azi, evenimente livreşti la grămadă

1. lecturi urbane, azi de la 19:00, la metrou, unirii 1.


2. salman rushdie la teatrul odeon, azi de la 19:00, lectură publică din seducătoarea din florenţa.


3. pentru tineri iubitori de best-seller, la cărtureşti, lectură din gargui, de andrew davidson (cu maria dinulescu :))

rostul inefabil al artistului

în urma unei discuţii amicale cu silviu, am recitit de curând una dintre puţinele opere fenomenale despre drama creatorului, urmăritorul de julio cortázar.

pe scurt, povestirea este despre un cântăreţ de jazz, ale cărui câteva momente de viaţă sunt urmărite şi descrise de biograful său.

dincolo însă de ceea ce se "vede" la prima mână - incapacitatea criticului de a vedea mai mult decât omul - pe mine m-a zguduit felul cum cortázar caută să sur-prindă inefabilul trăirii artistice, acel daimon al creaţiei. şi nu o face decât tot printr-o creaţie - povestirea însăşi.

mai precis:

saxofonistul de culoare johnny carter este un excentric. el nu se adaptează lumii acesteia, pentru că e cu ochii la alta. de exemplu, el percepe timpul altfel (un minut de călătorie cu metroul înseamnă 15 de trăire intensă); când cântă, pe neaşteptate, se petrec nişte chestii ciudate; el vede şi urmăreşte ceea ce alţii nu văd sau mai bine zis, nu vor să vadă - himera.

johnny urmăreşte în loc să fie urmărit, tot ceea ce i se întâmplă în viaţă ţine de destinul vânătorului şi nu al animalului hăituit. nimeni nu poate şti ce anume urmăreşte johnny, dar aşa e, e acolo, în amorous, în marijuana, în discursurile-i absurde despre atâtea lucruri, în recidive, în cărţulia lui dylan thomas, în tot acel amărât care e johnny şi care-l înalţă şi-l preface într-un absurd dăruit cu viaţă, într-un vânător fără braţe şi fără picioare, într-un iepure care fuge după un tigru adormit. (p.134)

iar himera aceasta, pentru artist, "se vede" numai prin creaţie, în cazul ăsta, prin muzica de câteva clipe a saxofonului. e singurul mod de "a deschide uşa", metafora lui cortázar a dorinţei de a depăşi contingentul vieţii.

am început şi eu, am închis ochii, zburam. bruno, îţi jur că zburam... mă auzeam ca şi cum aş fi fost undeva, foarte departe, dar cumva dinlăuntrul meu, de lângă mine, cineva stătea în picioare... nu chiar cineva... şi lângă mine eram parcă eu însumi, dar fără să ocup nici un loc, fără să mă aflu la new york şi, mai les, fără timp, fără ca apoi... fără să existe apoi... preţ de-o clipă n-a existat decât veşnicia... (p.155)

o povestire sublimă, perfectă. ce reuşeşte să surprindă inefabilul. să deschidă uşa.

julio cortázar, urmăritorul, în armele secrete, ed. humanitas, buc., 2007, trad. de tudora şandru mehedinţi

coperta ionuţ broştianu

cehov, mon modèle

hamlet-ul de la teve

dup-aseară

povestitorii de la şosea sunt un proiect tare fain, care încearcă să obişnuiască cititorii şi scriitorii români cu lecturile publice şi cu comunicarea directă. nu ştiu să se fi făcut aşa ceva până acum, poate booktalks.

în afară de prima ediţie (cu lucian teodorovici şi florin lăzărescu) pe care, cu regret, am pierdut-o, n-am scăpat nici una: mircea cărtărescu, răzvan petrescu şi t.o. bobe, radu cosaşu, ana-maria sandu şi dan lungu m-au încântat cu creaţia şi cu prezenţa lor.

şi-aseară a fost o ediţie reuşită, mi-a plăcut fragmentul anei-maria sandu, deşi cam trist, despre vampirismul erotic într-un menajatroa (din romanul omoară-mă! ce va apărea în februarie), precum şi ale lui dan lungu, despre o vizită la un spital de nebuni. tot el a citit câteva pastile harmsiene. a fost mişto verva moldovenească a lui dan lungu. n-au fost întrebări din public, aşa că marius chivu a trebuit să întreţină atmosfera. poate prea mult. :)

urez proiectului viaţă lungă!

beţivul şi oglinda

azi-noapte, în troleibuzul gol, un beţiv c-o ţigară neaprinsă-n mână a-ncept să urle în faţa imaginii sale reflectate în geamul murdar al troleibuzului: marş! te omor! jigodie! muie!

interogaţia tâmpă eu cu cine votez? s-a transformat azi în furie. dacă turmentatul lui caragiale se adresa unor burghezi îmbogăţiţi zeletineşte, beţivul de azi urlă în faţa propriului chip, înfuriat de urâciunea şpăgii şi a incompetenţei - şi nu sunt oare politicienii de azi imaginea noastră pe geamul murdar al egalităţii ceauşiste?

la teve, pe bloguri, în ziare, pe stradă, ne agităm şi încă ne pasionează băseştii, antoneştii şi opreştii care n-au auzit în viaţa lor ce-nseamnă managementul unui proiect, nu ne interesează vocea lui popper care spune că rostul democraţiei este doar să-mpiedice tirania, adică votăm s-alegem cel mai mic rău.

nu să ne-mbătăm cu iluzii de bunăstare socială (de fapt, individuală), că vom primi, că ni se va da, că vom admira o moralitate de crin, o vitejie de traian, o bogăţie de patrician şi-o eminenţă hrebengiucă.

ci îi vom învăţa în continuare pe urmaşii noştri să nu dea doi bani unui cerşetor, s-arunce pe jos chiştoacele, să calce linia continuă cu q7, iar dacă cineva le atrage atenţia, să urle: marş! te omor! jigodie! muie!

câştigator concurs - romanul zilele regelui cu autograf

pentru că răspunsul corect a venit foarte repede, mă gândesc că e inutil s-aştept cele două zile. aşa că declar deja câştigătorul.
răspunsul corect este turnul colţei. iar câştigătorul este m.

îl rog să-mi trimită adresa şi pe ce nume să fie autograful pe mail (dragosbutuzea@yahoo.com) pentru a-i trimite cartea, dacă este din provincie. dacă este din bucureşti, ne putem întâlni. sau nu.

multe felicitări!