20 august 2010

capodoperele mele cinematografice. caracter

karakter

un film pe care-l văzusem mai demult, prin adolescenţă şi pe care muream să-l mai văd o dată! mi s-a părut pe-atunci un film atât de şocant prin ceea ce era diferit de mentalitatea mea, încât l-am reţinut ani de-a rândul.

ecranizare după un roman clasic olandez scris de ferdinand bordewijk (autor netradus la noi) în 1938. două personaje: tatăl, executor aprig exponent al domniei legii, şi fiul bastard, dornic să parvină. la mijloc, o mamă rece, care preferă să nu vorbească. filmul este un duel între tată şi fiu. o viziune întunecată a unei educaţii "reci" duse până la absurd.

sociologic vorbind, filmul ar putea fi o ilustrare a sentimentului protestant al datoriei. sentimental vorbind, filmul este însă o ilustrare a dezumanizării totale.

aşa cum copiii români sunt consideraţi de către părinţi tot copii până la moarte şi prin asta vor rămâne iresponsabili tot până la moarte, tot aşa tânărul din film e considerat responsabil chiar înainte de concepere. caracterul ce va ieşi la iveală din încercările la care va fi supus îl va face imun la tot.

filmul - era să zic romanul - are multă tensiune, are şi intrigă poliţistă, ţi-aduce-aminte de dickens, e întunecat-demonic şi nu are cum să nu te impresioneze. pe mine, cu prisosinţă.




filmul poate fi văzut pe părţi şi pe youtube aici.

15 comentarii:

  1. Interesanta recomandare, nici nu auzisem de film.
    O sa il caut si eu (cu subtitrare in romana, desi nici cea de pe youtube nu e rea ;). Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Citesc mai de mult blogul tau dar abia acum scriu un comentariu. Karakter e un film de o forta extraordinara, l-am vazut acum cativa ani, faci bine ca il recomanzi. Am fost atat de entuziasmata la vremea respectiva incat am citit, in engleza, si romanul (care comparativ e mai diluat) si m-am apucat de sapaturi dupa operele lui Bordewijk - din pacate nuvelele sale fantastice nu se gasesc decat in olandeza.

    RăspundețiȘtergere
  3. excellent choix, monsieur! ;P

    RăspundețiȘtergere
  4. bun film...
    mi s-a parut mai degraba o confruntare personala intre doua caractere atipice puternice (dovada ca restul "protestantilor" sunt destul de conformiste, lase si cam lipsite de indrazneala - ma refer la insii care cica protesteaza, la falsii socialisti si restul, decat vreo poveste religioasa...
    fara a moraliza prea mult, pelicula mi se pare si o explorare indrazneata a arogantei, "pacat" in care cade atat fiul cat si tatal...
    ar mai fi:
    - niste salata freudiana cu uciderea rituala a tatalui
    - ceva povesti de parvenire si relatii de clasa
    - idei "pedagogice" si didactica inspirata din experienta parvenitilor de prima generatie - mie mi-a fost greu, dar viata m-a calit, sa-i fie si lui greu, ca altfel iese firav (niste nitzscheanism pe aproape?)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ dl. butuzea, cred ca e un Film
    @ dl. spranceana, usor cu spoilerele, un avertisment ar fi fost bun

    RăspundețiȘtergere
  6. @Jovi - pacat ca nu auzisei de film, dar acum nu mai ai nici o scuza :)

    @Sultana Barbulescu - mersi pt lectura blogului si pt indrazneala. ma intreb cand vom avea acces si la alte literaturi mai copioase decat cea anglo-saxona...

    @als - mersi, monsieur! ;P

    @vitalie spranceana - bine zisa cu pacatul arogantei, acum vad. cat despre chestia cu viata m-a calit, nu stim nimic despre tineretea tatalui...

    @mewsette - da, e un Film. spoilerul dlui spranceana e foarte ok.

