6 iulie 2009

un oscar wilde român

literatură gay? nu, doar literatură
dacă se va gândi cineva să facă şi la noi un "canon" al "literaturii gay", cel mai nimerit ar fi să înceapă cu acest volum, dar nu pentru că multe pagini din carte conţin experienţe şi picanterii homosexuale scrise reuşit şi decent, fără vreo vulgaritate, ci că autorul este primul - din câte ştiu care şi-a asumat public orientarea. căci acesta este scopul acestor memorii - să spună totul, chiar şi cele mai inconfortabile lucururi.
nu cunosc vreun român să fi făcut aşa ceva.

cine e ion negoiţescu?
un critic literar - neîndeajuns de cunoscut - inteligent, cult, de viţă intelectuală, prieten cu blaga, lovinescu, radu stanca - de acesta din urmă va trebui să citesc -, rafinat ca Proust şi ironic ca Wilde, cu gust nu doar pentru literatură, ci şi pentru muzică şi pictură.
inovativ şi modern, decadent şi cosmopolit, cu simpatii pentru poezia lui blaga şi proza hortensiei papadat-bengescu, cu credinţă nu doar în estetic, ci şi în
eternitatea valorilor.

o capodoperă memorialistică
pe lângă amănuntele biografice referitoare la origini, neamuri, locuri - cluj, galaţi, sibiu sau aiurea -, cel mai interesantă mi s-a părut evoluţia spirituală a "eroului". sălbatic, lipsit de căldura părintească, voluntar şi senzual, copilul prinde gustul lecturii, metamorfozându-şi energiile interioare în viziuni şi creaţii estetico-axiologice, potenţial pe care şi-l va fructifica în cadrul mişcărilor culturale interbelice.

există multe ironii şi amintiri delicioase:
  • copilul ion negoiţescu se strecoară printre invitaţii maturi de la o petrecere la el acasă şi-şi întreabă tatăl "tată, ce-i aia adulter?"; primeşte o scatoalcă; la fel şi când trage un vânt zgomotos şi ordonat în aceleaşi condiţii.
  • locuinţa temporară a bunicilor în formă de vagon fusese un bordel (cuplărai).
  • împreună cu vărul său, joacă jocul Cristos şi jidanii: vărul său îl joacă pe Cristos şi stă răstignit pe gard, iar copilul negoiţescu îi joacă pe jidani, nefăcând altceva decât să-şi scuipe de zor vărul.
  • romanul dama cu camelii e savurat numai la closet (de unde se vede că a mea categorie de citit pe budă nu e neapărat una negativă)
  • petre ţuţea e de fapt un tip monoman, plictisitor şi răsuflat
  • botanistul rege ferdinand, la mărăşeşti, aleargă după buruieni
cartea se citeşte ca un roman, e scrisă admirabil, din păcate cuprinde doar două capitole, până la 20 de ani. negoiţescu, din păcate, moare între timp, lăsându-şi opera neterminată.

...iubirea iubeşte totdeauna ceva ce merită şi nu există om pe lume care să nu merite să fie iubit. dar ce grizav şi tragic este că cel ce iubeşte sâmburele ideal al personalităţii sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubeşte, e îndrăgit şi fiinţa iubită nu ştie ce comoară ascunde. (p.214-215)

nu-mi caut nici măcar egali mie, ci superiori. şi ce poate fi atunci mai grozav, în dragoste, decât ca superioritatea copleşitoare a fiinţei iubite să se realizez chiar în actul sacrificator de a nu mă iubi pe mine? personalitatea mea e ţesută din orgoliul cel mai viu, mai nealterat, uneori în forme de-a dreptul exacerbate, dar plin de fori moral şi tendinţă creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. (p.217)


fragmentele de mai sus sunt din jurnal, pe care autorul l-a încredinţat lui emil hurezeanu pentru a-l publica de-abia în 2023. poate se întâmplă ceva şi ne bucurăm de el mai devreme...

ion negoiţescu (foto), straja dragonilor, memorii 1921 - 1941, ed humanitas, buc, 2009, 217 p



18 comentarii:

  1. Să fii tu sănătos... E publicată de la începutul anilor '90 şi la fel de comentată... iar pasajul cu soldatul...
    Zău, măi, Dragoş... Şi Oscar Wilde nu e. Fie şi din simplul motiv că a fi homosexual nu te face, automat, etalon. Oscar Wilde a schimbat cîte ceva de care ne întrebăm pînă în ziua de azi.
    Nego e un estet foarte, foarte frumos. Ţi-l recomand - o mai trăi, că nu mai ştiu nimic de el -
    pe CMI - Corneliu Mihai Ionescu - genial estest şi ireversibilă minte. Vezi de caută.

    RăspundețiȘtergere
  2. corectură: estet; dar merge şi est-est... dacă ţi-ar citi blogul, ar pricepe...

    RăspundețiȘtergere
  3. da, stiu ca e publicata mai demult, dar eu acuma am citit-o. si erau mai multi soldati, nu unul:)

    pai eu cred ca a schimbat ceva in critica romaneasca macar ca a introdus dimensiunea axiologica si cea ucronica - cel putin asa zice ion vartic in prefata... dar ma voi convinge.

    cat despre oscar wilde, eu am zis ca e unul roman, deci pastrez proportiile.

    da, si stiu si de cmi, era porfesor pe la filozofie, a tradus derrida s.a.

