nu ştiu dacă nu cumva aceasta este cea mai bună carte a lui pamuk, având în vedere că după vreo treizeci de pagini, mă numesc roşu m-a plictisit teribil, de-am zis că nu-mi mai trebuie... dar venirea de anul trecut a scriitorului m-a hotărât că trebuie totuşi să citesc ceva.
la cald
dacă m-ar întreba cineva ce anume mi-a plăcut la cartea neagră de orhan pamuk (căci mi-a plăcut), aş sta pe gânduri. m-aş gândi că e o capodoperă. dar oare este?
dacă o capodoperă însemnă un roman care te lasă năuc la final, dacă te provoacă la fiecare pagină să găseşti misterul, dacă n-are acţiune, dar idei şi provocări cu toptanul, dacă te lasă mut, nemaiavând habar ce să zici, atunci cartea neagră e o capodoperă.
dar dacă o capodoperă înseamnă să-i ei înseşi suficientă, să creeze o lume specială cum nu mai e alta, dacă o capodoperă înseamnă să nu fie dependentă de realitate, atunci cartea neagră nu e o capodoperă.
acţiunea
acţiunea e scurtă: un tânăr îşi caută iubita, iarna. în paralel, capitolele acestei acţiuni alternează cu aşa numitele articole scrise de un ziarist (blogăr, i-a zis sebastian corn). acesta scrie despre orice, pe scheletul obsesiilor sale, despre turcia, despre religia şi filozofia ei islamică, despre sectele mistice, dar mai ales despre Istanbul, ficţiuni borgesiene, poveşti de şeherezadă. bordeluri. cluburi de noapte. redacţii de ziare. bârloguri de colecţionari. blocuri. hăuri. legende. conspiraţii.
totul descris minunat, măiastru. dar fără ceva important. fără sentiment. totul mi s-a părut prea raţional, à la thomas mann şi umberto eco. înseilări perfecte, dar prea perfecte - cel puţin pentru mine.
dar, cum nu e o carte despre care să scrii doar un post, las mai multe pentru posturi viitoare, adică acestea: primul şi al doilea.
orhan pamuk, cartea neagră, editura curtea veche, bucureşti, 2007, 599 pag, traducere de luminiţa munteanu (premiul uniunii scriitorilor pt traducere 2007)
coperta de griffon and swans production
altă cronică a cărţii, aici sau a autorului, aici.
dragoş, singura carte pe care am citit-o de Pamuk a fost "Mă numesc Roşu". Mie unul mi-a plăcut foarte mult şi asta nu pentru că e genul de roman care te ţine pe loc pentru că are nu ştiu ce acţiune explicit tapetată, ci pentru că mi-a indus un exotism cu care eu, personal, nu am mai avut de-a face. poate o contribuţie a avut-o şi traducerea - nu sunt în măsură să judec, dar am simţit zilele în care am citit-o că respir Orient autentic. e o atitudine extrem de subiectivă, dar o poţi oare trece cu vederea?
RăspundețiȘtergere@Bogdan - atitudinea subiectiva este o atitudine extrem de buna (eu as numi-o impresie). exotismul probabil ca e prezent in toate romanele lui...
RăspundețiȘtergerece chestie, la mine a fost exact invers! Ma numesc rosu - loved it (desi m-am impotmolit ceva vreme printr-un capitol cu visteria sultanului, dar la sfirsit eram fermecata), iar Cartea Neagra - couldn't finish it (n-am putut trece de prima suta de pagini). cred ca ar trebui amindoi sa le mai dam o sansa, eu lui negru, tu lui rosu :))
RăspundețiȘtergereNu. The Black Book nu e cea mai buna carte a lui Pamuk. Si asta e desigur, o parere obiectiva, da' formata dupa 5 carti ter-mi-na-te :)) Dupa mine, Pamuk exceleaza in eseuri, amintiri, iar cel mai bun roman al sau (tot dupa mine) e Snow. In "Other Colours" el explica premisele cartilor sale; iar "Ma Numesc Rosu", cred ca e un roman special. Unul dedicat miniaturilor si miniaturistilor...
RăspundețiȘtergereM-a frapat insa, legatura ta borgheziana. Si ai dreptate. The Black Book reia, cumva, tema Zahirului.
parere subiectiva voiam sa zic, desigur :))
RăspundețiȘtergeremie mi-a placut Roşul şi mi-a displăcut Negrul. dar în schimb i-am citit toate cărţile traduse, citit cu hărnicie şi lipsă de entuziasm. stilul este cu adevărat plictisitor şi de o lentoare pe care nici alergatura de policier nu o scoate dintr-ale ei, dar, desi anevoios, mi-a placut, nu e lipsit de continut si nu am senzatia ca mi-am pierdut timpul parcurgand atatea sute de pagini.
RăspundețiȘtergereculmea e ca nici in Ma numesc... nici in Cartea neagra nu se simte sentimentul... ai observat bine... desi intriga facea mult loc pt. astfel de exprimari.
apropo de ce spune anda...
RăspundețiȘtergereeu am citit doar 'ma numsc rosu' din pamuk si am rasfoit putin din 'snow' si mi-a placut la nebunie. nu exagerez.
imi confirma faptul ca pamuk este un mare mare povestitor.
deci... tot pro-anda :p