cristos a înviat!

eminescu matern

poate că se strâmbă unii la eminescu, dar când poeziile lui îmi provoacă cu mama un duel poetic - ea din memorie, eu din carte - nu am cum să nu-l includ pentru totdeauna în memoria mea afectivă.

cum se violează o operă de kafka?

Opera lui Kafka, de exemplu, a fost suspusă unui adevărat viol în masă de către nu mai puțin de trei armate de interpreți.

1. Cei care-l citesc pe Kafka drept o alegorie socială văd studii de caz ale frustrărilor și absurdității nebunești ale birocrației moderne și ale manifestării ei ultime în spațiul totalitarist. 
2. Cei care-l citesc pe Kafka drept o alegorie psihanalitică văd dezvăluiri disperate ale spaimei în fața tatălui, anxietăți de castrare, sentimentul propriei neputințe, starea sa de sclav al propriilor vise. 
3. Cei care-l citesc pe Kafka drepr o alegorie religioasă arată cum K. din Castelul încearcă să obțină accesul laa ceruri, cum Josef K. din Procesul este judecat de tainica și inexorabila dreptate a lui Dumnezeu...

susan sontag, împotriva interpretării (against interpretation), editura univers, bucureşti, 2000, traducere de mircea ivănescu, pp.18-19

„rușinea“ de salman rushdie

salman rushdie 

rușinea 

(shame) 

editura univers, bucurești, 2001 

traducere de cornelia bucur

316 pagini legate 

coperta de done stan

după marea dezamăgire cu seducătoarea din florența, iată-mă redescoperindu-l pe salman rushdie cel din copiii din miez de noapte. scriitorul care îngemănează realismul magic, cu socialul, politicul și psihologicul, prin ludicul postmodern. pentru rușinea, rushdie a fost premiat în 1984 de francezi cu premiul femina pentru roman străin.

un roman de numai 300 de pagini, un „rezumat“ al copiilor... și la fel de reușit (este scris chiar imediat după). acțiunea se petrece într-o țară utopică, dar recunoaștem ușor pakistanul. recunoaștem luptele politice intestine, teocrația și tirania, dar și mentalitatea orientală, atât de exotică pentru noi, occidentalii.

evident că rushdie începe să se pregătească pentru provocările sale romanești la adresa politicii pakistaneze și a religiei islamice, provocări culminate cu versetele satanice. deși „inventează“ țări, orașe și personaje, cunoscătorii politicii pakistaneze recunosc în principalii eroi ai cărții pe președintele pakinstanului zulfikar ali bhutto în iskander harappa și pe generalul muhammad zia-ul-haq în generalul raza hyder. a nu se uita fiica, benazir bhutto, în roman fecioara arjumand, alias chiloți de tablă, viitoare prim ministru. căci femeile joacă, poate, cel mai importante roluri în roman.

Au fost odată ca niciodată două familii, ale căror destine nici moaartea nu le-a putut despărți. Crezusem, înainte de a începe, că aveam de a face cu o istorisire masculină aproape în exces, o saga a rivalităților sexuale, a ambițiilor, puterii, dominației, trădării, morții, răzbunării. Dar femeile par să fi preluat controlul. (p.191)

un trio de surori nebune, ce se claustrează singure într-un palat ca să nască din când în când copii. un doctor obez și destrăbălat, lispit de rușine, dar cel mai bun imunolog din țară. o femeie iepuroaică ce începe să nască gemeni: dupleți, tripleți, cvadrupleți, cvinteți etc. o femeie ce brodează 18 șaluri cu poveștile, unele sângeroase, din cariera politică a soțului ei. camere ce dispar, oameni care dispar, puf! pești care fug din calea dictatorilor. și o fetiță înapoiată mintal, poreclită „rușinea“, ce se va transforma dintr-o dată într-o bestie ucigașă.

