3 iunie 2010

dilemateca - o revistă (încă) pentru bătrâni?

mai am şi acum primul număr al dilematecii, mă bucuram că avem şi noi o revistă despre cărţi, mai ales sub auspiciile lui pleşu. dar a trecut mult timp de-atunci. revista a mai apărut, io am mai citit-o din când în când şi-am constatat acelaşi stil de recenzie şi acelaşi aspect.

în numărul curent, din iunie, sunt multe recenzii bune, despre omul de nicăieri, despre un om din est al lui groşan, despre meister eckhart, interesant un dosar despre literatura gay românească (da, cică există aşa ceva), un dialog cu dumitru chican, traducătorul din arabă al romanului azazel.

în fine, să mai spun că m-am bucurat când marius chivu s-a hotărât să invite blogării la o anchetă. şi sunt de acord cu el când spune că pe bloguri se comentează uneori stângaci şi naiv.

1. dar cum oare se recenzează uneori în dilemateca?

să iau câteva exemple din finalul câtorva recenzii, unde se pun, de obicei, concluziile:
  • despre romanul gluma rusească, nu înţeleg decât că "este un roman retenibil îndeosebi prin semnificaţia titlului" (gebriela gheorghişor). mai aflu că "nici un supravieţuitor nu transgresează compromisul". aha! deci retenibil!
  • despre omul de unică folosinţă, "poezia e una de interstiţiu: şi a exteriorului, prin instantaneele pe care le transcrie, aproape mereu contextualizate, dar şi a interiorului, prin inserţia în senzorial a acestor instantanee" (alexandru matei). aha! interstiţiu!
  • despre fantoma iese din scenă, aflu doar că "fantoma lui roth ştie, precum marinarul marlow, că trăim aşa cum visăm: singuri." în reşt, toată recenzia e povestea romanului (gabriela glăvan). aha! trăim singuri!
  • despre omul duplicat, alexandru budac scrie neutru, se-nvârte în jurul cozii, despre tema dublului, puţină poveste. şi atât. o recomadă? e o carte bună? i-a plăcut? nimic. eu, de exemplu, cred că-i carte proastă, n-am dus mai mult de 20 de pagini.

2. prezentarea grafică a dilematecii e bătrânicioasă?

nu am nimic cu colajele lui dan stanciu, intelectual fin de altfel, ele sunt reuşite. dar să dau peste tot de aceste colaje în sepia cu jobenuri şi crinoline, cu statui antice şi reproduceri ce se opresc la clasicismul francez mi se pare prea mult pentru tânărul din mine. nu-mi iese nimic în evidenţă, nici o culoare de merchandising, ceva care să-mi sară-n ochi, să mă atragă. culorile închise par de ferpar. şi nu vorbesc de copertă, ci de paginile din interior.

în comparaţie, le magazine litteraire pare glossy, deşi arată de secol xx - vă invit s-o răsfoiţi. dar dilemateca noastră arată de secol xix. şi când te gândeşti că trebuie doar ca cineva să-i pună domnului stanciu o revistă literară străină în mână şi să-i schimbe culorile...

cert este că-mi doresc o revistă profesionistă, în care să găsesc cât mai puţine recenzii scrise de unii care se consideră profesionişti într-ale recenziilor, dar care nu-mi spun nimic despre cărţi, nici măcar dacă le-a plăcut sau nu. şi-mi doresc o revistă tânără, şi pentru tineri, care să arate dinamic şi provocator. dacă nu poţi avea mereu inspiraţie, poţi lua exemple din altă parte. bunăoară, de la franţuji.

17 comentarii:

  1. Ai dreptate. Tin minte ca imi cumparam Dilemateca si o rasfoiam cu nerabdare acum vreo doi ani... Era ceva nou si bun, dar intre timp revista nu a progresat deloc. Acum, inca o mai cumpar, dar se intampla sa treaca luna, sa apara alt numar, iar eu sa nu fi citit nici macar un articol din fostul.

