8 aprilie 2014

anul acesta, la NEXT

e a doua oară când particip consistent la festivalul NEXT, și, de data aceasta, filmele premiate mi-au oferit surprize dintre cele mai plăcute.

voi începe cu câștigătorul, care a fost de departe cel mai bun dintre cele premiate - leagănul meșterului de sicrie.

un bătrân meșter de sicrie din azerbaidjan, pe care le vinde atât rușilor, cât și georgienilor, are un fiu înapoiat mintal, pe care-l altoiește des, în spiritul vieții crunte pline de cânt și pustiu în care trăiesc. dar află că acest fiu, pe nume musa, nu mai are mult de trăit. și iată cum tânărul devine brusc extrem de important în viața tatălui. urmează mici gesturi „paterne“, fulgurante în vântul deșertic, dar care repun în ordinea firească relația tată fiu: un leagăn, o curvă, un pat, o lingură cu orez în gura „copilului“.

multă emoție, un umor ușor, o înghițitură grea - toate desenează în câteva minute umanul universal. 


o altă surpriză au fost două filme românești, mâine, bach..., în regia lui mihnea andrei ciorică, despre un copil talentat și nefericit care caută pe cineva care să-l aprecieze pentru talentul său muzical.

colecţia de arome, în regia lui igor cobileanski, a fost desemnat cel mai bun scurtmetraj românesc și pe bună dreptate, căci exprimă clar rupturile lumii în care trăim: o mamă bolnavă, și-un tată copleșit de sărăcie, un fiu puber să se lupte pe 100 de euro, spre deliciul unor potentați în mercedes.



o reușită mi s-a părut prestația aproape genială a lui adrian titieni din excursie, autor și al scenariului, de altfel. un copil fuge de acasă cu o cameră de luat vederi. la sfîrşit, hohote de râs, dar cu o umbră de lacrimă de emoție.



6 aprilie 2014

izbutirile lui john cheever

acest volumaș de 13 povestiri ale lui john cheever, apărut în 1983 la editura univers în traducerea lui florin constantin pavlovici cuprinde primele povestiri ale scriitorului american, dar și câteva dintre cele ulterioare.

este, de asemenea, al doilea volum de povestiri pe care îl citesc, după fidela clarissa - despre care am scris aici. sunt și mai plăcut surprins, descoperind o proză scurtă de cel mai înalt nivel, scrisă impecabil.

în a doua povestire, o zi obișnuită, în care e descris un fragment al vieții rurale din america, două servitoare stau de vorbă la bucătărie. într-un singur paragraf, este surpins întreg universul trecut, prezent și viitor al celor două femei. îl pun aici, întru luarea aminte și satisfacția literaturii reușite. (povestirea este reeditată la polirom, într-o altă traducere.)

