6 ianuarie 2012

concurs!

ofer volumul "istanbul" de orhan pamuk primei persoane care răspunde corect, mai jos, la întrebarea:

care sunt alte două cărţi, aparţinând altor doi autori, traduse din limba turcă recent la alte edituri de către traducătoarea lui orhan pamuk în româneşte, luminiţa munteanu?

aştept răspunsul în două zile. 
cartea este oferită de

5 ianuarie 2012

călătorie livrească prin istanbul, cu viaţă de scriitor

twitterezumat: 
unde se vede că sufletul unui oraş poate sălăşlui într-un singur om.


orhan pamuk
istanbul, amintirile şi oraşul,
(hatıralar ve şehir)
editura polirom, iaşi, 2011,
traducere de luminiţa munteanu,
473 de pagini broşate
coperta de laurenţiu midvichi
impresiile:
37 de capitole, unele cu amintiri din copilărie şi tinereţe, altele despre oraş - mărturii, istorie, impresii. totul sub semnul melancoliei.

I. memoriile
într-un neam moştenitor a unei averi considerabile, dar care scapătă treptat, scriitorul se naşte la 7 iunie 1952, la istanbul. este al doilea fiu al unei tinere familii moderne. crescut mai mult de mamă, tatăl fiind mai mult plecat în călătorii de afaceri păguboase sau la aventuri galante, copilul deschide ochii asupra unei lumi aflate între un trecut glorios şi un prezent sărac, dar modern. cu multă sensibilitate, dar şi cu umor, copilul orahan alege mai întâi pictura (sub influenţa lui utrillo si bonnard), iar mai apoi, ajuns tânăr, literatura.

II. oraşul
fără pic de îndoială, cartea este confesiunea autorului despre dragostea sa pentru oraşul în care a locuit, dar mai ales a trăit dintotdeauna - istanbulul - eu mi-am petrecut copilăria simţind că trăiam nu într-un mare oraş al lumii, ci într-un oraş mare, sărac, de provincie. (p,.308)

- de la palatele de lemn de bosfor, unice mărturii ale trecutului luminos de imperiu, ce ard una câte una în spectacole publice gratuite, unde se vând seminţe, dulciuri şi suveniruri - viaţa mea se alcătuieşte dintr-o serie de amintiri, de peisaje şi de locuri desprinse din acel rai ce aparţie trecutului (p.89);
- de la cartiere ca nişantaşî - cu blocul-muzeu al familiei - şi cihangir - cu apartamentul mamei unde scriitorul îşi pictează tablourile şi-şi consumă prima dragoste;
- de la catastrofele navale ale vaselor de pe bosfor (în care au fost implicate multe nave româneşti) şi pitorescul cartierelor mărginaşe,

 
coperta ediţiei turceşti

- până la incursiuni în istoria culturală a cuvântului hüzün (melancolie),
- până la mărturii ale prezenţei franceze în capitala turciei (nerval, gautier, flaubert)
- sau comentarii şi istorii din cultura scrisă a oraşului - ale autorului enciclopediei istanbulului reşat ekrem koçu, sau scriitorilor tanpînar şi yahia kemal.


impresia finală
însoţit de foarte multe fotografii sau gravuri, acest volum minunat merită nu doar citit, ci şi plimbat, prin capitala despre care vorbeşte, sub braţ, într-o excursie (pe care eu mi-am programat-o anul acesta). e ca şi cum aş merge alături cu un intelectual nicidecum turc, ci profund european.


