa ma pronunt atat de categoric in privinta romanelor "iritant de ingenioase, ultra-inteligente şi ultra-sofisticate"...pana la urma, Umberto Eco se joaca de-a literatura si experimenteaza livresc; iar eu nu o sa renunt in ruptul capului la Umberto Eco :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @isuciu - da, orbitorul a reusit sa iasa din granitele romaniei, dar totusi - sau nu se stie - nu a starnit, cum zice mihaies "turbion de laude şi contestări". ma gandesc ca la gallimard/poche a iesit in colectia sf (?), or cine ia in serios genul sf?

    RăspundețiȘtergere
  3. la care americani te referi? asta inseamna ca vreau trimiterea exacta.

    RăspundețiȘtergere
  4. subscriu la postarea lui blogescu. ce rost are sa strimbam din nas la alte moduri de a scrie literatura?! unii (= majoritatea) sint fanii povestirilor/romanelor clasice, solide & cu story beton; altii (= mai putini) - al 'ultrasofisticariilor' (tocmai pt k s-au plictisit de story-uri solide); si mai exista o categorie (idealmente ultramajoritara, dar realmente tot minoritara) care citeste si, si - pt 'variatie'...
    gaudeamus, igitur!, chiar nu vad unde e problema?
    e bine k literatura e bogata & ofera fiecaruia his/her pleasure(s) ;)

    ps si in film e la fel

    RăspundețiȘtergere
  5. eu efectiv n-am putut sa trec de primul volum din Orbitor. mi se pare ca este prea multa literatura. imi plac poeziile lui Cartarescu, mi se pare ca Levantul este o carte iesita din comun, cea mai buna a lui Cartarescu. imi place si ca om, i-am citit jurnalul si mi-a placut onestitatea lui. dar Orbitor este cumplita. in plus, Cartarescu este prea netrait, prea nescos in lume. scrie prea mult din capul lui, zici ca n-a futut in viata lui decat gagici din Laptarie.

    RăspundețiȘtergere
  6. si eu care aveam senzatia ca patrundem in occident cu romanele despre trecutul gloris sau anii imediat dupa. ( gen " sunt o baba comunista", " o pasare pe sarma", "baiuteii"...)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Arthur Suciu

    ”Extinderea domeniului mîrlăniei” e şi mai abominabilă cînd vine de la oameni cu pretenţii de intelectuali fini.

    Domnule Arthur Suciu, dacă tot spuneţi că vă place Mircea Cărtărescu ”ca om” şi că îi apreciaţi unele cărţi, nu credeţi că ar trebui să-i arătaţi un pic de respect? Să spuneţi, măcar în cîteva cuvinte, DE CE consideraţi că Orbitor e o carte proastă ţine de o politeţe elementară. Dar dumneavoastră vă mulţumiţi să lipiţi etichete care nu spun nimic – ”Levantul este o carte ieşită din comun” (prin ce anume?), în ”Orbitor” e ”prea multă literatură”...

    Distincţia rudimentară viaţă / literatură nici nu mai suprinde într-un astfel de comentariu. Ce relevanţă are, din punct de vedere al valorii literare, ipoteza că Mircea Cărtărescu ”este prea netrait, prea nescos in lume”, chiar dacă presupunem că ipoteza asta nu e stupidă, chiar dacă încercăm să-i punem între paranteze mojicia? ”Scrie prea mult din capul lui”, spuneţi; dar din ce aţi vrea să scrie? – să facă expediţii la pol sau să escaladeze Himalaia şi să transmită în direct? Să-şi reverse viscerele pe masa de scris de dragul autenticităţii?

