eu înţeleg prin roman istoric şi romanul care tratează epoci mai apropiate, de pildă secolul trecut. întâmplările din viaţa unui om de la începutul secolului XX par la fel de diferite ca cele ale lui richard inimă de leu. ca urmare, dacă aş vorbi despre casa buddenbrook sau la umbra fetelor în floare, n-aş fi departe de ivanhoe sau cei trei muşchetari.
totuşi, ca să păstrez condiţia impusă şi să nominalizez ultimul roman istoric citit, îmi răsfoiesc repede blogul şi găsesc romanul lui john fowles, iubita locotenentului francez, o poveste de moravuri din epoca victoriană.
însă îmi vin în minte de îndată câteva exemple de roman istoric dintre cele socotite îndeobşte de toată lumea drept „romane istorice” şi pe care le-am citi cu mare plăcere. cele ale lui alexandre dumas – cred că primele mele romane de gen –, eu, claudius împărat al lui graves, dar şi opere literare „serioase” ce tratează teme istorice, cum este măsurarea lumii a lui daniel kehlmann sau ambasadorul lui ioan mihai cochinescu.
cred că romanul istoric este de două feluri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu