dare de seamă

o lansare
miercuri am fost la lansarea ultimei cărţi a lui vasile ernu, ultimii eretici ai imperiului. lume multă, cum nu mă aşteptam. pentru o lansare a fost ok. nu şi pentru un eveniment cultural. invitaţii, în fară de sorin antohi - cu un discurs inadecvat unei lansări - au bătut câmpii. mai bine citeau ceva din carte. pentru mine a fost un bun prilej de socializare.

o lectură publică
joi am fost la lectura publică a lui adrian schiop din ultima carte care va apărea curând, zero grade kelvin. n-am prins de la început, dar parcă nu mi-a plăcut schiţarea fugară a fiecărui personaj, despre care, până să-ţi faci o idee, era lăsat pentru altul. şi mult mai multă (homo)sexualitate decât în pe bune/pe invers.

un festival de literatură
săptămâna viitoare, de miercuri până vineri, de la 18:00, începe festivalul internaţional de literatură la clubul ţăranului. cu lecturi publice, dezbateri (?) şi concerte. m-aştept la o ediţie mai bună decât cea de anul trecut, chiar dacă e criză. (despre ediţia trecută am scris aici, aici şi aici.)
pentru detalii despre ediţia de faţă, link pe imaginea de mai jos.

colette, patapievici şi noi, barbarii

am descoperit aici un articol de-al lui horia-roman patapievici, via cinesseur, din idei în dialog (libertate). îmi place patapievici, mi-au plăcut cărţile lui, însă de la omul recent încoace, nu-mi place că se repetă. orice opinie culturală e analizată sub ochelarii de cal ai antitezelor lumea veche/bună - lumea nouă/rea.
în cazul de faţă, mi-ar fi plăcut ca autorul să se fi oprit la interpretarea cărţii colettei, chéri. sau la impresiile asupra filmului lui frears. dar nu.

bazându-se pe părerea actriţei michelle pfeiffer despre roman - care e actriţă, şi nu intelectuală rafinată - patapievici o ia drept exponentă a unei ideologii progresiste, a "omului mediu cultivat de azi". astfel, el ajunge la aceeaşi concluzie ca în omul recent şi ca într-un alt articol comentat de mine aici, că omul contemporan tehnicist / progresist / superficial / spectacular a decăzut din acea profunzime metafizică caracteristică secolelor trecute. iar în încheiere, ia un exemplu din cartea lui baricco - comentată şi ea tot aici - calchiind afirmaţia acestuia astfel: "acolo unde înainte se căuta un răspuns, acum nici măcar nu mai există întrebarea".

cum spuneam, aş fi citit cu plăcere părerea lui patapievici despre filmul lui frears şi despre romanul colettei. dar nu, patapievici, ca un vechi filozof obsedat de conceptele sale, îşi plasează impresiile în teoria sa obstinantă. astfel, mi se pare o eroare exemplul michellei pfieffer ca exponentă a omului cultivat. chiar dacă afirmă că n-a înţeles personajul lea, ea a trebuit să-l interpreteze conform viziunii regizorale, nu conform viziunii ei. de asemenea, personajele cărţii colettei nu mi s-au părut foarte profunde, măcinate, cum spune patapievici, de eşecuri metafizice, ci personaje dramatice, din cauza/datorită dragostei venite fără veste şi fără voia lor. colette face psihologie, dar totuşi nu e proust, nici măcar paul bourget.

cât priveşte cartea lui baricco, patapievici a neglijat soluţia scriitorului italian: în barbarie, trebuie nu să opunem lucrurile vechi la care ţinem (noţiuni "tari" ca suflet, profunzime etc.), ci să le integrăm. frears o face, ecranizând romanul.
cu modestie, şi eu o fac, scriind acestea pe blog.