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragos, bine te-ai gandit si foarte eficient ai pledat pentru ca recenziile de dupa oscaruri care au temperat cumva valoarea premiul, nu ma convinsesera.
    Acum unde nu mi se pare ca am vazut acelasi film este unde
    tie ti s-a parut ca este despre caracterul baiatului si ca parintii ar fi avut o metoda anume.
    Mie mie s-a parut ca este despre caracterul mamei in primul rand (fimul/povestea exista, doar pentru ca ea zice pass,
    atunci cand ar fi putut sa imblanzeasca monstrul sau ar fi putut macar se sa ia la tranta cu el si atunci am fi avut o alta poveste,
    dar ea mi se pare indiscutabil caracterul cel mai tare si mai sec din film).
    Pe urma Dreverhaven si abia pe urma fiul. Fiu al carui caracter nici nu este desavarsit la finalul fimului.
    Cat despre metoda dupa care l-au crescut, mie mi s-a parut ca n-au avut nici una,
    mi s-a parut ca erau pur si simplu prea infirmi ca sa fie in stare sa creasca
    in vre-un fel un suflet de om.
    Daca schimbul de replici (cred ca al doilea si ultimul din film)
    unde ea zice - de ce nu l-ai lasa mai bine in pace pe baiatul nostru, (remarca :nu spune fiul),
    si tatal repeta "baiatul ala" iara nu "fiul nostru",
    zice "baiatul ala, il strangi de gat pana la ultima farama de viata si el din a zecea farama devine mai puternic".
    "our boy" zice ea in loc de "our son" si "that boy" zice tatal, e si asta o nuanta, sau o fi traducatorul...


    In rest daca imi ingadui o generalizare m-a facut sa ma gandesc la un fleo national, sa ma gandesc ca in Olanda anilor 20
    trebuie sa fi fost o lipsa cronica de dragoste, de unde the hateful de Stijl cu mare grija
    estetilor lui de a face manifest si norma Maxima sobrietate, de a exciza dulceatza si desfatarile spiritului ("burghez") din artele vizuale.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Rodica - cateva remarci foarte bune, bravo!
    acuma, caracterul baiatului este "format" mai mult fara voia parintilor. de pilda, dreverhaven isi tot saboteaza fiul doar-doar l-o intari - dupa principiul suferinta ne e data ca sa ne intareasca.
    de asemenea, mama il goneste de acasa sa munceasca. cei doi parinti il arunca in vartej, ca odinioara spartanii. e si asta un fel de educatie, nu?

    din pacate, nu prea cunosc miscarile estetice olandeze, m-ai putea ajuta in sensul asta? sunt tare curios!

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragos, din pacate cunosti lucrarea estetilor olandezi chiar la prima mana.
    Locuintele muncitoresti din beton si otel, fara acoperisuri tzuguiate,
    (direct legate de coroana capetelor de care vroiau sa se distanteze a jamais)
    fara stresini, neinfrumusetate, sobre, minimaliste si "functionale", pe scurt arhitectura moderna, iti vine
    direct de la de Stijl, revista anilor 20 care a dat numele curentului de unde s-au adapat compoundurile arhitectilor
    germani din anii 30-40 arhitecti carora culmea ca in Europa de vest dicolo de teorii nu le-a mers cine stie ce
    (comparat cu cum avea sa le mearga in SUA). Mies van de Rohe si Gropius, arhitecti cu doar cateva proiecte
    construite, dar cu metoda, cu manifest personal au devenit instant stars trecand oceanul.
    Practic au fost asteptati cu cate o catedra de arhitectura custom made (si nu oriunde,
    in Chicago si Harvard Mass.). Germanii au perpetuat ce a inceput si chiar si desavarsit oladezul Doesburg
    forndatorul revistei de Stijl.
    Gropius ar mai fi pastrat cate o curba cate un detaliu in fatada, dar Doesburg s-a strambat profund si a decretat
    ca a avea curbe pe fatade este burghez, tot ce este curba si nu poate fi facut de masina, trebuie facut de mana si
    daca nu poate fi facut de masina atunci este element burghez...
    (in 1922 la primul congres de arta progresiva in Dusseldorf a avut loc discutia, si de atunci Gropius a abandonat prompt curbele, intrucat nimci nu putea fi mai rusinos decat eticheta "burghez").
    De asta este extrem de trist, lasa ca am crescut in produsul ideilor lor, mi se pare trista
    spalarea creierelor cu metoda,impunerea unei intregi ideologii impotriva firii,
    oamenilor nu le place sa traiasca in case cu pereti de sticla
    nu le poate veni natural asa ceva, nu vor sa traiasca in cladiri lipsite de culoare (interzisa oficial) cu pereti albi si podele albe
    canapele bej si scaune de otel, nu le poate veni natural asa ceva si totusi de la de Stijl incoace
    asta este norma elegantei moderne. Pornita "de la zero" (si conceptul "de la zero" era unul de baza)
    adica nu este de pastrat, nimic de retinut spre admiratia publica, nimic din sensibiltatea artistilor care ne-au precedat...

