20 decembrie 2010

sodom de păcate

avui norocul - mulţumesc autorului pentru-o-aşa onoare - să citesc viaţa lui kostas venetis prospăt scoasă de sub teascurile tipografiei, viaţă scoasă şi ea proaspăt de sub teascurile poeziei.

acesta e un roman în sensul antic al cuvântului, pasionant, de viţă veche, printr-însul curge seva lui bocaccio, a lui mateiu, chiar a lui filimon. o carte de-un gen ce cam lipseşte din cultura română - roman de epocă modernă, de revoluţie, de război,  thriller, erotism, perversiuni, istorie, ocultism, dar mai ales de aventuri - toate acestea strânse ca un cerc în jurul unui om de hârtie: kostas venetis.
o carte în stare să tragă pe tineri din faţa calculatorului. 

cartea e din stirpea "răilor" decadenţi, iar dacă nu vă veţi oripila de acuplările curlangistice ale eroului (deh, grec din stirpea lui ahile), veţi găsi zeci de poveşti (până şi poveştile se bagă dezmăţat una într-alta) delicioase, îngr(eţ)oşate care mai de care de patimi.

Dumnezeu ne alcătuieşte pe unii drepţi, iar pe alţii strâmbi şi schimonosiţi. dar cum ar ieşi la lumină dreptatea dacă n-ar exista nedreptatea şi cum s-ar putea recunoaşte cele frumoase altminteri decât prin felul în care se deosebesc de cele schimonosite? de mic copil, eu, kostas venetis, m-am cunoscut strâmb şi strâmb am rămas până la bătrâneţe. oamenii n-au putut să mă îndrepte nici cu binele, nici cu răul. şi cum ar fi putut să o facă dacă - aşa cum scrie în cartea eccleziastului - numai Dumnezeu poate să îndrepte cele strâmbate de Dumnezeu? (p.14)

kostas venetis este un tip drăcesc de frumos, dar cam prost şi nu reuşeşte nicicum să-şi înfrâneze apucăturile, aşa că se lasă-n voia lor dedîndu-se la cele mai revoltătoare vicii: de la simple trufii, de la apucături homosexuale, de la perversităţi până la schingiuiri şi omoruri à la manière de sade. căci viaţa îl va duce prin tot felul de locuri: grecia, istanbul, bucureşti, paris, viena, veneţia, printre tot felul de oameni, implicându-l în tot felul de isprăvi - toate acestea pictate pe un şevalet mistic, care impresionează din când în când cu continenţă religioasă:

să nu crezi că vreau să mă fudulesc cu păcatele mele, căci păcatele - ca şi faptele bune - vin de la Dumnezeu, iar noi nu suntem decât uneltele Sale, cu care El săvârşeşte răul şi binele, după o judecată de nepătruns pentru minţile omeneşti, măsura binelui şi a răului priveşte doar judecata oamenilor, pentru judecata lui Dumnezeu nu există nici o măsură. (p.67)

crima, ca şi sfinţenia, poate să ducă la mântuire, căci cine îşi pune în joc sufeltul pentru alţii îl câştigă, iar cel ce vrea să-şi păstreze sufletul pentru sine îl pierde. (p.280)

iadul e rânduit după chipul unei latrine năclăite de cufureală, unde soiurile de căcaţi, pe care le zlobod păcătoşii neîncetat, mărturisesc, prin duhoare, tărie şi alcătuire, despre păcatul care i-a dus la pierzanie. căcatul zgârciţilor e negru şi uscăţiv, pute a rânză beteagă şi mortăciune, invidioşii fac căcăreze mărunte şi tari, vrâstate cu verde, din pricina fierii; mânioşii se cacă cu sânge, slăbăzind vânturi năpraznice, cu duhoare de zalhana, iar scârna cea galbenă a curvarilor e molcuţă ca o pricină de femeie şi pute a malahie stricată... (p.168-169)

există un personaj, dascălul iorgu, care cu nasul adulmecă până şi mirosurile sufletului. şi eu am desluşit cu "nasul" livresc parfumurile dulcege ale trecutului, scuturate bine de scriitor până la ultima miroznă. cuvinte alese corcite cu arhaisme şi regionalisme, trec prin faţa ochilor cu repeziciune, zugrăvind viaţa, pe alocuri neverosimilă, dar peste tot pasionantă, a eroului păcătos. cuvinte şi metafore fetiş ca molcuţ, suflet de floare, surâs unsuros, pofte boşorogoase, ocnaş al rachiului, gheţuş pe şira spinării, pulpe albe ca aluatul de cozonac te fac să mergi mai departe, să cauţi altele. şi salvă domnului, găseşti câte şi mai câte! dar parcă ce scriu începe să semene cu un comentariu literar de liceu, aşa că mă opresc aci.

după ce carnea putrezeşte în adâncul pământului, iar sufletul se reîntrupează în alt corp rămâne povestea. aşa că tu trebuie să pui totul pe hârtie, fără să schimbi nimic şi fără să adaugi ceva de la tine, dar mai ales fără să-ţi baţi capul dacă cele povestite sunt adevărate sau nu, căci faptele noastre şi închipuirea noastră sunt una, devreme ce vin deopotrivă prin spirit. (p.93)

o carte bună şi un deliciu livresc!

octavian soviany, viaţa lui kostas venetis, editura cartea românească, bucureşti, 2011, 412 pagini
coperta de radu răileanu

blogul autorului aici iar un filmuleţ cu acesta, via boomlit în continuare:

 

22 de comentarii:

  1. mi se pare mie sau asistam la o explozie de literatura buna si f buna made in romania, in ultima vreme? :)
    (ca tot ne-am contrat partial, mai ieri, pe romanul romanelor anului 2010)

    RăspundețiȘtergere
  2. @pantacruel - cu asta nu pot decat sa fiu de acord. da, si mie mi se pare! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant cum seamănă portretul cu cel al autorului...

