nobelul pentru literatură, mo yan

felictări scriitorului chinez mo yan. la noi a apărut sorgul roşu, în traducerea excelentului sinolog dinu luca.

poate aşa mai citesc şi românii autori chinezi. deşi fiind cu comunism...

citește și despre alți 2 autori chinezi - lao she aici și yan lianke aici.

update: humanitas fiction va scoate la gaudeamus un alt roman, obosit de viață, obosit de moarte, care după denisa comănescu, e un tur de forță. pornind de la budism, mo yan imaginează un personaj ucis într-un sat în anii 50, când maoismul se impunea, care se reîncarnează în 7 animale pentru a reveni om în zilele noastre. cinci decenii de istorie frământată a chinei povestite cu umor negru dar și cu o mare compasiune - spune editoarea.

________________________________________________________________

workshop pentru liceeni!

vineri, ora 16:00, susţin pentru liceeni un workshop de o oră, la biblioteca dimitrie cantemir, din bucureşti, pe tema CARIERĂ ŞI TALENT. workshopul este organizat de asociaţia ecoethics.
intrarea e liberă.

aşadar, dacă sunteţi liceeni, vă aştept cu drag!

vă puteţi alege cu cărţi (alese de mine) şi oferite de editura polirom şi de editura all pentru concursuri de eseuri.

să citim deci...

despre discursurile elitelor

o amenințare vine întodeauna pentru cel ce face parte dintr-o elită - pierderea legăturii cu ne-elitele.

cum învață limbajul celor care sunt deja aici, îl asimilează și se apucă de muncă pentru a rămâne acolo, pentru a concura cu ceilalți din branșă, caută să-și asume rolul de elită până la capăt. 

premiul literar pentru roman augustin frățilă și-a dorit - cel puțin așa am înțeles eu - să apropie nivelurile: al criticilor „de meserie“ cu cel al publicului simplu, chiar și cu blogărița care citește doar 3 pagini dintr-o carte.

„lumea“ s-a arătat revoltată - iată cine alege: proștii! dar oare nu acceptăm noi să ne conducă viața o majoritate democratică needucată? dar oare romancierii scriu ei exclusiv pentru criticii literari? pentru blogării livrești? oare nici un autor nu și-ar dori ca la cartea lui să se stea la coadă ca la cel mai iubit dintre pământeni? 

câți români citesc cronicile lui nicolae manolescu? câți oameni care citesc cărți prin metrou sau autobuze citesc critică literară „de meserie“? cât de bună e ignorarea „vulgului“, a românului care citește dintr-o carte doar 3 pagini? în temeiul a ce ne permitem să îl desconsiderăm, chiar și dacă ne dăm de stânga? oare o parte din eșec nu aparține și elitelor, care a pierdut contactul cu omul obinuit? oare elitele nu ascund o frustrare că nu sunt în stare, cu toată inteligența lor, să convingă? un medic de elită îl operează și pe colegul său medic, dar și pe baba rada. un instalator de elită îi repară țeava și babei rada. în schimb, nu-l văd pe un manolescu, pe un costi rogozanu, pe un cristian să discute literatură cu baba rada mai mult de 3 secunde.

 

academicienii români, unii sclipitori, organizează conferințe în care-și expun, între ei, ideile. câți ne-academicieni participă la ele? câți „beneficiază“, de fapt, de ele? voi, cei care citiți, puteți enumera măcar 5 academicieni români? știți măcar prin ce realizări anume au devenit academicieni? ați fost la vreun colocviu academic? sau dacă da, ați înțeles ceva?