citate amuzante
  • primul lucru pe care l-am învăţat la şcoală a fost că unii oameni sunt proşti, iar al doilea, că alţi oameni sunt şi mai proşti decât primii. (p.151)
  • foarte mulţi dintre concetăţenii noştri istanbulezi circulă pe străzi foarte neglijent, izbindu-se necontenit unii de alţii, că obişnuiesc să arunce pe jos bilete, cornete de îngheţată sau coceni de proumb, că pietonii circulă pe şosele iar maşinile pe trotuare şi că toţi locuitorii oraşului sunt foarte prost îmbrăcaţi, nu atât din sărăcie, cât din lene şi ignoranţă. (p. 177) dintr-un comentariu de ziar
  • remarca "nu deschideţi uşa şi geamul că se face kurander" mă făcea să cred că exista un oarecare kurander baba, al cărui suflet nu trebuia să fie tulburat. (p.226)
  • îmi cumpăram, de la vânzătorii de pe străzi , covrigi, midii prăjite, pilaf, castane, chiftele, sendvişuri cu peşte, fursecuri, ayran, şerbet, tot ce-mi poftea inima. (p.378) - un soi de fast food.
  • sfatul mamei: pentru a putea trăi în această ţară, printre aceşti oameni nevolnici, slabi şi ignoranţi fără a te simţi umilit, aşa cum meriţi, trebuie să-ţi ai propria afacere, să fii bogat, aşa încât să poţi sta cu fruntea sus. (p.453) 
despre alte 2 cărţi ale lui orhan pamuk aici şi aici.


    fotografia autorului, copertă a ediţiei spaniole, de aici

    cartea poate fi cumpărată de pe de aici.

    3 ianuarie 2012

    ce spui unui intelectual român?

    de câţiva ani, de când am început să colind blogurile literare, dar mai ales părtaş la niscaiva evenimente culturale, pot spune că am aflat cum anume trebuie să te comporţi cu un intelectual român (adică absolvent de facultate, inclusiv pe bani), dar mai ales cu unul care poartă şi creaţii grele în spate. am învăţat în primul rând de la camil petrescu, aşa cum povesteşte mihail sebastian în jurnalul său (p.46).

    camil petrescu: "în definitiv, dragă, să recunoaştem: nu există decât trei romancieri: dumneata [mihail sebastian], mircea [eliade] şi eu." inefabil, camil. dacă ar mai fi fost de faţă - ştiu eu? - sergiu dan, de exemplu, e neîndoios că "în definitiv, dragă, nu există decât patru romancieri."

    pornind de la camil petrescu, ofer aici un modus dicendi, în cazul întâlnirii cu un intelectual român (adică absolvent de facultate, inclusiv pe bani), pe care nu vrei să ţi-l faci duşman:
    • în primul rând îţi vei ascunde studiile tale şi experienţa şi vei mărturisi că te consideri doar un diletant, adresându-i-te irefutabil cu Maestre;
    • în al doilea rând, vei afla care sunt oamenii pe care nu-i suportă, sau care sunt mai celebri decât el - apoi vei declama cu tărie că tocmai ei nu-ţi plac, toţi sunt nişte rataţi şi nişte fraieri (indiferent dacă tu-i apreciezi sau nu);
    • îi vei lăuda întotdeauna Opera, oricât de mediocră şi de necitibilă / necitită ar fi; 
    • dacă e scriitor, poţi spune că, după tine, ar merita chiar el nobelul, dar dacă te uiţi ce scriitori îl câştigă, chiar nobelul însuşi ar putea fi o ruşine (musai trebuie să inserezi şi ceva negativ de cărtărescu);
    • arată-te ignorant în altceva decât în preocupările în care el "excelează" - de pildă, dacă el e filolog, arată-te interesat doar de filologie, nu şi de pictură, chimie sau muzică (altfel, poţi afla că n-a auzit niciodată de jackson pollock sau de steven weinberg); 
    • îi spui că are o sensibilitate de poet (chiar dacă e inginer) - vei afla că a scos cândva sau are de gând să publice şi o plachetă de versuri (dar evident, va rămâne un neînţeles).
     subiecte de discuţie:
    nu doar că vei fi considerat deîndată un intelectual fin, dar te vei număra întodeauna printre convivii de nădejde ai întregului mediu intelectual românesc. şi nicidecum un blogăr nesuferit! 
    mult succes!
    Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...