Cartea la minut - cu Dragos C: TOP 3 CĂRȚI CITITE ÎN 2020

Cartea la minut - cu Dragos C: “Ușa” de Magda Szabo

Cartea la minut - cu Dragos C: “Lupul de stepă” de Hermann Hesse

Cartea la minut - cu Dragos C: “Despre eroi si morminte” de Ernesto Sabato

Cartea la minut - cu Dragos C: “Nerăbdarea inimii” de Stefan Zweig

Cartea la minut - cu Dragos C: “Tunelul” de Ernesto Sabato

cartea la minut - „clubul dumas“ de arturo pérez-reverte

un roman de aventuri ca orgasmul - nu te mai saturi - un remake contemporan după cei trei mușchetari.

cheia succesului e simplă: eroul, eroina au calități sau trăsături care îl obligă pe cititor să se identifice cu el sau ea... (p.19).

lucas corso, un librar, se înarmează într-o mână cu un manuscris din cei trei mușchetari, în alta cu un volum ocult scris în 1666 de un tip ars pe rug, pleacă prin câteva orașe europene să elucideze crime și secrete. din când în când, i se-ntâmplă chestii periculoase, care-i pun în pericol viața - numai pentru nite cărți! (printre alții întâlnește o blondă țâțoasă - fană milady -, un rochefort misterios și chiar o constance bonacieux, tunsă băiețește, cunoascătoare de jiu jitsu.

până la urmă ajunge și la marele secret - intrarea în lumea diavolului - dar eroul nostru e mai puțin mistic, ci mai mult materialist - preferă banii decât porți către lumi supranaturale.

finalul e mișto rău, și arturo pérez-reverte știe să se joace cu suspansul, un joc erotic cu romanul foileton de secol 19. avem două perspective, însuși „richelieu“ ne povestește toată tărășenia.

mai avem anecdote de istorie literarară -
de ce aveau și au încă succes paul feval, alexandre dumas și ponson du terrail?
își scria dumas singur romanele sau avea sclavi?
cine era, de fapt, d'artagnan?
cum era cu tratatele de demonologie?
ce dracu căutau unii, pe vremea inchiziției, în cărți oculte, să-i arză focul?
ce ascundeau băieții deștepți în simbolurile tratatelor medievale?

ps. romanul a fost ecranizat de roman polanski cu johnny depp în rolul principal (trailer aici)

„la revedere acolo sus“ de philip lemaitre

acuma, că avem un câștigător de nobel, să trecem la literatura adevărată:

 

cartea la minut: „portocala mecanică“ de anthony burgess

cartea la minut - „dracula“ de bram stoker

cartea la minut - „hotel iris“ de yoko ogawa

alte impresii: la costi, jovi, ema, horea, fructitza.

„testamentul mariei“ de colm tóibín

colm tóibín

testamenul mariei 
(testament of mary) 
editura polirom, iași, 2014
traducere de irina bojin

125 pag. broșate

coperta de radu răileanu

mamă, nu madonă

• v-ați gândit vreodată că, după moartea lui isus, maria, mama sa, ar fi putut fi hărțuită de discipolii care voiau să dea mai departe povestea mântuitorului? 
• v-ați întrebat ce s-a întâmplat cu lazăr, cel înviat de isus cristos târziu, de începuse să miroasă? 
• v-ați gândit că poate madona nu și-a ținut fiul mort în brațe, aceasta fiind doar o imagine inventată de artiști ca model pentru operele lor, realitatea fiind alta?

iată câteva premise în jurul cărora scriitorul irlandez colm tóibín țese o poveste la persoana întâi, în stilul evangheliilor apocrife - adică simplu și uman - însă în care lipsește uluirea în fața miracolelor, înlocuită fiind de grija și durerea maternă.

maria nu este receptacolul rodului divin, ci o femeie care se trezește în mijlocul unor „nebuni religioși“, în mijlocul cărora și fiul său se alătură de bunăvoie. astfel că femeii nu-i rămâne decât să fie martoră neputincioasă la despărțirea de propriul fiu, la alegerea destinului lui, la pătimire și la durerea morții.

pe lângă cele trei premise de mai sus care mi-au câștigat interesul, scurtul roman al scriitorului irlandez, dincolo de curaj și plauzibil, e scris bine. atât de bine, de firesc și de emoționant, că aproape te convinge.

cu alte cuvinte, o viziune proprie îndrăzneață a unui creator, care emoționează, dar și te pune pe gânduri deopotrivă.

alături de john fowles, scriitorii mei englezi preferați sunt doi irlandezi: colm tóibín și alasdair gray. de colm tóibín am citit un roman nu prea grozav - primul tradus la polirom - însă cu al doilea - maestrul - am făcut cunoștință cu un autor puternic, care a reușit (cu frumusețe și delicatețe) să reînvie chipul romancierului henry james, în același stil ca acum 100 de ani.

cartea la minut: „cititorul din peşteră“ de rui zink

„zaraza“ de andrei ruse

„soldații“ de adrian schiop

„cartea celor o mie și una de nopți“, volumul 10

despre despre alte volume din 1001 de nopţi, am mai scris aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici.

„marianela“ de benito pérez galdós

„religia pentru atei“ de alain de botton

„cimitirul“ de teleșpan

„tsukuru tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj“ de haruki murakami