3 iunie 2008

Genialul român Camil

Înainte de a-l reciti acum, mi-aduceam aminte numai de personajul Ladima, care-n mintea mea rămăsese ca exemplu de intelectual român cu conştiinţă, condamnat atavic să sfârşească singur, părăsit în mizerie.

Dar acum, când m-am mai maturizat, am descoperit o lectură minunată, cuceritoare şi profundă. Despre dragoste, uşurătate, şi multă suferinţă.


Cred că n-ar fi potrivit să povestesc romanul, elevii/studenţii ar găsi desigur pe gugle postul şi ar da copy/paste fără să-l citească. Şi-apoi nici nu ai ce povesti.
Acest roman trebuie savurat.

Să savurezi descrierile mişcărilor erotice din trup ale midinetei Emilia, o poţi vedea aievea - înţelegi cum de s-a-ndrăgostit Ladima de ea dar nu înţelegi cum de nu s-a-ndrăgostit Fred.
Să savurezi scrisorile tragice ale singuraticului Ladima - te convingi neîndoios că mintea n-are nici o treabă cu sexul.
Să savurezi consideraţiile actuale ale marelui Camil despre politicităţi şi mondenităţi. Chiar să savurezi ştiinţificităţi despre univers şi viaţă.
Dar mai ales s-o savurezi pe Doamna T., art designer-ul modern şi monden de care eu însumi m-am îndrăgostit. Cititoriceşte, desigur. Doamna T. cea frumoasă şi misterioasă cum nici o eroină româncă nu mai este.
Ce mai, pe mine toate m-au fermecat în cel mai bun sens al cuvântului. 

Mă gândesc chiar să-mi cam reconsider topul meu best romanian novels ever - ar merita chiar locul 1. Hm.

Bonus, o poezie:



Spre tine, Doamne, gândul îmi înalţ...
Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalţ.
Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele...
(p.90)


PS: Romanul acesta nu e deloc preţuit aşa cum ar merita, nu ştiu alte ediţii critice în afara celei a lui Liviu Călin. Se scoate Vintilă Corbul în ediţii de lux, dar nu Camil. Şi zic că romanul lui Camil nu e cu nimic mai prejos decât Thomas Wolfe, Scott Fitzgerald sau mai ştiu eu ce mare vedetă americană. Nici ICR n-a făcut mare lucru cu promovarea-n afară, îl traduce bunăoară pe Blecher şi pe Cimpoieşu şi nu şi pe marele Camil. În fine...

Camil Petrescu, Patul lui Procust, Editura Junimea, Iaşi, 1988, 327 pag.

10 comentarii:

  1. romanul asta a fost deja tradus in franceza, pe acolo i se spune Madame T.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, şi eu mă gîndesc revoltată de fiecare dată cînd citesc Patul lui Procust, cum naiba poate fi trecut cu vederea? Cum să nu îl vezi, dar să proclami romanul românesc cu viaţa de la ţară şi lupta de clasă şi nu mai ştiu. Tradus la timp, putea să primească aprecierea pe care o merită. Că am impresia că numai recunoaşterea din afară reprezintă o garanţie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Partea cu traducerea in afara e minora acum. Conteaza ca ne incanta. Conteaza si ca nu se vorbeste desprea ea suficient.
    Pentru mine in primele 5 romane romanesti. Felicitari pentru blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. @whitenoise - ca de obieci, ma surprinzi. dar in engleza?
    @hiacint - din nefericire pentru roman bun e doar ce vine de-afara
    @silviu - ai dreptate, sa ne bucuram de patul lui procust. iti multumesc pt apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  5. si mie imi place foarte mult cartea, de asta stiu. in engleza nu-i tradusa, parca-n spaniola.
    din pacate in engleza s-a tradus "un om intre oameni", dar sper ca n-a citit nimeni romanul asta. cine citeste chestia asta nu mai pune mana pe Camil cate zile o avea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand am citit cartea asta a lui Camil Petrescu (de mult de tot) mi-am spus incantat ca si romanii pot sa scrie la fel de bine ca si marii scriitori francezi sau rusi. Si eu cred ca ai putea reconsidera clasamentul. Pacat ca autorul a mai scris si "Un om intre oameni" sub comanda politica probabil.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, da, da! Extraordinara carte. Sa stii ca la mine Patul lui Procust e pe locul 1. Mie Craii de Curtea Veche nu mi-a placut nici pe departe atat de tare, cred ca mai gasesc repede de tot 10 romane romanesti pe care le prefer Crailor. Hai sa-ncerc: Ciocoii vechi si noi (pe bune, mi-a placut la nebunie), Tanase Scatiu, Ultima noapte..., Fiul risipitor, Cel mai iubit..., Morometii, Intunecare, Adela, Dulce ca mierea e glontul patriei. Dar "Patul" rules!

    RăspundețiȘtergere
  8. de mult vroiam sa recitesc patul lui procust :) dar las pt dupa bac, k sa ma pot bucura de el cum trebuie.
    in legatura cu autorul, ma fascineaza personajele create de el :) e fain sa vad k e apreciat

    RăspundețiȘtergere
  9. Au facut moldovenii si un film, destul de reusit
    http://www.imdb.com/title/tt0289756/

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru mine, unul dintre romanele româneşti de referinţă.
    Din păcate, cei câţiva profi de română cu care am încercat să discut despre carte, au "strâmbat din nas". Se pare că pentru unii, literatura romnă se reduce doar la "Ciocoii vechi şi noi" şi alte romane în acelaşi stil.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...