a doua oară după 2 ani (despre prima experienţă am scris aici), un spaţiu privat devenit, timp de o piesă de teatru, spaţiu public.
piesa, monoloagele vecinului, - scrisă şi interpretată de laurenţiu bănescu (one man show) susprinde al naibii de bine, câteva perspective - prin ochii a câtorva personaje - ale societăţii româneşti de azi - pensionarul, revoltatul, liceanul de cartier, patronul...
pe muzică de subcarpaţi.
o experienţă foarte amuzantă, bine scrisă şi foarte bine jucată.
laurenţiu bănescu e de urmărit!
ehehe, pot sa comentez, s-a deblocat blogger :)
RăspundețiȘtergereasa, ziceam in alta parte ca suna a parodie dupa ' monoloagele vaginului' :D
suna rau descrierea: m-am saturat de surprinderea (chiar, mai (sur)prinde oare pe cineva?) unor clisee "pitoresti" ca de supa la plic.
RăspundețiȘtergereDar laurentiu banescu e foarte tare de felul lui. Tot "e de urmarit" de cel putin 6 ani. i don't mean it in a bad way, e unul dintre preferatii mei new-school
Acum 2 ani nu am resuit sa ajung la nici un spectacol la Lorgean acasa, mai ales ca numarul locurilor era cat se poate de limitat. Asa ca ar cam trebui sa-mi iasa din a doua, sper. Si, da, suna a parodie dupa monoloagele vaginului si asta ma indeamna la un loc in spatiu.
RăspundețiȘtergere