fără iluzii

eu ştiu şi am dovezile. eu ştiu care este originea economiilor şi unde încep să prindă miros. mirosul afirmării şi al victoriei. eu ştiu ce anume se prelinge din profit. eu ştiu. iar adevărul cuvântului nu te face prizonier, deoarece devorează totul şi face dovada tuturor lucrurilor. şi nu trebuie să târască după el contra-dovezi şi să administreze probatorii. observă, cântăreşte, priveşte, ascultă, ştie. nu condamnă la închisoare şi martorii nu retractează. nimeni nu colaborează cu justiţia. eu ştiu şi am dovezile. eu ştiu unde dispar paginile manualelor de economie, transformându-şi fractalii în materie, lucruri, fier, timp şi contracte. eu ştiu. dovezile nu sunt ascunse pe in stick usb ascuns în gropi sub pământ... dovezile sunt irefutabile, deoarece sunt parţiale, filmate cu irisul ochilor, spuse prin cuvinte şi călite de emoţiile care au ricoşat pe fier şi lemn... eu ştiu şi am dovezile. şi deci povestesc. despre aceste adevăruri. (p.255-256)

împreună cu filmul gomora, cartea mi-a întregit imaginea blestemată a unei lumi infernale, deci reale, care nu e foarte departe de a noastră.

faţa ascunsă a lumii aparente, mediatizate şi cosmetizate în care trăim. e cealaltă lume. de care nu ne place să vorbim şi să auzim. dar roberto saviano nu e ca noi.

el ia un personaj - pe el însuşi - şi-l infiltrează în traficul cu produse chinezeşti ce intră-n europa prin napoli la preţuri de nimic şi ies la preţuri exorbitante; îl plimbă prin familiile napolitane unde cel puţin 2 membri sunt cocainomani sau heroinomani (o pastilă de un euro - cofeină, glucoză, manitol, paracetamol, lidocaină, benzocaină, amfetamină - e vândută cu 15 euro); îl pune între femeile care dacă nu sunt victime sau mame de victime, sunt şefi de clanuri mafiote; îl pune printre adolescenţii care sunt cei mai buni dileri de cocaină; îl infiltrează în traficul cu halaşnikovuri, cu betoane, cu deşeuri radioactive; îi aminteşte de preoţi - don pepino diana - ucişi pentru credinţa lor.
o lume plină de clanuri, familii, omoruri, boşi, faide (= luptă între familii sau grupuri rivale). vieţile se trăiesc după scarface, viaţa se ia după pulp fiction, cu citate din iezechiel 25,17.


unde se torturează prin tăierea urechilor, retezarea limbii, sfărâmarea încheieturilor mâinilor, scoaterea ochilor cu şurubelniţa, de viu, când încă eşti treaz şi conştient. prin zdrobirea feţei cu ciocanul şi crestarea cu cuţitul a unei cruci pe buze.


se moare pentru un da sau pentru un nu, oamenii îşi pierd viaţa din cauza unui ordin sau al alegerii altcuiva, vă petreceţi zeci de ani de puşcărie pentru a cuceri o putere aducătoare de moarte, câştigaţi munţi de bani pe care îi veţi investi în case în care nu veţi locui, în bănci în care nu veţi intra niciodată, în restaurante pe care nu le veţi gestiona, în societăţi pe care nu le veţi conduce, comandaţi o putere aducătoare de moarte. încercaţi să dominaţi o viaţă pe care o duceţi ascunşi sub pământ, înconjuraţi de gărzi de corp. ucideţi şi sunteţi ucişi într-o partidă de şah în care regele nu sunteţi voi, ci aceia care acaparează bogăţia voastră, punându-vă să vă devoraţi unul pe altul (p.291)


ei bine, acolo, astfel de cuvinte atrag moartea.

roberto saviano (foto), gomora, cealaltă mafie a italiei, editura univers, bucureşti, 2009, traducere de corina petroff şi adriana stănescu, 366 p

recitiri.ro

de două ediţii, sorin tudor m-a invitat să moderez cenaclul recitiri. lucru extrem de greu, mai ales la ultima ediţie (de-aseară) când a devenit chiar periculos :). extrem de greu, zic, pentru că textele citite au fost bune ca texte jurnalistice / de blog, dar slabe literar/artistic. a părut că autorii n-au auzit măcar de joyce, kafka, musil, să nu mai zic de coratzar, borges, carver.