    ”... zici ca n-a futut in viata lui decat gagici din Laptarie” – mostră de machism din cel mai grosier, iertat să-mi fie pleonasmul.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Alexandru & Suciu

    Alexandru, cred ca v-a scapat intrucatva sensul luminoasei, orbitoarei interventii a lui Arthur Suciu. El explica foarte ingenios autoreferentialitatea mintii cartaresciene prin netraire(a alteritatii) si nu-prea-aruncarea-in-lume. Gagicile din Laptarie - mobilier futabil pentru scriitori interiorizati as spune, prelungind insight-ul sucian - sunt prea intim (= livresc) adecvate mintii cartaresciene ca s-o poata scoate din ale ei (ca s-o scoata din minti ar trebui sa fie altceva decat ea). De si-ar extins Mircea Cartarescu domeniul futabilului, n-ar mai fi scris numai din mintea lui si am fi avut si noi, poate, un roman. E drept, nici Arthur Suciu nu precizeaza pana unde trebuie extins domeniul futabilului fecund pentru scriitor, nici nu da exemple de sciitori care sa nu fi scris numai din capul lor.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Alexandru: nu cred ca domnul Cartarescu s-ar supara prea tare ca am vorbit despre el asa. ca sa ma exprim nu ca un intelectual fin, ci in genul presedintelui nostru, Cartarescu nu-i ca Ceausescu. in plus, cred ca trebuie sa avem o vedere critica mai ales asupra celor a caror valoare tinde sa intruneasca un consimtamant al tuturor. am scris pe blogul meu si despre liiceanu, dar il consider pe el, ca si pe cartarescu probabil oamenii cei mai importanti din romania zilelor noastre. asta nu inseamna ca n-am dreptul sa vorbesc despre ei chiar folosind formule licentioase. nu am fata de nici unul dintre ei anxietati ale influentei, deci sunt liber pe deplin sa-i critic. cat priveste chestia cu extinderea domeniului luptei, nu te baga ca e domeniul meu. glumesc.
    Anonim@: se pare ca interventia mea n-a fost rea, de vreme ce v-a indemnat sa reactionati fata de ea. dar sa stii ca eu cred ceea ce am spus. de altfel, l-am si vazut pe Cartarescu in Laptarie, iar el a si scris despre asta dupa cate stiu. n-am vorbit intamplator de laptarie, iar laptaria nu e ceva rau. face referire la un gen de iubire adolescentina, care e foarte frumoasa. dar ce-ai zice de un Cartarescu cuplat (a se sublinia cacofonia) cu Mihaela Radulescu. deci, in loc de elan, sa fie Cartarescu. sa vezi atunci ce-ar scrie marele nostru scriitor, pinchonul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Arthur Suciu

    Interventia ta (am vazut ca ne tutuim, si e bine asa) nu e rea. E proasta (prostia nu e un atribut al fiintei fonatoare, ci al actelor danseia, si consta in decontractarea - violenta, in cazul asta - a inteligentei). Foarte frumos ioconoclasmul si, mai ales, "critica". Dar nu vad in nici un fel potentialul critic-devastator, dizlocator de valoare (a textelor) si de pozitie (in campul cultural), a remarcii privitoare la ce fute sau nu Cartarescu, asa cum nu vad in ce anume asocierea infantila, vulgar-psihanalitica usa/pizda intredeschisa (de pe blogul tau) poate alimenta o evaluare critica a felului cum se da in stamba Liiceanu. Daca ai cel mai mic proiect critic in ce priveste "autoritatile", lucreaza si tu pe texte sau macar pe pozitii de putere in campul simbolic etc. Recte, iesi din stadiul pula-pizda. Altfel, impotenta (sic! m-am molipsit) genului asta de "critica" nu va face decat sa intareasca arhanghelii gen Spiritualiate & Kultur (Liiceanu, usi diverse inchise noului) - ce "plini de fala, tot stau erecti si plini de fala in dimineata (noastra) matinala". Decontractare placuta in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  11. naspa sa vorbesti cu unii.

    RăspundețiȘtergere
  12. @dragos- eu inca mai astept un raspuns

    RăspundețiȘtergere
  13. @Artur: Exact. Mai ales cu unii de teapa ta, care confundă mîrlănia cu spiritul critic.

    RăspundețiȘtergere
  14. @white noise - scrie geo vasile in postfata editiei de la polirom a palomarului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...