    RăspundețiȘtergere
  2. raspund: Nu! Dilemateca e pentru un public cultivat.
    iti dau dreptate: unele cronici (de fapt, cronichete) sunt evaziv-aeriene, nu prea spun mare lucru despre carte. alte cronici (mai multe) spun ceva important despre o carte.
    nu ma deranjeaza copertele Dilematecii ( e ceva retro-boieros in ele). dar in materie de prezentare grafica e intotdeauna loc pentru mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Retro-boieros într-adevăr. Chestia se potriveşte la noi, unde snobismul (şi Dilemateca are în publicul ţintă un morman de snobi, care o cumpără şi o frunzăresc la terase în Dorobanţi ca să se vază, sau scriu pe blog că ei e fani Dilemateca) , iar pentru snobi, retro (vezi Bucureştii-de-altă-dată et Co) este sinonim perfect cu intelectual. Nici ghidoanele la bececlete nu mai au drept să fie drepte. Dacă s-ar pune chestii avangardiste pe copertă, publicul snob ar fi complet dezamăgit. Avangarda nu mai e făţoasă - era acu mulţi ani. Acu trendy e retro. Iar Dilemateca (ca şi Dilema Veche) au fost mereu în trend (ba chiar l-au stabilit), atâta lucru le putem concede.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Costi - cand cer revista, vanzatorii se mira, unii au doar 1 singur exemplar...
    @vasgar - total d-accord, dar publicul cultivat se mai si cultiva.
    @Vlad - retro-retro, dar nici de pe vremea strabunicii. si-apoi, ce treaba aveau boierii cu literatura?

    RăspundețiȘtergere
  5. E probabil imposibil sa-i multumesti pe toti. Citesc destul de rar revista asta, dar am senzatia ca degaja multa blazare si suficienta, iar recenziile sunt, asa cum remarcati si dvs., uneori de-a dreptul neprofesioniste.

    Cel mai batranicios aspect mi se pare absenta de pe internet. Site-ul revistei nu a functionat niciodata, cel putin dupa stiinta mea. Asa ca interventia aceea a lui M. Chivu suna nitel a funie in casa spanzuratului.

    Dar ce pot sa spun, daca d-lor sunt multumiti de modul in care isi vand marfa si cred ca se pot dispensa si de prezenta in spatiul virtual, sa le traiasca!

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte d'accord cu ce zici de colaje & culori dragos.. nici macar nu cre c'are de'a face cu tonurile alb/negru utilizate [exista o groaza de stiluri alb/negru foarte cool] e vorba la Dilema de'o reciclare boring permanenta a tot soiu de imagini [& idei] interbelice.. retroboierisme cum zice vasgar.. dar boierismele astea erau poate snoabe prin [early] 90s, acuma'mi amintesc de filmele lu sergiu.

    pacat, pt ca revista nu'i proasta.

    RăspundețiȘtergere
  7. "Sint vechi, domnule!" - politica editorială de la Dilema se aplică şi la Dilemateca.
    Interbelismele sunt puţin costisitoare. Cum finanţarea din publicitate e cât bruma, iar vânzarea la bucată, e chiar la bucată - pe cap de chioşc (cum spunea şi dragoş)...

    Prevăd că Dilema şi Dilemateca vor fi ultimele publicaţii româneşti în fomart print. Abaterea de la hârtie ar însemna pierderea unei tradiţii oarecum elitiste.

    RăspundețiȘtergere
  8. Excelent diagnostic, sant cu totul de acord!

    Mi-a placut mai ales argumentarea cu exemple concrete din finalul recenziilor.

    Daca revista nu se innoieste, ii mai dau de trait cinci ani, si o sa citim toti bloguri literare in loc de Dilemateca

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt mare fana a revistei, am toate numerele, dar senzatia mea e ca a scazut foarte mult calitatea. exact cum spunea cineva de aici, daca inainte abia asteptam sa o cumpar si pe mine m-au prins numere noi fara sa le fi terminat de citit de data asta pe cele vechi.
    uneori am avut senzatia ca anumite numere au fost scoase doar pentru ca trebuia sa apara revista si atat.
    totusi, eu ma bucur inca ca exista.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Micawber - cred ca nici ei nu sunt foarte multumiti de modul in care isi vand marfa, insa cred ca au intrat intr-un cerc vicios al obisnuintei si al explicatiilor. m-astept la un reviriment, iar invitatia catre blogari e, de exemplu, un semn.

    @strelnikov - doamne fereste, cine-a zis ca-i proasta, dimpotriva! insa n-ar strica o schimbare, mai tinereasca. si zici bine de eciclarea boring permanenta.

    @Beatrice - sincer, ar fi trist sa citim toti bloguri literare in loc de dilemateca.

    @YukiAme - si eu ma bucur ca revista exista, in conditiile crizei cand chiar multe reviste glossy au raposat. ma bucur ca nea patriciu o sustine. insa m-am gandit c-ar trebui o schimbare. la dilema au fost ceva miscari...

    RăspundețiȘtergere
  11. Dilema Veche a suferit cateva schimbari in ultimele 2 luni:

    - mici in ceea ce priveste look-ul
    - mari in ceea ce priveste marketing-ul (dvd cu chaplin) si promovarea catre "tineri" (a se citi "hiperactivitate pe facebook")

    poate ca urmeaza dilemateca...