totuşi, scrupulele mele s-au referit până acum la descoperirea lucrurilor bune, pentru a fi îmbunătăţite. intenţia cenaclului însă, am aflat-o aseară, era de fapt, alta: de a se alege ce e bun de ce e prost, pe principiul mulţi chemaţi, puţini aleşi. mi se pare ok - e ceea ce fac deja şi cu acest blog.

aşadar, viitorii participanţi la recitiri să se aştepte din partea mea la multe duşuri reci. după care, pot alege: a rămâne cititor sau a fi scriitor. a doua fără prima nu se poate.

reactivarea vechilor valori

dacă volumul lui baricco afirmă o mutaţie cultural-civilizatorie a lumii contemporane occidentale, cartea ziaristului francez jean sevilla nu doar că denunţă o altă mutaţie - morală - dar şi propune o soluţie, anume întoarcerea la valorile vechi, pe baza cărora a fost construit contractul social. când morala devine subiectivă, legătura socială se destramă.

exemplele care să-i demonstreze concluzia sunt din mai multe paliere, iar acestea nu doar că-i demonstrează concluzia, dar arată neîndoios un adevărat dezastru social. cu alte cuvinte, franţa - căci exemplele se referă doar la franţa - e cu un picior în groapă.

exemplele se referă de la puterea politică - aproape inexistentă -, patriotism - ca nevoie (maslowiană) de apartenenţă -, obligaţia integrării în societate, obligaţia de a munci şi nu dreptul la nemuncă, reactivarea familiei drept cadru al educaţiei (pe principiul recompensei şi a sancţiunii), totalitarismul sexual, dependenţele noastre cele de toate zilele etc.

dar vreau să mă opresc mai ales la partea educaţională, pe care se întemeiază - zic eu - întreaga provocare a lumii noastre.

fapte:

- 1/3 din din elevii care intră în clasa a cincea, nu ştiu să citească şi să socotească. (Luc ferry, ministrul învăţământului)
- un profesor afirmă că nu mai trebuie să se predea Cidul, pentru că autorul face apologia rasismului (ap. fr. vermorel)
- orice nou-născut este un potenţial gangster: dacă e înarmat, ar fi în stare să tragă pentru biberonul lui. (samuel lepastier, psihiatru)
- lipsiţi de cadre, de mari valori transcendentale, de repere religioase, nu mai suntem îngrădiţi ca altădată. pentru a umnple acest vid existenţial, cădem pradă dependenţei (nicole aubert, psiholog, în le figaro)
- un copil din doi, la vârsta de 11 ani, a văzut deja un film porno. (michela marzano, alice au pays du porno)
- ne apropiem de o structură familială descrisă de etnologi în zona insulelor Caraibe dinainte de columb - de la centrarea în jurul tatălui la centrarea în jurul mamei (henri mendras, francais, comme vous avez change)
- un minor din patru nu trăieşte împreună cu ambii părinţi. un sfert din părinţii divorţaţi nu-şi mai văd copiii (p.82) - părinţii se ceartă, copiii trag ponoasele
- creşterea prezenţei şi folosirii armelor de foc în proximitatea sau în interiorul instituţiilor şcolare este îngrijorătoare, evidenţiind o breşă între viaţa străzii şi şcoală (raport al serviciilor de informaţii generale, 2006)
- să omori pe cineva face parte dintr-un fel de traseu inţiatic, care permite recunoaşterea şi înaintarea în cadrul unei bande (raport al serviciilor de informaţii generale, 2005)
- 84% dintre francezi cer mai multă autoritate la şcoală, 74%, în familie (sondaj les echos)
- în franţa, un copil din doi se transferă la un moment dat sau un altul al şcolarizării sale la o şcoală catolică pentru învăţarea valorilor cetăţeneşti.

