domnului Cărtărescu, cu admiraţie

acum, c-am terminat ultimul dumneavoastră volum în care spuneţi că la noi, la români, nu se cultivă admiraţia, vă contrazic riscând să vă spun că aveţi în mine un admirator, pe care l-au bucurat în studenţie paginile din travesti cu care-am făcut cunoştinţă, l-au în-cântat paginile visului (nostalgiei), l-au chinuit dar şi fermecat deopotrivă paginile orbitorului, l-au dezamăgit cele câteva pagini din de ce iubim femeile, l-au frustrat paginile necitite ale poeziilor şi, dar nu în cele din urmă, l-au amuzat al naibii alaltăseară paginile acestui volum nou apărut.

şi chiar dacă vi se va reproşa că acesta e un volum minor, comercial, în spiritul lui de ce iubim..., că va fi comparat negativ cu orbitorul sau levantul ("iar s-a prostit cărtărescu"), va rămâne plăcerea cititorilor neştiuţi, printre care mă număr. iar fata aceea coşoasă care cere un autograf în ultima povestire de aici şi care vă citeşte volumele cu acribie şi pasiune face cât toţi confraţii literari care vă invidiază succesul, cum spuneţi.

mărturisesc că citisem ceva fragmente de-aici în şapte seri, despre cirikure-cirikure, despre ucigaşa de copii, dar m-am distrat cu lecturile noi, cu ass market, cu pleşu ca pitic din albă-ca-zăpada şi nu-mi mai aduc aminte însă pot spune că e lucru mare să scrii bine, de/pentru plăcerea celorlaţi.

unora le-a plăcut volumaşul pentru care s-a bârfit c-aţi primit o căruţă de bani, altora poate imposibila trilogie, alţii v-au savurat poeziile, dar cei mai mulţi ar trebui să citească această carte, poate nu cea mai reuşită, dar sinceră, poate şi decât jurnalul.

iar după ce aseară v-am ascultat în club control, pot spune c-am mai aflat ceva, că vă plac ca şi mie poeţii proust, kafka şi musil, că pe locul 1 e divina comedie pe care n-am terminat-o niciodată, că sunteţi un timid şi vă place să spuneţi poante - ca şi-n acest volum - că v-aţi construit un trecut ficţional - deci nu mai puţin adevărat - în orbitor, că lucraţi la un roman istoric etc.

îmi voi asuma această slăbiciune, admiraţia faţă de un scriitor român viu, iar acum, c-am terminat, sunt curios câţi mă vor scoate din blogrol sau câţi vor concluziona că am devenit un blogăr nefrecventabil. doar suntem în românia, nu-i aşa?

mircea cărtărescu, frumoasele străine, editura humanitas, bucureşti, 2010, 298 pag
coperta de angela rotaru, cu ilustraţia de franklin mcmahon


au scris chiar despre carte capricornk şi dan.