La bucătărie, Greta și Agnes își sorbeau cafeaua. Vasele de la masa de prânz fuseseră spălate, iat zarva care însoțea cina nu începuse. În bucătărie era răcoare și curat, împrejmuirile casei erau și ele liniștite. Se întâlneau acolo în fiecare după-amiază, acesta fiind, pentru ele, momentul cel mai plăcut al zilei. 
- Dumneaei unde-i? întrebă Greta.
- Dumneaei? Înăuntru, cu Carlotta, răspunse Agnes.
- Azi dimineață vorbea singură în grădină, zise Greta. A auzit-o Nils. Acu' îi cere să mute niște crini, dar Nils n-o să facă nimic. Nici măcar iarba n-o s-o tundă.
- Emma a făcut curat în salon, o informă Agnes. Pe urmă, hop și dumneaei acolo, cu toate florile alea.
- Vara viitoare mă întorc în Suedia, declară Greta.
- Tot patru sute de dolari costă? se interesă Agnes.
- Da, răspunse Greta, șuierând cuvântul, pentru a evita să spună ja. Poate că la anul n-o să coste așa mult. Dar, dacă nu merg la anul, Ingrid împlinește doisprezece ani și atunci o să-i plătesc bilet întreg. Vreau s-o văd pe mama. E bătrână. 
- Trebuie să mergi, fu de acord Agnes.
- Am mai fost în 1927, în 1935 și în 1937, înșiră Greta.
- Eu am fost acasă în 1937, spuse Agnes. Ultima dată. Tata era bătrân. Am stat acolo taotă vara. Am crezut c-o să merg și în anul următor, dar dumneaei a zis că dacă merg mă concediază, așa că n-am mai mers. Și în iarna aceea tata a murit. Voiam să-l văd.
- Eu vreau s-o văd pe mama, spuse Greta. 
- Ei vorbesc despre priveliștea de aici, zise Agnes. Munții ăștia mărunți! Irlanda e ca o grădină!
- Mă întreb dacă o să mai merg vreodată, mărturisi Greta. Acum sunt prea bătrână. Uită-te la picioarele mele. Varice.
Își socase un picior de sub masă, ca să vadă Agnes.
- Eu nu mai am pentru ce să mă întorc. Frații îmi sunt morți, amândoi frații. N-am pe nimeni în Europa. Voiam să-l văd pe tata. 
- Ah, prima oară când am venit aici!... exclamă Greta. Mă simțeam pe vaporul ăla ca la petrecere. Credeam c-o să mă îmbogățesc. Mă întorc acasă. Mă îmbogățesc, mă întorc acasă...
- La mine a fost la fel, spuse Agnes.
Auziră tunetul. Doamna Garrison sună iarăși, nerăbdătoare. (pp. 53-55)

avem deci două personaje, greta și agnes, într-un cadru domestic. subiectul principal al discuției pornește de la preocuparea imediată, raportarea la stăpân, dumneaei, doamna garrison. totul e un ritual anost, în care singurele „întâmplări extraordinare“ sunt împotrivirea grădinarului nils și verificarea curățeniei din salon.
trecem repede la preocupările intime ale celor două, vizitele la origini, la locurile de baștină ale fiecăreia. descoperim că singurele dorințe se raportează la acest trecut personal, la familia pe care au abandonat-o. sunt totuși niște dorințe nerealiste, pentru că, de exemplu, greta e bătrână, și merge greu. - printr-un singur gest (scoaterea piciorului pe sub masă) și printr-o singură propoziție dintr-un singur cuvânt „varice“ cheever caracterizează, de fapt  „drama“ (măruntă, dar totuși dramă) femeii -, dramă pe care o opune speranțelor din tinerețe - îmbogățirea și întoarcerea la „paradisul pierdut“. mai departe, prin încă o propoziție simplă - „auziră tunetul“ - drama personală e accentuată (sau minimalizată, depinde cum privim lucrurile) în oglindă de drama naturii.
nu știu cum li se va părea altora, dar fragmente ca acestea mă fac să-mi placă literatura, să mă las emoționat de forța ei de a pune, prin cuvânt, sub semnul întrebării, viața omului.

1 aprilie 2014

despre noi îngrijitori de colecţii editoriale

după succesul arhi-cunoscuţilor denisa comănescu de la polirom, apoi humanitas, şi bogdan alexandru stănescu de la polirom, editurile s-au gândit să lase anumite colecţii pe mâna unor oameni, beneficiiand astfel de notorietatea, dar şi experienţa acestora.

editura univers a încredinţat colecţia globus (în format nou) blogăriţei luciat, ce a revenit şi cu blogul ei în online. salut atât iniţiativa editorului, cât şi reluarea activităţii. am acceptat să coordonez eu colecţia asta minunată şi vreau să-i dau toate şansele, să pun umărul, atât cât pot, şi la promovarea ei, spune luciat într-un interviu pe bookaholic.