în străinătate, oamenii de știință își transformă lucrările de doctorat în cărticele de popularizare. au nevoie de public, e semnul lor de sănătate culturală, se străduiesc să transmită mesaje la toate nivelurile dacă ar putea, se străduiesc să-și facă cunoscute realizările cât mai multor oameni. și, conștienți că au pierdut un limbaj simplu, accesibil, caută ajutor nespecializat - din partea redactorului, al soției, al prietenilor. 
la noi, limbajul e voit neologistic și specific. sunt elitele noastre snoabe, proaste sau incapabile?

la noi, dacă nu ești „de meserie“, ești paria. poate de aceea goana după diplome, după recunoaștere academică. dacă nu ești dintre ei, ești luat la mișto, ți se adresează cu surâsuri condescendente, ești repede expediat. singura rețetă să fii băgat în seamă este să îi adori, să le faci soclu. cu cât laudele sunt mai deșănțate, cu atât în ochii lor par mai normale. în schimb, orice critică este întâmpinată cu dușmănie și ranchiună. normele academice sunt aruncate cât colo, furia și vanitatea e coborâtă din pod și orice este permis.
ce e de făcut? să nu lăsăm să dispară copiii care strigă tuturor că împăratul e gol.

_____________________________________________________________

nicolae manolescu, „jurnalistul“ amator cu pică pe blogări

am fost notificat că în adevărul de weekend, nicolae manolescu scrie despre mine (cum desigur ghiciți, negativ).

de ce scrie despre dragoș c butuzea nicolae manolescu?

cred că ați ghicit despre ce e vorba. este despre premiul literar augustin frățilă, de 10 000 de euro, acordat de asociația casa de cultură pentru cel mai bun roman al anului 2011. în care domnul nicolae manolescu - șef al uniunii scriitorilor, șef al revistei românia literară, ambasador unesco, cel care odinioară făcea și desfăcea scriitori - nu face (vai!) parte. dacă o școală din provincie l-ar fi chemat să acorde un premiu literar de 100 de euro, nu știu dacă domnul manolescu s-ar fi repezit. deși, venerabilul spune:

în anii din urmă, nu puţine instituţii sau persoane particulare din afara ariei literare au dorit să acorde premii, dar, fără excepţie, ele au apelat la instituţii de profil, cum se spune, pentru a furniza jurii independente şi competente.  premiile nu se acordă, aşa zicând, în mod direct, ci prin intermediul unor oameni de meserie.

dar când este vorba despre 10 000 de euro, de ce nu este chemat? și, în locul lui, cine sunt chemați? trei alți critici și - stupoare! - 20 de blogări. așa că ia să le zică venerabilul câteva! raționamentul lui manolescu este următorul:  

premisa 1 (argumentul autorității argumentum ab auctoritate și ipostazierea):

(toate) premiile se acordă prin intermediul unor oameni de meserie. autoritatea premiului de aici decurge. 

premisa 2:

cei care acordă premiul (blogării) nu sunt „de meserie“, nu au expertiză pentru un premiu.

concluzie

premiul augustin frățilă nu are autoritate.

dar venerabilul nicolae manolescu nu se oprește aici. folosește același argument al autorității împotriva inițiatorului premiului. pentru bravul intelectual manolescu nu contează că inițiatorul premiului dorește să marketizeze un roman pentru ca acesta să ajungă la cât mai mult public (pentru că și publicul (prin blogări) votează); nu contează că un mecena s-a gândit să îi dea unui romancier român 10 000 de euro, în loc să-i spargă la cazino. nu, pentru venerabilul nicolae manolescu contează orgoliile proprii și frustrarea:

problema este că n-am auzit niciodată până acum de domnul de mezzo şi de asociaţia d-sale. o prezentare prealabilă ar fi fost necesară, între altele, şi pentru a cunoaşte sursa banilor.

există și trei critici literari, alex ștefănescu, dan c. mihăilescu, daniel cristea-enache, dar venerabilul nicolae manolescu trece repede amintindu-i, nu vrea să se certe cu „breasla“, cu cei „de meserie“. și atunci trece la blogări și întreabă:

cine îi alege pe „cei mai influenţi" 20 (presupunem că în materie de literatură)? cine le verifică priceperea?