... Barbaria poate apărea pe un teren cultivat, sălbăticia se poate ascunde sub cămașa bine călcată a decenței. Era, așa cum spusese mama sa, întruparea rușinii lor. (p.221)

Noi, cei care am fost crescuți cu rușine și onoare, încă pricepem un lucru care li se pare de neconceput popoarelor ce trăiesc într-o lume ulterioară morții lui Dumneazeu și tragediei: și anume, că oamenii sunt dispuși să sacrifice ceea ce iubesc mai mult pe lume pe altarul implacabil al mândriei. Printre rușine și nerușinare trece axa în jurul căruia ne învârtim; condițiile meteorologice la ambii acești poli sunt extreme, feroce. Nerușinare, rușine: rădăcinile violenței. (p.127)

cum se înlănțuie toate acestea e meritul scriitorului rushdie, ce-și continuă și-și va continua epopeile orientale postmoderne, realist-magice. și mi-era dor de aceste jocuri postmoderne, de secol trecut 20. de complicitățile cu cititorul, de relativizarea realității și a ficțiunii, de inserțiile biografice, de ironii,  auto-ironii și pastișe.

un „basm“ perfect, ce curpinde în mrejele sale file de istorie pakistaneză. dar în care personajele nu sunt personalitățile istorice, iar pakistanul nu e pakistan. iar rushdie nu e rushdie.
o bună dovadă de literatură bună.

romanul poate fi citit în pdf aici.

alte păreri la boghi, adrian avarvarei (în cheie socială) și la taalex.

gala industriei de carte, ediția a doua

impresii de spectator 

știind cât de mult mi-a plăcut ediția din 2012 (despre care am scris aici), am venit cu plăcere și în acest an. adică în această seară. încurcat de informația de pe site că ora de începere este 18:00, a trebuit să aștept o oră, pe la intrare. dar noroc cu câteva cunoștințe cu care am stat de vorbă și a trecut mai repede. 

evenimentul a decurs bine. poate decorul a fost mai frumos anul trecut, dar prezentatorii s-au descurcat mai bine iar câștigătorii, vizibil emoționați, au fost eficienți (adică scurți). 

mi-a plăcut să văd câțiva seniori ai culturii române: victor rebengiuc, ion ianoși, lucian boia, mircea flonta, radu gabriel pârvu, vlad russo. 

nu pot spune că ceva anume nu mi-a plăcut. poate filmulețele, unele ușor artificiale, unele stârnitoare de zâmbete. cum zâmbete a stârnit și grigore arsene (șeful de la curtea veche și președinte al nu știu cărei asociații / uniuni a editorilor), ce a ținut să precizeze calitatea sa de Președinte, altul decât alt președinte al unei alte asociații / uniuni a editorilor, amândouă formând federația editorilor. deci să se consemneze poziția domnului arsene - cam îngâmfat și cam ridicol în dorința sa hilară de a-și etala titlurile. 

cel mai frumos moment al serii a fost trio zamfirescu, frații chitariști (de chitară clasică). 

una peste alta, un eveniment reușit, pentru care organizatorii merită toată lauda. 

victor rebengiuc a prezentat premiul pentru audiobook

câteva premii

• cea mai bună traducere - anamaria pop pentru satantango de lászló krasznahorkai (ce m-a bucurat să-i dau eu vestea, prin facebook, doamnei, aflate în ungaria)
• cea mai bună carte (ficțiune) - toate bufnițele de filip florian
  
• cea mai bună carte (nonficțiune) - internaționala mea de ion ianoși
• cea mai bună carte de copii - ce poţi face cu două cuvinte. juniorii 
• cea maibună carte de specialitate - 20 de întrebări despre immanuel kant de mircea flonta
• audiobook - mofturi 1877-1902 de i.l. caragiale
• best-seller - de ce e românia altfel de lucian boia
• cea mai bună librărie - librăria engleză anthony frost
• edituri noi - baroque books and arts
• librării noi - bookstory – librărie independentă (cluj-napoca)
• cea mai eficientă platformă online - booktopia

ps. în aula mare a bibliotecii nu e nici semnal telefonic, nici wireless. în cogeamitea instituția din centrul bucureștiului. poate o fi fost blindată...

altă impresie la c.p.