    RăspundețiȘtergere
  4. "petre ţuţea e de fapt un tip monoman, plictisitor şi răsuflat"

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. insemnari din subterana6 iulie 2009 la 22:43

    Negoiţescu este ultimul critic care a proiectat o perspectivă complet nouă asupra poeziei lui Eminescu, prin revelarea postumelor(dimensiunea plutonică a creaţiei). De la el, nimeni nu a mai adus nicio contribuţie în redimensionarea poetului, o recunosc făţiş toţi criticii importanţi de astăzi.Eu zic că e mare, mare lucru.Chiar dacă nu mai trăieşte.Aşa că o să contrazic teribilismul biancăi.Strelnikov,iartă-mă că te întreb, dar ce legătură are Ţuţea cu Negoiţescu?

    RăspundețiȘtergere
  6. insemnari din subterana7 iulie 2009 la 02:51

    A, în sensul ăsta, ok.

    RăspundețiȘtergere
  7. insemnari din subterana7 iulie 2009 la 02:55

    A, în sensul ăsta, ok.

    RăspundețiȘtergere
  8. Dostoievski, măi, adică însemnările de dintr-acolo
    Te implor să mă faci vacă. Deci m-am săturat grupa mare să mi se zică teribilistă sau, şi mai drăguţ, să fiu comentată ca: "afirmaţii de un teribilism infantil". Te rog din suflet.
    Am zis eu ceva de Negoiţescu, măi??? N-am zis că e un estet aşa şi pe dincolo? Dar Oscar Wilde nu e, că ăla a zis aşa, dacă mă ajută memoria: "Nu există subiecte mari sau subiecte mici. Există cărţi bine scrise sau prost scrise. Asta-i tot". Parcă aşa... Iar Negoiţescu e din altă grupă... Păcat că nu a scris mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Biancas - ce vrei, teribilismul e o chestie blogaristica...

    RăspundețiȘtergere
  10. eu n-am prea inteles cum este cmi-ul o 'ireversibila minte'...

    adik ar putea fi si 'reversibila'?!

    in CE*? :))

    * k in bancul ala absurd - nu stiu daca-l stiti:
    "- Intrebare: cum se spune corect, 'funicular' sau 'fuRnicular'?...
    - La CE??"

    RăspundețiȘtergere
  11. ALS
    Te evit de cînd intru pe bloguri, dar acum dau curs provocării: TOATE minţile sînt reversibile, pînă cînd se pun, uite, să devină ireversibile, adică să le dea altora de gîndit. Chiar dacă sîntem unici, genetic, gîndim cu trecutul nostru reversibil. Cîteva filme, cîteva cărţi, cîteva poezii, cîteva muzici... Şi, ai ghicit tu, oare? CMI-ul gîndeşte. Ireversibil.
    Şi nu mă mai provoca, dragă, că am hipertensiune... (Mai nou, folosesc scuza asta tot timpul! E foarte okey să fii bolnav...)

    RăspundețiȘtergere
  12. Dragos, poate ai exagerat putin cu asociatia asta, totusi Negoitescu ramane un lord al culturii romane, unul dintre putinii in literatura asta plina de feloni si felahi.
    Eu astept cu nerabdare partea a doua a memoriilor,care pot fi publicate parca prin 2020.
    P.S. Iti recomand numarul 4/2002 al revistei Apostrof pentru a lectura ''farame dintr-o corespondenta Negoitescu-Matei Calinescu''.

    RăspundețiȘtergere
  13. El
    Mă bucur că te găsesc şi pe blogul Dragoşului. Da, si corespondenţa dintre Nego si Doinaş.
    Blogurile mă consolează, un pic, nu mult, că nu ne mai scriem scrisori...

    RăspundețiȘtergere
  14. @ bianca s: uf - stiu bine k cmi era f prizat printre studenti, da asta se-ntimpla acu 30 de ani - credeam k intre timp s-a renuntat la sportul asta...
    cind eram student il cultivam, ne vizitam, apoi am rupt relatia cu el & asa a ramas.
    si nu regret; mi se pare un tip passe.

    ps noi ne-am mai intilnit si pe blogul asa-numitului 'caligraf', unde toata lumea scrie mumos k sa fie pe gustu proprietarului

    RăspundețiȘtergere
  15. @ALS
    Da, unde te-am pasat uşurel... Şi pe blogul acesta, al Dragoşului, ne-am mai, însă tot aşa...
    Nu pricep şi pace ce-i cu tine. Treaba ta, la urma urmei, dar eu prefer să mă ţin la o distanţă sigură. Şi, te rog frumos, să nu ne contrăm pe blogul lui Dragoş. E zona lui, s-o lăsăm aşa.

    RăspundețiȘtergere
  16. biancas: daca prin m-ai 'pasat usurel' vrei sa spui k n-ai pus botul la malitiile mele, atunci da, asa e

    dar nu tin sa te 'provoc'; doar k n-am inteles cum vine aia cu 'mintea ireversibila'...

    nuo probl, nici tu nu ma pricepi 'ce-i cu mine', asa k poti considera k sintem chit ;)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...