13 august 2010

petresco-cămila

nu pentru că-mi place mie, dar camil petrescu a fost unul dintre puţinii oameni de cultură de nivel european pe care i-am avut, mai ales prozatori. a introdus romanul proustian citadin modern bla bla bla şi toate chestiile ce se-nvaţă la şcoală capeapă ca să fie scrise la teze şi la bac.

pe cât de genial prozator, pe atât de complexat om. jurnalul se deschide cu hotărârea sa de a se sinucide, la vârsta critică de 33 de ani (tatăl lui o făcuse). surd de tânăr, frustrat de nerecunoaşterea literară/publică dar mai ales că n-are nici un ban de mâncare, autorul patului lui procust nu e un om foarte cuşer, aşa cum, de pildă, îl aflasem din jurnalul lui sebastian.

violent şi delicat, cum spune mircea zaciu în prefaţă, camil petrescu scrie jurnal pentru a i se înţelege opera şi gesturile. şi, deşi crede că memoriile sau literatura diaristică nu au nici un sens - numai un primitiv care încearcă doar rudimente de viaţă spirituală să poată spune ceea ce simte şi ceea ce gândeşte despre împrejurări într-o zi, doar pe câteva pagini, altfel fiecare zi ar necesita volumul ei (p.147) - reuşeşte un exemplu de autenticitate personală, ceea ce în romane e sugerat sau ascuns.


contemporaneitatea în care trăieşte pare desprinsă din balzac şi, prin ochii lui, interbelicul arată ca o cloacă mediocră şi meschină. cu tot cu iorga, blaga, arghezi, eugen ionescu, nae ionescu (copios plagiator al lui spengler). ies mai bine ion marin sadoveanu, sebastian, călinescu.

câteva citate:
  • pentru mine e un simptom de mediocritate literară neînţelegerea lui proust. (p.47)
  • nici un român n-a iubit vreodată neamul său cu deznădejdea şi furia cu care l-am iubit şi-am suferit eu din cauza lui. de 20 de ani nu mă pot mângâia de umilinţa de la turtucaia şi din prima parte a războiului. în nesfârşite nopţi de insomnie, l-am refăcut acest război, cu hărţi şi documente, cu febră, aşa cum aş fi dorit-o eu să se fi întâmplat. (p.151)
anecdote:
  • mircea eliade zice că de la Goethe n-a mai existat o minte organizată ca a lui;
  • i. peltz răspunde la telefon: aici Balzac!
  • în mijlocul unei vitrine închinate lui cezar petrescu, la librăria ciornei, şade ultima noapte de dragoste...
camil petrescu, note zilnice, editura cartea românească, bucureşti, 1975, ediţie de mircea zaciu, 200 pagini
coperta de g. gottvald

7 comentarii:

  1. o fi genial pt romani dar ca autor universal e metaphore pour epater les bourgeois.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar chiar ce delicatetze : neintelegerea lui Proust denota "mediocritate literara" alors ca des nos jours, de zilele noastre expresioniste verdictul s-ar da sub forma: nulitate literara
    sau mediocritate tout court.
    ehei

    Dar nu-ti pare rau ca nu te-ai oprit la stadiul de "gingas sufletul lui de neinteles este"?
    Ca a trebuit sa afli ca era complexat si sinucigas si invalid? Ca murea sa fie inteles. Celputin partea asta il face sa para complet lipsit de perspectiva. Cine sa-l inteleaga? Niste oameni, mediocrii literar sau si mai putin decat atat, oameni pe care pricum la randul lui evident ca nici el nu ii intelege ?
    Mie in 90% din cazuri imi pare rau ca n-am ascultat poetul, ca a trebuit sa scurm corola de minuni, ca mi-a trebuit sa stiu si cum si de ce si de unde exact scriitura scriitorului…
    Si chiar anecdotica vitrina cu ultima noapte cozy intre Cezar Petrescu care a condus se pare o campanie de presa impotriva lui…
    R

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce ai pus acest titlu postarii - petresco camila?

    RăspundețiȘtergere
  4. @mewsette - d'accord
    @Anonim - da.
    @talex - pai in carte scrie despre un articol rauvoitor contra lui intitulat "domnul camila". mi s-a parut fain sa ma joc putin cu numele lui... :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut aceasta carte, desi am ramas cu un gust amar la sfarsit. Omul care vazuse idei nu prea avea idealuri si nici vreun caracter prea grozav.
    Cateva chestii simpatice mi-au ramas:
    a. imi amintesc ca isi noteaza la un moment dat, dupa o discutie cu un profesor de gramatica: oamenii talentati (ca mine) nu trebuie sa respecte normele gramaticale, gramatica este pentru mediocritati (citatul este aproximativ).
    b. egoul sau infiorator, aproape respingator
    c. Nu mai citesc si nici nu voi mai citi alte carti. Un talent ca al meu nu mai are nevoie de acumulari.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt de acord cu domniile voastre: nu-i un autor universal.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu nu sunt de acord cu acordul vostru. E un scriitor cât se poate de ”universal”. Îl ador <3. Și I. Cristoiu îl consideră cel mai șmecher, just for ză record. Uite ce se întâmplă când ai activată opțiunea ”s-ar putea să-ți placă și...”

    App, ți-am citit azi-noapte o părticică din blog, deși mă aștepta Roth pe fotoliu. E destul de ok, până la urmă. Când am intrat prima dată m-a întâmpinat ”un minunat roman de aventuri pentru tineret” - ”și foarte mișto”. Punct.

    ...and I'm like ”what, what?” :)))

    Plus toate ”evenimentele” ăstea, de flatare a egoului, pe care mi-am dat seama că îl răsfățăm cu toții cum putem. A, și ”Millera”, să nu uităm :P. Până la urmă, dă-o-n colo, a murit demult, și ea și creatorul.

    Posturile tăguite cu ”sex” sunt foarte tari, le-am citit pe toate :D. Oamenii dezinhibați îmi declanșează fluturări de gene. Sau simpatie.

    Un Camil Petrescu: o furtună de fluturi... dacă l-ar lăsa atitudinea mea a-toate-disprețuitoare. Unde ești, liceu? Unde pica ”romanul subiectiv” pe la vreun test, hip-hop și individul ăsta ”violento-delicat” după interbelicul gri :))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...