8 martie 2008

Coup de foudre/vent


Dacă n-aţi citit încă această carte, căutaţi-o şi citiţi-o degrabă. E o încântare. Un roman în cel mai bun sens al cuvântului. Adică roman însemnând o carte pentru amuzamentul tuturor, în care se povestesc întâmplări extraordinare, antice - ca în Măgarul de aur, Satyricon etc. - moderne - ca-n Jane Eyre, Marile speranţe, Eugenie Grandet etc. - sau contemporane - ca în romanul de faţă.

Citesc pe coperta a 4-a că e asemănată cu Numele trandafirului. Dar este mult mai frumoasă, lipsită de acele livrisme ce, în cartea italianului, înăbuşe acţiunea. La spaniol , stilul e mai simplu, jucăuş, bogat în lirisme, deşi întâmplările sunt de cele mai mute ori foarte întunecate, gotice - cum tot coperta a 4-a spune.

Nu ştiu ce-am aşteptat de n-am citit acest roman mai devreme, deşi ştiam încă de-acum câţiva ani - la noi nu se tradusese - că în Spania e bestseller. Probabil, notorietatea Codului lui DaVinci îmi asociase cuvântului bestseller noţiunea de carte proastă.
Romanul fascinează. Încă de la început, ca orice roman bun: Un copil rămas fără mamă e dus de tatăl său într-un loc secret al oraşului. Nu are voie să spună nimănui ce va găsi aici. Din acest loc secret îşi va lua o amintire - o carte - Umbra vântului scrisă de un autor obscur. Şi aventura începe. Umbra vântului îl va duce într-o odisee a Barcelonei, iubirii, prieteniei, vieţii. Pompos, dar adevărat. 
N-am terminat de citit, dar mi-e ciudă că am altele de făcut ce mă împiedică să-mi continui lectura. Nu vreau să povestesc nimic din carte, şi nu pentru că asta i-ar lua din farmec.
Înc-o vorbă - nu ştiu cum e originalul, dar traducerea lui Dragoş Cojocaru este excelentă, mai ales în cazul limbajului porcos al personajului filozof Fermin.
PS: Cartea poate fi dăruită drept cadou, oricui - e pentru toţi. 

Carlos Ruiz Zafon, Umbra Vântului, Editura Polirom, Iaşi, 2005,  traducere de Dragoş Cojocaru, 481 de pagini
Coperta de Manuela Oboroceanu

12 comentarii:

  1. Asta cred si eu! E imposibil sa nu te indragostesti de cartea asta; un "Numele trandafirului" scrisa de Llosa :D

    Cind am fost la Barcelona, mi-am programat o zi, special pentru Tibidabo, intru descoperirea stradutelor descrise de Zafon...din pacate, nu le-am mai gasit :-(

    RăspundețiȘtergere
  2. O carte exceptionala, am citit-o cu sufletul la gura. Aminteste de Jane Eyre, insa ritmul este ametitor, pasiunile intense si nu are nimic livresc ca la Umberto Eco...

    RăspundețiȘtergere
  3. am auzit numai lucruri frumoase despre Umbra vantului...si am incercat si eu s-o citesc dar am renuntat la un moment dat; ma determinati sa mai incerc o data :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @all - nu credeam ca voi mai citi o astfel de carte - care sa ma cucereasca asa... Nu cred ca-i poate cineva rezista...

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit cartea asta de 2 ori, când mă întorc o mai citesc odată.

    RăspundețiȘtergere
  6. @bogdan antonescu: am terminat si eu cartea si am de gand s-o mai recitesc, pentru ca m-a fermecat - insa nu stiu de cate ori...

    RăspundețiȘtergere
  7. O carte extraordinara...a fost adusa la Chisinau de editura Cartier si exemplarele s-au vindut ca painea calda...

    RăspundețiȘtergere
  8. nu stiu cum e Umbra vantului..eu am inceput cu Jocul ingerului si este superb, iar din cate am vazut in recenziile despre Umbra vandului, va anunt ca unele personaje si intamplari se regasesc si in Jocul ingerului. prin urmare va racomand din suflet sa-l cititi... cu toate ca inceputul cartii e putin plictisitor (si eu am avut tendinta s-o las necitita)...
    ...urmatoarea pe lista mea este MARINA.... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua! Cautind recenzii despre aceasta carte am ajuns aici:) Eu am inceput Umbra vantului abia acum, dar cred ca o abandonez la jumatate. Nu de multe ori mi s-a intimplat sa gasesc o carte mai insuportabila decit asta. Si nu din cauza atmosferei ce se vrea tenebroasa si plina de mister, ci din cauza ca mi se pare foarte proasta. Este plina de clisee, de imagini penibil de tocite (intilniri misterioase in castele parasite peste care cade ploaia torentiala, statui de ingeri in gradini gotice, peste toate faza cu oarba care facea sex tot intr-o noapte sinistra si ploioasa mi s-a parut culmea kitschului). Personajele sint insuficient construite (unul din baieti reusea sa-i umileasca pe profesori punind intrebari de o dialectica mestesugita. Cum ar fi?) sau de-a dreptul cretine. Eu pe Fermin l-am detestat organic. Iar umorul...vai, umorul este groaznic. Pentru (z)Afon asta este amuzat sa povestesti despre o persoana care tragea vinturi, despre un gay care initial era un personaj inofensiv si agreabil si care sfirseste dansind deghizat in femeie(de ce schimbarea asta? care-i rolul ei in roman?) si alte porcarii asemanatoare. Nu stiu daca-i vina traducatorului dar apar niste cuvinte care pe mine m-au zgiriat in timpan si pe retina:tirfoi, cocutza, motzochina.
    Bun venit noului Coelho!

    RăspundețiȘtergere
  10. "Umbra vintului" n-am citit-o si ma-ndoiesc ca ma voi apuca curand de ea. totul se datoreaza datorita faptului ca tocmai am terminat trilogia lui Zafon care incepe cu "Printul din negura" si care nu mi-a placut, nu m-a emotionat deloc. clisee la greu, sf-ul e subtire, intriga previzibila...stiu ca le-a scris pentru adolescenti dar Zafon spera ca si cei pana la 83 de ani ii vor citi cartile...eu nu sunt in categoria asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @roberts - nu știu care e istoria cărților lui zafon, dar îmi închipui că, după succesul umbrei, s-a gândit că e mare scriitor, sau că deține rețeta succesului. eu zic să citești umbra. pe mine m-a cucerit.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...