    Asta era ideea care m-a frapat dupa film,ca uite coincidenta un film despre niste handicapati sufleteste in Olanda anilor 20 locul si anii in care s-a decis si de unde s-a perpetrat ideea ca sentimentele trebuiesc ascunse, excizate de la vedere, am crescut in orase si case facute fara dragoste, evident este ca nimeni nu s-a gandit cu drag la locuitorii cladirilor moderne
    cineva s-a gandit cu dispret, s-a gandit ca trebuie 're-educati" spatalti pe creier, implantati "de la zero"

    RăspundețiȘtergere
  10. Dar inapoi la film: Dreverhaven nu cred ca ii dadea bani baiatului pentru ca sa il faca praf si pasare phoenix,
    ii dadea bani pentru ca baiatul sa fie ca agatat la capatul unei sfori, sa-i atarne viata de mana tatalui, sa aibe ceva in comun cu el, ca un fel de sfoara,
    daca dragoste nu putea sa ii dea ii dadea o sfoara ale carei capete tinandu-le ei doi sa fie legati pe durata stabilita de tata, in conditiile stabilite de el...
    de aia ziceam ca schimbul dintre parinti este o mirare nu o declaratie de uite ce am facut din el...

    Este atat de trist cum mor sa se imbratiseze si nu stiu cum sa faca si atunci se iau la tranta. Numai Doamne ce handicapati imi trecea prin cap cat s-au tavalit si dat de pereti...

    merci de raspunsuri
    r

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Dragos "ma intreb cand vom avea acces si la alte literaturi mai copioase decat cea anglo-saxona..."

    Fiindca veni vorba de literaturi in ansamblu vorbind, ca sa ma departez de subiectul filmului, cea olandeza nu e total inaccesibila. Il avem disponibil aproape in intregime de exemplu pe unul din autorii mei preferati, caruia nu rezist sa nu-i fac reclama mai ales ca e in domeniul public, Louis Couperus; "Oameni batrani si lucruri" care trec s-a tradus la Univers sub numele de "Secretul din Java", su stiu daca si altele, iar restul operei e accesibil in engleza aici:

    http://www.archive.org/search.php?query=creator%3Alouis%20couperus%20-contributor%3Agutenberg%20AND%20mediatype%3Atexts

    Trilogia sufletelor marunte, pentru cine se apuca de ea, e in ordine cronologica 1. Small Souls; Twilight of the Souls; 3. Dr. Adriaan.

    Spor la citit (daca e cazul).

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Rodica - iţi mulţumesc pentru o aşa introducere în subiectul - mie necunoscut - mişcării de Stijl.

    nici de Louis Couperus n-auzisem. mie imi place mult nooteboom si mulisch. iar mai recent, l-am cunoscut pe grunberg.

    RăspundețiȘtergere
  14. @Sultana Banulescu - aliniatul de sus, pt. tine.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Dragos: Multumesc pentru recomandari. Am ales pentru inceput Mulisch si lo and behold, il are si biblioteca cea mai apropiata.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...