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu sunt de acord cu monica! am remarcat de acum doua luni, de cand am vazut coperta cartii pe site-ul lui o. soviany

    RăspundețiȘtergere
  5. hai sa nu ne kakam pe noi , "portretul" de pe coperta e un gericault al unui om bolnav psihic, asa cum cica se vrea personajul, autorul, cititorul.( nu am cartea si nu ma -nteresaeza unuguru', amestec de radu tudoran cu dosto si cu 1001 de nopti).
    adica daca esti prost te dedai la apucaturi homosexuale si la crime sadice? io credeam ca astea sunt 'delicatese' pt dashteptzi si snobi. un dandysm exuberant.

    RăspundețiȘtergere
  6. avui si eu norocul :)))) e tare psihoza maselor cu soviany !

    RăspundețiȘtergere
  7. lola draga,
    pai, spune drept acum, cine se kakao mai tare pe aici prin ceea ce spune? :P

    l-ai citit cumva? serios intreb

    RăspundețiȘtergere
  8. marul,
    ai dreptate, exista o psihoza a maselor f prezenta astazi. cea a maselor care nu citesc o carte/ un autor, dar tin cu dintii sa-si dea cu parerea despre. din auzite? barem din auzite! :P

    si n-as zice ca sunt chiar rautacios. n-as avea motive. dar pana sa dam cu piatra mai bine am da (cu) pagina :)

    sorry pt interventii, n-am putut sa ma abtin.

    RăspundețiȘtergere
  9. of, iar confundam opera cu autorul, iar ne bazam pe idiosincrazii, iar ne pronuntam despre ce nu citim, iar...
    of
    iar vorbind despre destepti, marie curie nu era o aventuriera.

    RăspundețiȘtergere
  10. Îmi voi face cadou de Crăciun cartea lui Octavian Soviany. Sunt curioasă: de ceva vreme,nu am mai citit aşa ceva...

    RăspundețiȘtergere
  11. @catia maxim - felicitari pentru aparitia cartii!

    RăspundețiȘtergere
  12. mi-ajunge sa citesc numai un fragment pus aci de dl. butuzea si sa caaaasc. cu sinceritate, lola:)

    RăspundețiȘtergere
  13. 'pulpe albe ca aluatul de cozonac'??? parca un copilas rusinat a amestecat cuvinte din baladele lui villon, stangaci si nepriceput.
    poate sunteti prieten cu dl. dar mie fragmentele astea mi se par fortate, subiectul ras-re-repomenit, iar vanzoleala viermuicioasa a cuvintelor sleampata si nesigura.
    e dreptul meu sa nu va aplaud, si al meu sa-mi aleg cartile de citit. si pe vremurile astea, daca nu ma conving aceste fragmente alese cu GRIJA de dl. Butuzea, desolee.
    prefer o carte onesta si tratata cu discretie( sunt mii) cvasinecunoscute in locul propagarii din prietesug ale fanteziilor unui trist domn. atat am avut de zis. si nu cred ca am fost nerespectuoasa:)

    RăspundețiȘtergere
  14. @lolablau - nu sunt prieten cu dl. soviany, ne stim din vedere.
    cand citesc/scriu despre o carte, fac abstractie de persoana autorului - cred ca s-a vazut.
    nimeni nu spune sa citesti cartea, e doar impresia mea despre ea aici - si asta nu inseamna ca am dreptate si abia astept sa fiu contrazis de cei care o vor citi!
    si nu, n-ai fost nerespectuoasa, doar negativista.

    RăspundețiȘtergere
  15. nu-mi plac fragmentele, zau. poate sensul cartii, fondul, mesajul fundamental o fi unul interesant, dar stilul, scuzati, pute! pute rau in fragmentele astea.
    la propriu.
    ma uimeste ca va entuziasmati prea repede si n-ati gasit nimic nelalocul lui. e un avanatj si un dezavantaj sa fiti mereu atat de echilibrat.
    zau ca mi-e dor de dl. sirb p-aci:)

    RăspundețiȘtergere
  16. @lolablau - ce-i drept, am gasit multe nelalocul lor, nu e o carte perfecta sau vreo capodopera, insa mie mi-a placut, m-a tinut in priza, e scrisa bine, are un mesaj, personaje, o atmosfera, intriga - nu te lasa indiferent, ceea ce, in multimea cartilor de azi, e o mare chestie - sa nu te lase indiferent.

    RăspundețiȘtergere
  17. e, asa da!si v-as ruga pe viitor stimate domn, sa scrieti si de micile neajunsuri-daca exista:)

    RăspundețiȘtergere
  18. nu stiu daca exista fragmente din vreo carte care sa dea pe spate pe cineva care le citeste pe un monitor; I mean, poti sa pui si din Cortazar si o sa ti se para (tie, iubite cetitoriu) banale.

    RăspundețiȘtergere
  19. florinel,
    iubit-cetitor esti dumneata.
    eu sper ca dl. butuzea a inteles isterica dar umila ( paradoxala) mea opinie: ca dl. n-are un stil prea cizelat iar mesaju' mi se pierde printre prea multe cuvinte.
    si daca dumneata vii cu un nume de autor la moda ca sa ma pleznesti cu el peste privirea din monitor, eu sa stii ca ma fastacesc acum toata.

    RăspundețiȘtergere
  20. "iubite cetitoriu" suntem noi, toti.

    RăspundețiȘtergere
  21. @lolablau - mai conteaza o alunita sau un rid daca femeia place?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...