câștigător concurs cu carte: „dragostea, chiar ea“ de corina sabău

primul răspuns corect (matei florian) la concursul de ieri a fost al lui răzvan rotaru (ora 12:08). cartea „dragostea, chiar ea“ o va putea primi chiar din mâna autoarei, cu autograf, joi, 27.02.2014, ora 19,00, la cărturești verona. (altfel, o va primi prin poștă.)
felicitări și spor la citit!

le mulțumesc și celorlalte participante care au răspuns corect.

concurs cu carte: „dragostea, chiar ea“ de corina sabău

puteți câștiga volumul „dragostea, chiar ea“ de corina sabău (editura polirom, 2012) răspunzând la întrebarea care a fost invitatul primei ediții a evenimentului DIALOGURI CU SCRIITORI ROMÂNI? de la cărturești verona?

câștigătorul va fi primul care va da răspunsul corect, până joi, 27.02.2014, ora 19,00, iar cartea „dragostea, chiar ea“ o va putea primi chiar din mâna autoarei, cu autograf, joi, 27.02.2014, ora 19,00. (altfel, o va primi prin poștă.)

scriitorii români la cărturești 

unde?
la librăria cărturești verona (barul de la subsol).

ce?
întâlniri neconvenționale cu autorii români.

când?
în ultima joi din lună.

cum e?
am participat și eu data trecută, pe o zăpadă, să-l văd pe ioan es pop. și am descoperit nu neapărat poetul, ci omul plin de farmec, cu moliciunea glasului tipic ardelenească. un om ușor emoționat de ipostaza în care este (de centru al atenției), emoționat de rolul ușor histrionic în care e nevoit să intre.
și s-a descurcat excelent! folosind cea mai singură rețetă: sinceritatea.

joia săptămânii ăsteia va veni scriitoarea corina sabău, cu care nadine vlădescu va intra într-un dialog scrritoricesc și nu numai.

despre „nymph()maniac“-a lui lars von trier

link pe imagine, pentru a ajunge la articol.

leonardo da vinci era român?

căci năravul de a lăsa în părăsire lucrurile începute este „stilul favorit“ al românilor.

giorgio vasari, viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților, vol.2, editura meridiane, bucurești, 1962, traducere de ștefan crudu, p.5

„marianela“ de benito pérez galdós

san antonio - romane pentru râs

fratele meu (Dumnezeu să-l odihnească) îmi povestea, pe vremurile lui de liceu pe care și le petrecea în sala de lectură a bilbiotecii județene din constanța că întâlnea câte un cititor care nu se putea abține - râdea înfundat citind ceva anume. ceilalți cititori, revoltați că sunt deranjați - pentru cine nu știe păstrarea liniștii este obligatorie într-o sală de lectură - se întrebau ce citește. el ridica coperta. ceilalți vedeau și înțelegeau: a! san-antonio! și acceptau, complici.

am citit și eu un roman mai demult - am onoarea să vă punct la punct - și mărturisesc că am râs. acum, editura univers ne dorește să râdem mai mult și trimite la chioșcuri, lunea, cu ziarul libertatea, la 11 lei.