formatul colecţiei de până acum - în care au apărut donald barthelme, dürrenmatt, vonnegut, pérez galdós (despre cartea marianela am zis aici) - îmi place tare mult, şi sper că şi conţinutul se va menţine pe măsură. primul volum din noua serie, care va apărea în aprilie, este speranţa: o tragedie, de shalom auslander; iar printre apariţiile următoare se numără romane de margriet de moor, eric chevillard, patrícia melo, christian gailly, patrick flanery - în versiuni româneşti de gheorghe nicolaescu (olandeză), claudiu constantinescu (franceză), veronica d. niculescu (engleză), ana mihăilescu (franceză), silvia dumitrache (engleză) etc.

editura all a încredinţat lui alex ştefănescu, în cadrul colecţiei strada ficţiunii, lista lui alex ştefănescu. este vorba de publicarea a literaturii române contemporane. voi include în colecție numai cărți care îmi plac, indiferent dacă sunt scrise de celebrități sau necunoscuți, de tineri sau bătrâni, de oameni cu studii universitare sau autodidacți, de prieteni sau dușmani.“ declară criticul.

primele apariţii sunt trei romane şi o carte de proză scurtă: paraclet de freddy gârbaci, premiul de silvian floarea, salonul de masaj de cornel george popa şi viaţa face toţi banii de vlad a. popescu.

editura trei a cooptat-o în echipa lor, drept coordonator editorial, pe virginia costeschi (editor-in-chief, new york times book review, romanian edition, elefant.ro şi bookmag.eu.

la editura corint a venit, ca redactor-şef, ana antonescu (blog aici), fosta coordonatoare a colecţiei babel de la nemira.

până la urmă, să sperăm că toate acestea vor aduce o calitate mai bună a titlurilor prezente în piaţa de carte,

27 martie 2014

„hotel grand budapest“ de wes anderson

o feerie belle epoque

foarte nimerit pentru regizorul wes anderson să-și inspire scenariul frumosului său filmul din scrierile lui stefan zweig, scriitorul austriac care, ca nimeni altul, a zugrăvit epoca ultra emancipată a imperiului austro-ungar, atât prin nuvelele lui, cât și prin adorabila lumea de ieri.

cu un stil (i)real, ușor suprarealist, intrăm în lumea apusă „bună“ a rămășițelor nobilimii interbelice, cu șiragul oamenilor ce depindeau de ea și de banii ei - hotelieri, servitori, funcționari. o lume colorată și vie, dar plină și de probleme și necazuri. spuneam că intrăm. și la final, ieșim fermecați, ca niște copii de o poveste cu feți frumoși și zâne.

există și aici un pact între regizor și spectator: wes anderson ne oferă o lume colorată, edulcorată, butaforică sau burlescă, iar noi o acceptăm în virtutea unei dorințe de a visa ceva frumos. practic, filmul acesta e un vis, construit pe o (i)realitate ideală, din care te trezești, căutând să-i găsești sensul.

povestea e a unui administrator (concierge) de hotel, undeva în austro-ungaria, un don juan pentru babele blonde ce populau hotelul, până când apare o moștenire și o fugă după avere. în decorul minunat, pictural și colorat, al peisajelor de munte. sunt o mulțime de personaje, majoritatea secundare, dar interpretate de actori de valoare, pe o panoplie serios de amuzantă.

iar alături de scenografie, acesta e meritul filmului, folosirea fiecărui actor la locul său, fie că el este willem defoe, owen wilson, tilda swinton, adrien brody, bill murray, harvey keitel, jude law. cu un ralph fiennes de zile mari, recitând poezii în momentele dramatice ale vieții, pe muzică cu arome roz de bach și l'au de panache.

de văzut musai, pentru copilul mare din tine!

26 martie 2014

căştigător „soldaţii“ de adrian schiop

până la ora 12:00, au răspund corect (cluj-napoca) două persoane: 1.mandicescu ioan-cătălin şi 2. oana purice. în urma alegerii random.org, ai ieşit câştigător nr.2, oana purice.

o invit diseară la cărtureşti verona, să ia cartea cu autograf, de la autor, sau dacă nu, o va primi prin poştă. mulţumesc.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...