venerabilul nu dă răspunsul, dar eu îi propun să-l pună pe aghiotantul domniei sale, președintele uniunii scriitorilor filiala bucurești, și el tot blogăr - dar cel mai bun blogăr dintre scriitori (că tot nu-i plac venerabilului superlativele), horia gârbea. dar probabil că e cam ocupat acum, de când e proaspăt vicepreședinte ICR, plătit cu bani de la stat. atunci poate de dan cristea, președintele juriului uniunii scriitorilor? despre cât de meseriași scriu ei despre literatură, aici și aici.

cum scrie despre dragoș c. butuzea nicolae manolescu?

lui nicolae manolescu îi trebuie și un exemplu. doar jurnalistul învață la școală că are nevoie și de „declarații“. așa că ce face venerabilul? nu intră pe vreun blog din cei 20, nu. el intră pe blogul lui un cristian (tânăr editor pasionat, romancier și colaborator vechi la observator cultural) - probabil cel care i-a și semnalat „cazul“. ia o propoziție din comentariul unui blogăr care face parte din juriu - al meu.  dragoș c butuzea. nu știu dacă a citit și comentariile injurioase de dedesubtul comentariului în care un cristian se bălăcărește cu dușmanii săi literari, de fapt, nu asta contează. contează citatul blogărului: 

o mică idee ne putem face citind o intervenţie a lui dragos c butuzea: „în afara celor care activează în ea, industria literară nu există pentru publicul cultivat, moştenite din vechiul regim, revistele literare au rămas instrumente prin care colaboratorii să poată lua nişte bani de la stat.“ am bolduit intenţionat inepţia bloggerului care, împreună cu alţi 19, va hotărî romanul premiat din cele cinci propuse de juriu...

în argumentare, nicolae manolescu comite două erori logice: 

- generalizarea pripită, secundum quid - dacă un blogăr greșește, înseamnă că toți blogării greșesc 

- sofismul - blogărul are opinii inepte despre industria literară și revistele literare, deci are opinii inepte despre literatură (doar sunt din aceeași familie de cuvinte).

revenind la opinia mea ineptă, probabil că nicolae manolescu are dovezi de la institutul național de statistică cum că cei care citesc revistele literare sunt milioane, (românia literară pe care domnia sa o conduce trăiește din fonduri proprii, abonamente și vânzări, fără stipendii) iar toate sondajele din rândul studenților, masteranzilor și doctoranzilor domniei sale, sau cele de la intrarea în cărturești au dovedit că toți cunosc industria literară românească. dar asta domnul manolescu nu trebuie decât să declare că o opinie e o inepție, și așa va rămâne. 

ce mai înseamnă manolescu pentru dragoș c. butuzea?

concluzia venerabilului fost critic literar, actual jurnalist, este că acest concurs este amator. conform dex, amator este cineva căruia îi place ceva, care are pasiune sau predilecție pentru ceva. comițând și eu un argumentum ad hominem, mi se pare mult mai onorabil să fii un blogăr ce scrie din pasiune, decât să fii „de meserie“ și să faci „jurnalism“ prost, ilogic, cu rea credință. amatoristic.

păcat pentru cineva pe care îl consideram până nu demult un reper intelectual. 

___________________________________________________________________

filip florian și schopenhauer - apariții remarcabile de toamnă

editura polirom publică un nou roman de filip florian, toate bufnițele. să sperăm că e mai bun decât precedentul. 

editura humanitas traduce din germană cartea fundamentală a lui arthur schopenhauer, lumea ca voință și reprezentare - în 2 volume. nu știu traducătorul, dar m-aștept la ceva mult mai bun și mai lizibil decât precedenta ediție de la editura moldova, din 1995, tradusă din franceză și coroborată cu germană (sic!).
l.e. traducerea este a lui radu gabriel pârvu.

___________________________________________________________________