trebuie să redescoperim limitele: fără interdicţii, nu există umanitate (p.69)
o carte care m-a făcut mai deştept şi care mi-a confirmat unele concluzii intuitive la care ajunsesem şi eu.

jean sévillia, corectitudinea morală. căutăm cu disperare valori, editura humanitas, bucureşti, 2009, traducere de alina-daniela marinescu şi paul marinescu, 193 p

evenimente livreşti săptămâna asta

ultimii eretici ai imperiului se lanseaza miercuri 21 octombrie ora 19.00 la mţr (in club jos). vine artanu de la timpuri noi, singurul ...român care cântă in carte (alaturi de citiva rusi, belorusi, anglosaxoni si nemti)...

joi, la ora 18.00, la cărtureşti verona, adrian schiop citeşte din romanul său zero grade kelvin (foto)- din librării pe 1 noiembrie.

joi, la mţr, la ora 18.00, daniela crasnaru si poeticile cotidianului vor prezenta seara in cadrul evenimentului word express - adela greceanu, claudiu komartin, anahit hayrapetyan (armenia), baris mustecaplioglu (turcia) si ognjen spahic (muntenegru).

blogrol

nu obişnuiesc să fac revista blogurilor aici, nici măcar cu despre subiecte livreşti. pentru că nu am vreme să fiu la zi cu toate blogurile, nici măcar cu cele din blogrolul meu. (pentru cine nu ştie, nu am net acasă, ci doar la serviciu)

dar nu pot să nu observ că se înmulţesc blogurile interesante, ale căror posturi e-o plăcere să le citeşti. templeiturile s-au înfrumuseţat, autorii par preocupaţi să spună ceea ce e important pentru ei şi care devine important şi pentru ceilalţi. observ că şi blogrolul meu s-a mărit ameninţător şi, de câte ori descopăr un blog/site nou, am tendinţa de a-l trece aici. când toţi folosesc rss-ul, eu încă mai cred că oamenii mai ţin seama de recomandările din blogrol...

evident, vor fi aşa de multe bloguri, că numărul cititorilor va scădea simţitor. aşa e şi cu cărţile tipărite - cu cât sunt mai multe, cu atât numărul cititorilor scade. timpul de citit e limitat, descoperirea unui blog nou/unei cărţi noi face ca să abandonez un altul/o alta.

iată, e un cerc vicios - încă unul în care să ne zbatem în viaţa noastră scurtă.

leyendecker, j.c.

joseph christian leyendecker este un celebru ilustrator american din prima jumătate a secolului trecut, dintre primii în slujba comercialului. ceea ce mi-a plăcut la ilustraţiile lui este plasarea la loc de cinste a cărţii, într-o lume ideală a succesului pentru toţi. iată câteva exemple:






alte ilustraţii aici.

seri livreşti

miercuri, la povestitorii de la şosea, l-am întânit pe radu cosaşu povestind unei mulţimi de oameni, de la dilematici la critici şi la cristian ţopescu :)
în comparaţie cu precedentele două ediţii la care am participat, a fost foarte multă lume. poate şi pentru că a fost ceva de bonton - erau multe fete de presă cu carneţelul în mână care se chinuiau să scrie nume livreşti cu care scriitorul îşi împănase tabletele; şi mulţi băieţi de presă cu aparate foto sau de filmat.

pentru mine a fost un eveniment reuşit - am făcut cunoştinţă cu proza lui scurtă, din care voi mai citi cu siguranţă - elitistă şi cu umor fin!
mai ales c-a urmat pentru mine şi un vin fiert...:)

***

aseară, am fost invitat la poeticile cotidianului de către poetul răzvan ţupa, într-un apartament din piaţa lahovary, în cadrul unor evenimente private - seară de seară. a fost foarte fain şi boem, dar din păcate, n-am putut sta prea mult...

***

şi observ că, tot participând la evenimente, am tot mai puţin timp de citit :(

şi-am pus în stânga un interviu cu filip florian (pentru rss readeri). următorul concurs, zilele regelui :)