23 iunie 2010

actualitatea lui stendhal

este destul de greu să vorbeşti despre o carte atât de clasică, stoarsă pân-acum de mii de critici, profesori, scriitori şi cititori. dar risc un pic, şi nu mă pot abţine să nu scriu câte ceva, mai ales că mi-a plăcut tare mult, recitind-o după 17 ani, din simplul motiv că este o traducere nouă, a irinei mavrodin, curajoasă după cea de-atâtea ori reeditată a lui gellu naum.

cine nu ştie subiectul? julien sorel, un sărac mediocru dar frumos vrea să parvină şi pentru asta seduce două femei - o nevastă şi o fecioară. evident, trebuie să plătească pentru asta. şi moare.

dar ceea ce vreau să spun sunt două lucruri:

1. actualitatea eroului - toţi suntem julien sorel

cum ai fi putut ghici că sub acest chip de fată, atât de palid şi de blând, se ascunde o hotărâre de nestrămutat de a muri mai bine de mii de ori decât de a nu face avere (p.37), ei bine, stendhal mi l-a făcut atât de simpatic, că mi l-am imaginat ca pe un candidat venit la biroul nostru de recrutare să-şi caute job - aceleaşi neconcordanţe între declaraţii şi fapte, aceleaşi ambiţii, aceleaşi greşeli. se trezeşte spunând prostii, face gafe, e inconstant etc.


ceea ce am învăţat de la personaj este totala sa voinţă de a învăţa de unde poate, de a experimenta situaţii care să-l ducă la poziţia socială pe care o visează. o permanentă descoperire de sine se petrece cu julien, de la început, de când deschide ochii asupra lumii, până în momentul morţii. este un monstru de luciditate şi de analiză.

stendhal e foarte blând cu julien, îl povesteşte cu ironie condescendentă: mărturisesc că slăbiciunea de care julien dă dovadă în acest monolog nu îmi dă o prea bună părere despre el. ar fi vrednicul camarad al acelor conspiratori cu mănuşi galebene, care vor să schimbe tot felul de a fi al unei ţări mari, şi nu vor să-şi poată reproşa nici o zgârietură. (p.157) da, mă voi amuza când voi ridiculiza din plin această fiinţă atât de odioasă numită de mine eu. (p.434)

mi se pare bună remarca traducătoarei din prefaţă cum că sorel ar fi un străin camusian avant la lettre. ca şi meursault, julien sorel e străin de ceilalţi, preferă de fiecare dată să fie singur, nu-i înţelege pe ceilalţi şi îşi doreşte să moară:

lăsaţi-mi viaţa mea ideală. micile hărţuieli, amănunte din viaţa reală, mai mult sau mai puţin jugnitoare pentru mine, m-ar scoate din Cer. fiecare moare cum poate; eu nu vreau să mă gândesc la moarte decât în felul meu. ce-mi pasă de ceilalţi? relaţiile mele cu ceilalţi vor fi tăiate brusc. vă rog să nu-mi mai vorbiţi despre aceşti oameni; îmi ajunge să-i văd pe judecător şi pe avocat. (p.501) este ciudat totuşi că nu am cunoscut arta de a mă bucura de viaţă decât după ce mi-am văzut sfârşitul atât de aproape. (p.502)




2. amorul raţional

în cuplurile cărţii, dragostea e aspru criticată. dacă pentru domnişoara de la mole, legătura cu julien e doar un joc de orgoliu şi voinţă, iar pentru julien, ambele legături sunt doar experienţă, eroina cărţii e doamna de rênal - doar ea se abandonează total, până la iraţiune, amorului faţă de atât de tânărul amant. ca atare, dispare şi ea la scurt timp după moartea lui julien.

mi-a plăcut însă cum stendhal se arată zgârcit cu dragostea bărbaţilor. jocurile de-a amorul ale lui julien sunt doar pariuri cu sine însuşi (chiar în clipa în care orologiul va bate ora zece, voi săvârşi ceea ce mi-am făgăduit toată ziua că voi face în seara sta, sau, dacă nu, voi urca în camera mea şi îmi voi zbura creierii - p.69). iar după prima experienţă sexuală cu doamna de rênal, se întreabă:

Dumnezeule! să fii fericit, să fii iubit nu-i decât atât? ... asemenea soldatului care se întoarce de la paradă, julien avu grijă să-şi treacă prin minte cu cea mai mare atenţie toate amănuntele purtării sale. - am făcut oare tot ceea ce îmi datoram mie însumi să fac? mi-am jucat oare bine rolul? (p.102)


iubirea bazată pe raţiune este, fără îndoială, mai înţeleaptă decât iubirea adevărată, dar ea nu are dcât puţine clipe de entuziasm; se cunoaşte prea bine pe sine şi se judecă fără încetare. (p.383)


per final, romanul şi pentru mine e o capodoperă, mi se pare surprinzător de actual, şi mă gândesc că a fost scris înaintea romanelor lui flaubert şi dostoievski. mă bucur că l-am recitit acum, după marea dezamăgire cu mănăstirea din parma.

stendhal, roşu şi negru, editura leda, bucureşti, 2007, traducere de irina mavrodin, 534 pagini.
coperta de walter riess








18 comentarii:

  1. De Andrei Makine ce parere ai? Am observat ca n-ai pomenit nimic de el.

    RăspundețiȘtergere
  2. rosu & negru? zau dragos, intai a rebours, acum asta..

    pai poa sa fie cel mai bun roman ever, punct

    the first & the best. lucien s - pwn

    ps: makine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anna - n-am citit nimic de makine, nu ma pronunt. :( dar fiindca e rus, nu poate fi rau :)

    @strelnikov - a rebours, rouge... si mai urmeaza...

