marţea livrescă şi noul a-ha care-mi place

blogul nu este literatură

a scrie nu înseamnă a face literatură
pentru că am aflat pe blogul "trilematicului" mircea popescu cum că ar fi altfel:
blogul este literatura, cand scrii pe blog scrii, tot asa cum romancierul scrie, tot aşa cum nuvelistul scrie. nu neapărat tot aşa cum poetul scrie (dar exista şi bloguri de poezie). faptul scrierii pe blog este literatura, cel mai ades proză, uneori poezie, se spune acolo.

trilematicul face (şi împrăştie) o mare confuzie (iluzie): a scrie (pe blog) înseamnă a face literatură. şi nu vreau să mă refer la înţelesul din dex-ului a acesteia din urmă (artă sau creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba; beletristică). ci la confuzia făcută îndeobşte, în "era comunicării" între comunicare şi expresie. nu oricine comunică ceva exprimă de fapt ceva. faptul de a scrie nu înseamnă şi reuşita transmiterii unei emoţii (artistice) - a se vedea exemplele de scrieri literare ratate.

ca să iau cel mai accesibil exemplu, iau blogul meu. dacă ar fi după mircea popescu, eu fac aici literatură. or, eu nu fac. nici măcar critică literară nu fac, sau cel puţin ceea ce se înţelege prin critică literară. expun pur şi simplu nişte impresii de lectură sau nişte idei proprii, fără a urmări obţinerea emoţiei cititorului. când voi urmări aşa ceva, voi spune :)

a murit scriitorul marin mincu

20 de ani în nici 280 de pagini

dacă nepotul meu ar vrea să citească ce s-a petrecut de când aveam eu paisprezece ani până am făcut treizeci şi patru, i-aş recomanda, alături de cartea alinei mungiu, românii după '89, această carte a lui eugen istodor apărută în astă-vară.

sub ideea dicţionarului lui flaubert, scriitorul întocmeşte un repertoriu al politicii şi al societăţii civile româneşti de după lovitura de stat de-acum 20 de ani. priveşte înapoi cu multă ironie, deloc băşcălios şi cu mult talent literar. de pildă, asemeni lui cehov ce scrisese despre o viaţă în întrebări şi exclamaţii, istodor întocmeşte o listă de întrebări esenţiale ale românului preocupat de politică. iată câteva: cât este autobuzul până la turci? din turcia se ajunge în america? cât e viza pentru canada? pleci în congo dacă iese bombo? cine are sânii cei mai mari, simona sexual sau senzual? raicu e ghinionistă cu bărbaţii? se pot face bani din blog? monica columbeanu s-a sărutat cu o prietenă într-un club? serbăm sau nu halloweenul? am erecţie, dar nu cum ar trebui. ce să fac? cât timp va rezista relaţia mihaelei rădulescu cu oţil? e criză? de câte ori a divorţat silviu prigoană de adriana bahmuţeanu? cât e potul ăl mare la loto? unde e elodia? (p.102-103)

găsim articole de dicţionar ca america, biserica, chinezi, câinii, demiterile, demisiile, femeia, greaua moştenire, justiţia, lege şi tocmeală, lichelele, luminiţa de la capătul tunelului, mogulii, periuţa de dinţi, săpunul, personajul de pimă pagină, personajul de trei minute, românul etern, scandaluri, vin ai voştri, pleacă ai noştri etc.

şi pentru că se apropie alegerile, şi pentru că există o listă a personajelor "importante", iată ce se spune despre cei doi, la categoria de primă pagină: tipic carierist. păi, să fii tu ambasador al sua din partea partidului tău şi să trimiţi un fax, prin soacră, adversarului ajuns la putere? oportunism se numeşte mai bine. şi iar te pui bine, după patru ani, cu oamenii pe care-i trădaseşi. se numeşte abilitate, insistenţă. "prostănac" l-a numit ion iliescu, după ce a fost ministru de externe, înfrânt în cursa pentru bucureşti de către băsescu şi ajuns şef de partid. în 2008 devine preşedinte al senatului şi, recroindu-şi legea special, om în consiliul de apărare al ţării. promisiunile lui privind ajungerea româniei pe lună şi plata a câte 20 000 de euro către românii ce se întorc în ţara aceasta minunată rămân nişte prostovănii. (p.156): a ras tot, când şi-a propus, în politică. autoritar de pe vremea când era ofiţer de marină. cu o mimică dezinvoltă ca ministru al transporturilor (1991-1992, 1998-2000). omul gesturilor simbolice, şocante, spectaculoase: autosuspendarea pentru ca parchetul să-l poată ancheta, candidatura din senin la primăria capitaleişi intrarea, cu lacrimă, în cursa pentru preşedinţie în 2004. preşedinte pd, copreşedinte alianţa da, împreună cu stolojan. primarul bucureştiului (2000-2004), în care calitate face curat pe străzi de dughene şi câini vagabonzi. omul gesturilor meschine: îşi atribuie legal, dar imoral o casă şi o bagă pe elena băsescu în politică. preşedinte al româniei, greşit, preşedinte-jucător al româniei, creînd o sarabandă de divergenţe cu prim-ministrul tăriceanucâteva încercări vehemente de a reforma sistemul politic şi multe întâlniri la restaurantul golden blitz, toate amestecate aducându-i suspendarea de către parlament în 2007. trecând peste acest impas, redevine preşedinte al româniei, premiat cu ceea ce-şi dorea de la începuturile prezidenţiei: conducerea guvernului, a guvernului boc. în 2009. (p.151-152)

o carte care m-a făcut să-mi amintesc lucrurile care-au preocupat timp de 20 de ani lumea românească. şi pe mine, până de curând, din nefericire. încap în nici 300 de pagini.

eugen istodor, dicţionarul ideilor fixe. după 20 de ani, editura polirom, iaşi, 2009, 280 pagini

comunismul ca armonie muzicală

aseară am văzut concertul lui radu mihăileanu. impresonant, ca şi celelalte filme pe care le-am văzut, oameni în jurul unui vis.

în cazul de faţă, ruşi, ţigani, evrei, francezi, mafioţi, cântăreţi se-adună pentru câteva momente de fericire - concertul 1 pentru vioară şi orchestră de ceaikovski. din rusia ex-comunistă la paris châtelet-ul capitalist.

un film frumos, greu de descris în cuvinte, uşor de descris în sunete.

orbirea românilor cea de pe urmă

acum douăzeci de ani, românii şedeau la teve şi trăiau iluzia că participă la o revoluţie împotriva unei dictaturi.

acum, românii şed la teve şi trăiesc iluzia că înţeleg jocurile politice dimpotriva lor.

fapte:
raportul OSCE asupra campaniei electorale la teve constată că băsescu a fost prezentat prepronderent negativ de către trusturile de presă.

raportul Oxford Analytica afirmă că trusturile media controlate de vîntu, patriciu şi dan voiculescu şi-au coordonat, în 2009, atacurile împotriva lui traian băsescu, scopul fiind reducerea intereselui public pentru politică.

în vreme ce ei - dan voiculescu, dan costache patriciu şi sorin ovidiu vîntu - atenii ieşiţi din capul gol al politicii româneşti - şed pe coasta de azur şi închină un mouton-rothschild cu urarea dormi liniştit, române! veghem noi pentru tine!

şi nu mai citiţi acest blog, în 2004 am lovit un copil.