în sfârşit, nobel = llosa

"pentru cartografierea proprie a structurilor şi pentru imaginile sale tranşante ale rezistenţei, revoltei şi înfrângerilor individului." de aici.

iar despre elogiu mamei vitrege a lui mario vargas llosa aici.

premiu literar european pentru răzvan rădulescu

probabil că am simţit eu ceva când m-am apucat de citit teodosie cel mic - a luat premiul european pentru literatură, anunţat azi, 6 octombrie 2010, la frankfurt. premiul este la a doua editie şi a fost iniţiat de comisia europeana în anul 2008, pentru "a promova diversitatea culturală şi dialogul intercultural în europa".

au mai fost nominalizati alti cinci scriitori, finalistii din: danemarca (adda djørup, den mindste modstand (the least resistance)), estonia (tiit aleksejev, palveränd (the pilgrimage)), finlanda (riku korhonen, laakariromaani (doctor novel)), republica macedonia (goce smilevski, cестрата на Зигмунд Фројд (sigmund freud's sister)) şi slovenia (natasa kramberger, nebesa v robidah: roman v zgodbah (Heaven in a blackberry bush: novel in stories)).

felicitări!

apariţii de toamnă

e toamnă. cărţile încep să cadă una câte una, alcătuind un covor foşnitor, în aşteptarea gaudeamusului.

editura humanitas 

• continuă cu volumul doi al trilogiei lui yukio mishima, marea fertilităţii - cai în galop;
• reeditarea, după fragmentul din iluminările de la univers din 2000, probabil în variantă completă, a memorialisticii lui walter benjamin, copilărie berlineză la 1900. avem, se pare, ceva mai complet din benjamin, alături de jurnalul moscovit (de la editura idea);
• o carte muzicală de psihologie cognitivă - creierul nostru muzical -, scrisă de un neurolog, în buna tradiţie a colecţiei paşi peste graniţe a lui vlad zografi

editura nemira

• începe, se pare, a ediţie de autor raymond chandler, unul dintre cei mai buni autori de romane poliţiste ever.

editura polirom

• publică traducerea penultimului roman al lui günter grass, aparatul de fotografiat, o carte de memorialistică, în continuarea, se pare, a cepei decojite;
• traduce un roman satiric al unui autor chinez, despre o poveste cu mult sex de pe vremea lui mao, în slujba poporului de yan lianke.

editura leda

• traduce cele 40 de povestiri ale lui donald barthelme, în versiunea anei chiriţoiu, ce recidivează după albă ca zăpada a aceluiaşi;
• după ce astă vară editura art a venit cu o traducere nouă a doamnei bovary (a floricăi ciodaru courriol) editura leda pregăteşte o nouă traducere a romanului lui lev tolstoi, război şi pace, în varianta ce merită sincere omagii, a lui nicolae iliescu.

de la rohia

într-un teambuilding de weekend, am ajuns la mănăstirea de la rohia, care, pentru mine, e legată de autorul jurnalului fericirii, nicolae steinhardt. cică constantin noica după ce-a văzut locul, "a complotat" să-l aducă pe steinhardt aici, în 1980.

este un loc ales, cu-adevărat binecuvântat! aflat pe vârf de stâncă, după ce ameţeşti de-o parte şi de alta a drumului şerpuit  printre râpele-abrupte. arată ca-n basme. nu ştiu cum era înainte, dar acum vechea bisericuţă are o soră mult mai mare deasupra iar o macara are împrejur în construcţie un centru cultural de 13 etaje.

faptele spun că preotul satului rohia, rămas fără o fată de 10 ani, a primit în vis sarcina de a zidi mănăstirea tocmai pe aceste locuri unfriedly, în 1923. iar acum totul se transformă într-un adevărat complex cultural, construit în jurul personalităţii lui steinhardt. iată câteva poze luate de pe-acolo, pe lângă un călugăr venit să ghideze un grup de şcolari din grecia.

biblioteca personală din cămăruţă

biroul

masca de noapte

un portret pe sticlă al monahului delarohia

evident că mă voi întoarce la rohia, poate chiar şi pentru mai multe zile, pentru reculegere.

despre oamenii de litere

oamenii de litere au căutare fiindcă talentul lor e ţinut la mare cinste, conversaţia lor are îndeobşte un strop de picanterie, şi încă pentru că, de la o vreme încoace, se cuvine ca fiece societate să-şi aibă literatul ei. (p.173)

eu cred că oamenii de litere sunt datori, cel mai adesea, stomacului lor pentru genul literar pe care îl cultivă de preferinţă. (p.209)

brillat-savarin, fiziologia gustului, editura meridiane, bucureşti, 1988, traducere de doina paşca-harsanyi

scrisoarea de adio a virginiei woolf

de aici.
__________________________

marţi

dragul meu,

aproape sigur că înnebunesc iar. simt că nu putem trece din nou de acele vremuri teribile. şi nu voi recupera. încep să aud voci, şi nu mă pot concentra. deci, eu fac ceea ce pare a fi cel mai bun lucru de făcut. mi-ai dat cea mai mare fericire posibilă. ai fost în toate tot ce ar fi putut fi cineva mai bun. nu cred că doi oameni ar fi putut fi mai fericiţi până la venirea acestei teribile boli. eu nu mai pot lupta. ştiu c-am să-ţi stric viaţa, dar fără mine ai putea lucra. şi vei lucra, ştiu. vezi că nu pot scrie nici asta bine. nu pot citi. ce vreau să spun este că eu îţi datorez toată fericirea vietii mele ţie. ai fost în totalitate plin de răbdare cu mine şi incredibil de bun. vreau s-o spun - toată lumea o ştie. dacă cineva ar fi putut să mă salveze, tu ai fost acela. totul m-a părăsit, doar certitudinea bunătăţii tale nu. nu pot să continui să-ţi stric viaţa. nu cred că doi oameni ar fi putut fi mai fericit decât am fost noi. v.

scrisoarea este adresată soţului ei, înainte de a se îneca în râu, cu pietre în buzunare.
despre romanul orlando al virginiei woolf aici.