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie sa citesti neaparat "Testametul francez" si "Iubirea omeneasca" - Makine e unul dintre cei mai mari sciitori contemporani.
    E rus la origine, insa traieste in Paris de aproape 30 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anna Makine este absolut minunat. ma bucur enorm ca nu e doar in capul meu.
    Cartea mea preferata de la el este "Pe vremea Fluviului Amur" era la Humanitas Cartea de pe noptiera... nu se mai gaseste in librarii :(
    Eu zic ca el scrie foarte ruseste in franceza :) sau cum ii spunea Tolstoi lui Cehov: „Eşti rus, da, foarte rus”.
    @ Dragos excelenta remarca! Alt rus cel putin interesant Victor Erofeev, pt amuzament "Enciclopedia sufletului rus", Paralela 45

    RăspundețiȘtergere
  6. Amorul rational (?!)
    Stau sa ma gandesc cand am inceput sa "rationez" amorul, cand mi-am pierdut inocenta.

    RăspundețiȘtergere
  7. iubirea bazata pe ratiune e mai inteleapta decit iubirea 'adevarata', dar si mai intelept e sa nu te indragostesti deloc! ;)
    crek toata mistik asta a 'amorului' a fost inventata de oameni cu surplus de emotivitate; k si moralitatea, care e tot o kestiune de temperament...

    RăspundețiȘtergere
  8. @als
    Despre ce mistica vorbim? Amorul este intai senzorial, apoi temperamental, cultural si motivational. E bine sa te indragostesti, sa-ti pierzi capul cum se spune, e o experienta. O experienta pe care mai ales nu trebuie sa ne-o refuzam din motive rationale.:)

    RăspundețiȘtergere
  9. @catalina - mama, cate feluri!
    si cat mi-as dori sa-mi pierd iar capul!...

    RăspundețiȘtergere
  10. @Anna - poate voi citi odata si testamentul francez...

    @Simona - erofeev imi place, insa venedikt.

    @als - interesant, morala ca o kestiune de temperament. nu m-am gandit. nietzsche spunea ca e prea rationala. hm!

    RăspundețiȘtergere
  11. Acum citesc si eu ,,Rosu si negru". Recunosc, nu m-a captivat prea tare deocamdata, insa am o oarecare curiozitate sa continui (plus ca toata lumea zice ca e de citit)..
    Ai surprins bine ideea de actualitate a lui sorel..

    @als - nu cred ca moralitatea e chestiune de temperament.. a fi moral nu tine de cat de sangvinic, flegmatic coleric sau melancolic esti. O fi chestiune de caracter, insa :)

    RăspundețiȘtergere
  12. @colorbliss - te rog sa continui romanul. nu-i usor, standhal cica se inspira din codul civil al lui napoleon. e o proza arida, ce schioapata pe alocuri, mai putin emotionanta. insa foarte rationala si uimitoare.

    RăspundețiȘtergere
  13. @dragos: nu, 'rationalitatea' (in morala) vine k o justificare, primul impuls e temperamental

    @colorbliss: eu zic k, dk s-ar face un experiment pe tipuri temperamentale, ar fi surprize interesante ;P
    morala a fost inventata de flegmatici & e pusa in practik de colerici :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi-a placut tare mult felul in care ai analizat cartea- transpunerea in realitatea noastra.
    Citatele de asemenea ft bine alese.
    Te asteptam si pe la noi, sa-ti lasi astfel de pareri celor ce vor opinii personale ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, adevarul e ca mi se pare seaca pe alocuri. Pe de alta parte, apreciez si ma uimeste luciditatea scrierii :)

    @als - zici tu ceva interesant acolo ;))

    RăspundețiȘtergere
  16. trebuie sa recitesc rosu si...pt ca n-am mai citit-o din liceu. en bref, stiu ca ma plictisea partea cu amorul si mi-au placut partile tragice.
    amoru ' e misto la inceput dar pana la urma tot o plictiseala in doi ramane, rationala, amorala, sau cum ar fi.

    RăspundețiȘtergere
  17. @miuzet: a useful intro:

    http://www.bopsecrets.org/rexroth/cr/8.htm#The Red and the Black

    RăspundețiȘtergere
  18. " Cosaşu cred că ştie Mănăstirea din Parma pe de rost, e îndrăgostit de contesa Sanseverina, iar dacă pretinzi că ai descoperit o scamă în romanul ăsta, o ia radical în personal. " :)
    de aici: http://www.catavencu.ro/ce_va_spune_radu_cosasu_despre_aceasta_blasfemie-14753.html

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...