15 noiembrie 2012

„viața e vis“ de pedro calderón de la barca


pedro calderón de la barca
viața e vis
(la vida es sueño)
ed. univers & t.n. caragiale, 1970
traducere de sorin mărculescu
128 de pagini broșate
coperta de veniamin micu
ce e viața? un delir. 
ce e viața? un coșmar, 
o nălucă, nor fugar, 
și-i mărunt supremul bine, 
căci un vis e viața-n sine, 
iară visul, vis e doar. (p.88)

aceasta e concluzia celei mai celebre piese - viaţa e vis - a dramaturgului baroc spaniol don pedro calderón de la barca.

despre ce e vorba?

în polonia, regele basilio, speriat că studiul cărților îi arată că urmașul lui va fi un tiran, îl închide pe copil într-un turn, pe viață. însă, după ani, se răzgândește și, înainte de a preda tronul unor nepoți din moscova, îl adoarme apoi îl aduce la palat ca prinț. evident, rod al educației animalice și al dorinței de răzbunare, tânărul năpăstuit, segismundo, începe să comită crime:

iar de vreme ce-un părinte,
cu asprimi atât de grele
și atât de sterp de milă,
mă înstrăinează-orbește,
ca pe-o fiar-apoi mă crește
sau ca pe-un monstru-n silă
și să mai și mor se roagă, 
ce însemnătate are
că nu-mi dă o-mbrățișare
când ființa-mi fură-ntreagă? (p.61)

ceea ce-l determină pe rege, convins de implacabilitatea sorții, să-l ducă înapoi, adormit.
astfel că tânărul va crede că ziua sa ca prinț n-a fost decât un vis și cugetă, asemenea lui hamlet, la rosturile vieții.  


 joaquín furriel în rolul segismundo

drept e: decă să-năbușim
fiara-n noi, turbata vrere,
ura, setea de putere, 
de-o mai fi în vis să fim,
și-o să fim, căci viețuim
pe-un tărâm atât de rar
că un vis ni-i traiul doar,
și deprinderea mă-nvață
că-și visează-ntreaga viață
omul, până treaz e iar. (p.87)

culmea este că segismund se înțelepțește. dacă în 1001 de nopți, o astfel de experiență înnebunește, aici e invers. căci nemulțumirea poporului să fie condus de moscoviți naște război civil iar segismond iese învingător. dar el nu mai pedepsește, ci iartă. 

că visez și vreau doar bine
să mai fac, căci de prisos
binele nu-i nici în vise. (p.97)

putem spune că segismond s-a trezit și nu mai vrea să se supună viselor, că încearcă ceva nou, că iese din soartă. face un fel de experiment. spre deosebire de hamlet, care, scârbit de viață, vrea să moară, segismund e deschis la trăirea clipei:

de-i așa și dacă scris e
să vedem cum se destramă
maiestate și putere,
măreție, glorii, fală, 
să-nvățăm măcar să prindem
clipa ce ne e lăsată, 
căci doar ea ne dă plăcerea
care-n vise ne desfată. (p.116) 

... totu-n
fericirea omenească
piere ca-tr-un vis la urmă, 
și de-aceea clipa de-astăzi
vreau s-o folosesc, cât ține,
implorând iertarea voastră
pentru ce-am greșit, căci lesne
cei cu suflet nobil iartă. (p.128)

acestea sunt cuvintele care încheie frumoasa piesă, lăsându-ne în efemeritate: dacă totul e vis, în trezie clipa trece, ce facem ca ceva să rămână? binele, răspunde moral calderón, binele pe care visele nu-l au, binele însemnând a cere și a da iertare. a regla lucrurile - căci mai sunt, desigur, și alte personaje - și chiar a le pedepsi (ca trădarea: cine a trădat o dată, va trăda și a doua oară). înseamnă justețea. evident că și aceasta e relativă... 
iată-ne deci în plin relativism existențialist, în secolul 17 al spaniei.

se cuvin omagii traducătorului sorin mărculescu, care a făcut o traducere ca o bijuterie. alături de celelalte bijuterii: transpunerea în românește a baladelor spaniole (romancero), a operelor complete ale lui baltasar gracián și - fapt unic în lume - traducerea de unul singur a operei lui miguel de cervantes, ba chiar și opera apocrifă a lui don quijote (de alonso fernández de avellanedade).

2 comentarii:

  1. Zhuangzi a visat într-o zi că e un fluture. Când s-a trezit nu mai știa dacă el e omul care a visat că e fluture sau e fluturele care se visează om.

    Mă bucur să aflu că există cartea asta în română. Întreb anticarii de ea de ceva vreme și nu am putut găsi decât "Doamna spiriduș" de la BPT. Apropo, e doar părerea mea sau d. Mărculescu seamănă, fizionomic, destul de bine cu Calderon? http://www.autorii.com/imagini/autori/a-178.jpg

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. zhuang zi a mers mai departe, zic eu.
      şi eu am căutat multă vreme s-o citesc, mai ales de când citisem un articol, în adolescenţă, al lui mircea eliade despre.
      cât despre asemănare, n-aş putea spune...

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...