despre noi îngrijitori de colecţii editoriale

după succesul arhi-cunoscuţilor denisa comănescu de la polirom, apoi humanitas, şi bogdan alexandru stănescu de la polirom, editurile s-au gândit să lase anumite colecţii pe mâna unor oameni, beneficiiand astfel de notorietatea, dar şi experienţa acestora.

editura univers a încredinţat colecţia globus (în format nou) blogăriţei luciat, ce a revenit şi cu blogul ei în online. salut atât iniţiativa editorului, cât şi reluarea activităţii. „am acceptat să coordonez eu colecţia asta minunată şi vreau să-i dau toate şansele, să pun umărul, atât cât pot, şi la promovarea ei“, spune luciat într-un interviu pe bookaholic.

formatul colecţiei de până acum - în care au apărut donald barthelme, dürrenmatt, vonnegut, pérez galdós (despre cartea marianela am zis aici) - îmi place tare mult, şi sper că şi conţinutul se va menţine pe măsură. primul volum din noua serie, care va apărea în aprilie, este speranţa: o tragedie, de shalom auslander; iar printre apariţiile următoare se numără romane de margriet de moor, eric chevillard, patrícia melo, christian gailly, patrick flanery - în versiuni româneşti de gheorghe nicolaescu (olandeză), claudiu constantinescu (franceză), veronica d. niculescu (engleză), ana mihăilescu (franceză), silvia dumitrache (engleză) etc.

editura all a încredinţat lui alex ştefănescu, în cadrul colecţiei strada ficţiunii, lista lui alex ştefănescu. este vorba de publicarea a literaturii române contemporane. „voi include în colecție numai cărți care îmi plac, indiferent dacă sunt scrise de celebrități sau necunoscuți, de tineri sau bătrâni, de oameni cu studii universitare sau autodidacți, de prieteni sau dușmani.“ declară criticul.

primele apariţii sunt trei romane şi o carte de proză scurtă: paraclet de freddy gârbaci, premiul de silvian floarea, salonul de masaj de cornel george popa şi viaţa face toţi banii de vlad a. popescu.

editura trei a cooptat-o în echipa lor, drept coordonator editorial, pe virginia costeschi (editor-in-chief, new york times book review, romanian edition, elefant.ro şi bookmag.eu.

la editura corint a venit, ca redactor-şef, ana antonescu (blog aici), fosta coordonatoare a colecţiei babel de la nemira.

până la urmă, să sperăm că toate acestea vor aduce o calitate mai bună a titlurilor prezente în piaţa de carte,

„hotel grand budapest“ de wes anderson

o feerie belle epoque

foarte nimerit pentru regizorul wes anderson să-și inspire scenariul frumosului său filmul din scrierile lui stefan zweig, scriitorul austriac care, ca nimeni altul, a zugrăvit epoca ultra emancipată a imperiului austro-ungar, atât prin nuvelele lui, cât și prin adorabila lumea de ieri.

cu un stil (i)real, ușor suprarealist, intrăm în lumea apusă „bună“ a rămășițelor nobilimii interbelice, cu șiragul oamenilor ce depindeau de ea și de banii ei - hotelieri, servitori, funcționari. o lume colorată și vie, dar plină și de probleme și necazuri. spuneam că intrăm. și la final, ieșim fermecați, ca niște copii de o poveste cu feți frumoși și zâne.

există și aici un pact între regizor și spectator: wes anderson ne oferă o lume colorată, edulcorată, butaforică sau burlescă, iar noi o acceptăm în virtutea unei dorințe de a visa ceva frumos. practic, filmul acesta e un vis, construit pe o (i)realitate ideală, din care te trezești, căutând să-i găsești sensul.

povestea e a unui administrator (concierge) de hotel, undeva în austro-ungaria, un don juan pentru babele blonde ce populau hotelul, până când apare o moștenire și o fugă după avere. în decorul minunat, pictural și colorat, al peisajelor de munte. sunt o mulțime de personaje, majoritatea secundare, dar interpretate de actori de valoare, pe o panoplie serios de amuzantă.

iar alături de scenografie, acesta e meritul filmului, folosirea fiecărui actor la locul său, fie că el este willem defoe, owen wilson, tilda swinton, adrien brody, bill murray, harvey keitel, jude law. cu un ralph fiennes de zile mari, recitând poezii în momentele dramatice ale vieții, pe muzică cu arome roz de bach și l'au de panache.

de văzut musai, pentru copilul mare din tine!

căştigător „soldaţii“ de adrian schiop

până la ora 12:00, au răspund corect (cluj-napoca) două persoane: 1.mandicescu ioan-cătălin şi 2. oana purice. în urma alegerii random.org, ai ieşit câştigător nr.2, oana purice.

o invit diseară la cărtureşti verona, să ia cartea cu autograf, de la autor, sau dacă nu, o va primi prin poştă. mulţumesc.

concurs „soldații“ de adrian schiop - la evenimentul cărturești

roman incitant, după paul cernat, romanul anului 2013, după marius chivu, soldații lui adrian schiop este unul dintre aparițiile notabile ale anului trecut.

până să-l termin și eu de citit, voi merge (chiar dacă va ploua) la evenimentul cărtureștiului - dialoguri cu scriitori români - în care nu se va vorbi foarte multe despre autorul și omul adrian schiop, într-un dialog cu nadine vlădescu. ce fel de om este? care i-a fost trecutul? cum a scris și cum scrie? ce intenții are autorul?

nu știu cum se va descurca autorul soldați-lor, știindu-l cam timid, dar sunt sigur că va ieși un eveniment mișto.

până una alta, cărturești verona oferă un exemplar din romanul soldații de adrian shiop unuia / uneia dintre cei care vor răspunde la întrebarea: de ce aţi participa la un eveniment cu un scriitor român? care este oraşul în care scriitorul a fost profesor de liceu?

câștigătorul va fi ales prin random.org, dintre cei care vor da un răspuns aici, până mâine-miercuri, 23.03.2014, ora 12,00, iar cartea o va putea primi cu autograf, miercuri, 23.03.2014, ora 19,00. (altfel, o va primi prin poștă.)

creația ca scop nietzschean în viață

     Viața este un izvor de bucurie; dar omul în care un stricat stomac vorbește, părinte-al neplăcerilor, acela vede peste tot numai izvoare otrăvite. 

     Cunoașterea este o bucurie a celor cu voință ca de leu! Dar cel ce-a obosit e obiectul altei vreri străine, e jucăria tuturor talazurilor.

     Acesta-i felul de a fi al celor slabi: se pierd pe drum. Iar dup-aceea oboseala lor întreabă: „La ce bun să pornești la drum! Toate-s la fel!“

     Acestora le place în auz să li se predice: „Nimic nu merită nimic. Ce rost are să vrei?“ Aceasta însă e o predică-a sclaviei.

     (...) Voința însă te eliberează, deoarece voință-nseamnă să creezi: aceasta este învățătura mea. Voi trebuie să-nvățați doar ca să creați!

Friedrich Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, Ed. Humanitas, Buc., 1994, trad. Ștefan Aug. Doinaș, p.271

sursa imaginii

simțul decenței

sursa