    ... ce-i drept... n-am mai cumparat dilemateca anul asta... inainte luam mai toate numerele...

    RăspundețiȘtergere
  12. Problema cu prezentarea grafica, sunt aproape sigur, e urmatoarea:
    Revista frantuzeasca se vinde de 4 (patru) ori mai scump. (Ceea ce ne arata ca intelectualu' frantuz e mai bogat).
    Daca revista romaneasca s-ar coafa de 28 de lei (prepress, hartie, freelanceri, schepsisuri)n-ar cumpara-o nici dracu'.
    Ce sa-i faci? Tara mica, mese putine. Bine ca apare.
    (Apropos, 6 Euro pentru Le Magazin Littéraire e exagerat.)

    RăspundețiȘtergere
  13. eu una sunt dispusa sa dau mai multi bani pe revista, mai ales ca apare o data pe luna, daca ar avea un continut mai bogat': recenzii mai bune, mai putine ' doua pareri despre aceasti carte'; daca scriitorii ar intra in dialog cu cititorii, de ex ' cititorii intreaba, dan lungu raspunde'; daca revista ar reusi sa creeze programe de lecurura de genul cum sa promovam lectura in scoli sau printre cei tineri.

    RăspundețiȘtergere
  14. @supastaru - si io astept sa urmeze!

    @color - eu nu spuneam ca dilemateca trebuie sa fie un magazin literar romanesc. ci sa ia aminte, macar din punct de vedere al culorilor (preyentare grafica) - sa fie mai vie. de asemenea, sa-si imbunatateasca nivelul unor recenzii. ce spui tu, prepress, hartie, freelanceri, schepsisuri, intr-adevar costa. dar nici 6 euro, ai dreptate.

    @Yuki - poate vor "auzi" si cei de la dilemateca. daca nu se vor supara ca, in loc sa le multumesc ca apar in revista, eu ii "critic". la noio, dragostea nu e inteleasa astfel.

    RăspundețiȘtergere
  15. magazine littéraire si lire au mai mult continut decat dilemateca, isi actualizeaza des formatul si sunt in ton cu vremurile (nu doar din punctul de vedere al graficii). au, in plus, dosare tematice solide.

    nu zic ca is ieftine - la noi lire-ul costa 30 de lei si mag. littéraire 25, incepe sa-mi fie jena sa spun ca le iau pe amandoua. macar am justificarea ca voi evita astfel dudele multiple din productia editoriala romaneasca.

    dilemateca e mai greu de utilizat din punctul asta de vedere - recenziile sunt putine (si da, uneori criptice) si nu respecta neaparat actualitatea editoriala. are insa rubrici care-mi plac (de la editorial incepand).

    mi se pare ca grafica i se potriveste de fapt revistei - retro-boieros, cum spune vasgar. eu o citesc si asa, as citi-o si daca s-ar "moderniza". mai putin daca va contine reclame la mobila :)

    RăspundețiȘtergere
  16. ca in bancul cu rabinul, toti aveti dreptate :)
    putintica rabdare insa.
    lunile astea am relansat dilema (layout, site, dvd-uri).
    intr-un an in care reviste au disparut (ID) sau si-au redus nr. de pagini (Obs), Dilema a adaugat 8 pagini, a schimbat hartia cu una mai buna, a adus 10 rubricanzi noi, dvd-uri (60 mii de ex. vindute lunar), site nou cu continut zilnic exclusiv online (trafic de 8 ori mai mare si un salt de 90 de locuri pe trafic.ro), facebook...
    vi se pare putin?
    vom relansa si Dilemateca curind. va dau un singur pont: 15 cei mai buni prozatori ai patriei vor scrie povestiri exclusiv pentru Dilemateca :)
    in rest, ginditi-va si la acest aspect: Dilemateca e facuta de 5 oameni. s-a uitat cineva pe casetele redactiilor revistelor frantuzesti pe care le-ati evocat sa vedeti citi oameni au in redactii?

    RăspundețiȘtergere
  17. @marius chivu - ioi, de-abia acuşi am descoperit comentariul! mea culpa! pai abia asteptam povestirile!

    cat despre numarul de 5 oameni, poate fi oricand marit de studentii care ar vrea sa scrie dar nu au unde, sau cei de la arte care ar vrea sa publice dar nu au unde. ii baga cineva in seama? sunt sigur ca vor face si gratis, doar din pasiune...

    avem o scoala de jurnalism cultural? indrazneste dilema(teca) sa fie una?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...